2,402 matches
-
negre, collombole), de pești și broaște. Insectele și peștii și broaștele purtau germenii tifosului și disenteriei. Purtarea americanilor în războiul Coreei și în China probează fără putință de contestație întrebuințarea bacteriilor. Diplomații americani și propagandiștii lor plătiți încearcă în chip cinic să nege evidența. Dar Yves Farges observă pertinamente: "Am cunoscut războaie care porneau fără declarații. Cu războiul biologic n-am intrat oare într-o epocă în care războaiele pot să nu fie mărturisite?" Studiul documentat al faptelor acestea și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un critic. Și dacă scriitorul (ultimul, totuși, ar trebui să fie, ca și primul, poet), deci dacă scriitorul ar fi disperat, criticul și-ar spune: dar atunci pot să-l citesc pe Dante, sau pe Shakespeare... Bănuiesc că un critic, cinic fiind, ar privi cosmic: s-ar întrista ziua și s-ar însenina noaptea. Altfel, ce ne lipsește pentru a avea ecou european real? Cum să ajungă scriitorii noștri pe tarabele din gările Parisului? Poate că tot de un critic ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Vitalie Ciobanu, a ajuns în schimb și președintele PENclubului din Chișinău. Editura "Cartier" n-a ezitat a tipări o carte ce nu-i face cinste, pe bună dreptate refuzată de editurile din România, "Iluzia anticomunismului", care nu e decât o cinică pledoarie în favoarea regimului totalitar. Nu împărtășesc părerea de oarecare circulație că s-ar fi cam dus vremea istoriilor literare comise de un singur autor Deși a dat tomuri critice despre perioade întinse din literatura română, încă nu se întrevede o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fac să mă resemnez că nu sunt decât ceea ce văd ei în mine, de fapt, un autor ratat sau un personaj mediocru din literatura română. E groaznic, azi criticii literari se cred infailibili cu gusturile lor estetice și judecățile aruncate cinic pe piață, fără scrupule (nu mai pun la socoteală aroganța criticilor tineri, "fără operă", aroganță care a ajuns deja o regulă). Că prost scriu numai cei pe care ei îi citesc, nu criticii înșiși. Nu întâmplător am ajuns să anunț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
elevă de liceu, Irina Andone, l-am rugat pe C. L. Rusu să vă fotografieze alergând pe aleea junimiștilor de odinioară. Discopatiile mele (rezultat al unui stagiu militar cumplit, cu durata 1 an și 4 luni!) se relaxau, un pic cinic, văzând cum nașul vă tot fugărea în deal și în vale, pe voi, frumoșii poeți ai primăverii noastre literare. Dacă a mai alergat cineva, vreodată, în locul meu? A fost suficientă "alergarea" voastră prietenească. Cartea mea a câștigat în credibilitate și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
modestia veniturilor familiale. Țăranii aveau acces greu, aproape că erau rari excepții mediciniști copii de țărani: "medicina costă scump, cine nu are bani să nu se apuce de ea", spunea unul dintre cei mai mari chirurgi ai timpului, Djuvara. Deși cinică, observația era o realitate. Familiile aristocrate își trimiteau copiii doritori să fie medici la Viena și la Paris. Așa a apărut o categorie specială care avea să se impună. În general însă, mediciniștii erau săraci. O duceau greu mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Nu înghițea chiar orice și de la oricine, iar pe unii activiști îi sfida, neluându-le în seamă cerințele aberante. Era însă capricios și în alte împrejurări avea el însuși inițiative de cenzor sau mai rele. Atunci ieșea la iveală componenta cinică a personalității acestui om complicat, coexistentă cu generozitatea și afectuozitatea. A venit odată în tipografie și a cerut să vadă un articolaș omagial dedicat lui A. Toma, publicat la împlinirea unui număr rotund de ani de la moartea poetului, parcă cinci
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dar și La curtea cuconului Vasile Creangă. În toată proza eminesciană constată cum "teatrul și teatralitatea" constituie "noduri ale realității dedublate și, în dialectica dublului, maniere ironice de expresie". Vorbind despre retorica eminesciană, Sebastian Drăgulănescu e de părere că "atitudinea cinică în scrisul eminescian" a produs cel mai adesea o confuzie de ordin artistic/retoric între "ironizat și ironist". În privința publicisticii eminesciene, consideră că se impune faptul că "adevărul" e un "motor intern al ironiei"; când publicistul afirmă că "ținta ironiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de după un dulap, numele lui Lamartine, fiindcă-l traducea. Atât a trebuit, ca să fie întâmpinat de Pogor cu porecla obicinuită de gogoman. Auzi, Lamartine, un plângarniț, un fabricant de rime sunătoare. Jos Lamartine! Aceeași soartă a avut Voltaire, un aristocrat cinic care s-a lingușit pe lângă Frederic cel Mare. Ce-a rămas din scrierele lui? La Pucelle d'Orléans110, nu-i așa? întrebă Pogor cu ironie. Nu mai vorbesc de Corneille, Racine, Boileau, Schiller, Milton și alții, care au fost respinși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
celor care, Împinși de viață la periferia societății se cufundă Încet și din ce În ce mai mulți, Într’o mlaștină care, departe de a Îndeplini un rol ecologic precum cea adevărată, poluează. Poluează vizual, social, moral. Vă rog să mă iertați: poate sunt cinic discutând aspecte de care, de altminteri v’ați ciocnit desigur mulți dintre domniile voastre. Ținândumi răsuflarea când treceam prin valul de mireasmă de sconx cu care se Învăluie, ocolind, atâta cât permite vânzoleala celei mai mari gări românești, picioare betegite și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
topește rapid; dedesubt nu se află decât asfalt ori acoperișurile clădirilor, astfel Încât apa nu poate fi absorbită. Iertați-mă că abia acum comentez astfel de lucruri, dar vor mai fi ierni și neam putea pregăti de pe acum. Oricum, ca să fiu cinic, ar trebui să mulțumim acestei ierni care nea mai acoperit odată inconștiența și ne va ajuta să supraviețuim chiar cu o agricultură dereglată, nu s’o urâm pentru câteva degerături. “Radiosfera”, 26 februarie 1996, ora 10,23 71. Mărțișor, ghiocei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
intenționează în niciun caz a fi imorală, urmărește să analizeze lumea așa cum este, nu așa cum ar trebui să fie sau cum ar putea deveni. Nu face parte din teoria că politicienii ca specie sunt deosebit de corupți, leneși, alcoolici, promiscui, avari, cinici sau mincinoși. Dacă sunt sau nu așa rămâne o chestiune empirică, asupra căreia nu avem nicio perspectivă, și în timp ce, fără îndoială, ar fi interesant și educativ să comparăm politicienii cu (să spunem) arhitecții, artizanii, academicienii, arheologii, anesteziștii, astronauții, șoferii de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
zis. Când povestește despre asta, se face vid în jurul lui. Să faci sicrie e, orice s-ar spune, o meserie interesantă. Sau barem originală. Oricum, utilă. Să fii un fel de tâmplar pentru morți. Toatea astea presupun o filosofie aparte. Cinică sau poate resemnată. Totuși, munca ta aproape că are întemeiere în sacru. Ești, pe undeva, regizorul unui rit de trecere. - Nu m-am căsătorit. Stând în Predealu’ ăla, veneau 20 de zile grupuri de suedeze... am dus o viață mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Cutărescu, nu pe scriitorul care a scris drăcia asta. Cu alte cuvinte, lasă-te de proză! Un îndemn. Sau, cu alte cuvinte, hai să vorbim despre pantofii ăștia! Nu, pe mine mă interesează hanoracele bărbătești din catifea reiată! Era jignitor, cinic. Mai bine mă înjura - m-am fi simțit mult mai în largul meu. Era stilul lui să abată discuția, pentru că multe dintre cărțile despre care vorbea nu le citise. Inventa un pretext, acrobații intelectuale, o acroșă pe marginea căreia broda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
i-am urat veterinarului, să caute un om serios. Unul la optzeci de ani cu coaiele-n roabă, care să nu atenteze la integritatea sexuală a fiică-sii. Totuși, avea și el ceva dreptate. Apropo de seriozitate, un scriitor mai cinic mă sfătuise să-mi pun o cravată - și să mă rad. Sfaturi literare nu are de ce să-mi dea, astea nu contează. E ultimul criteriu. Acum văd că avea dreptate în cinismul lui. Să mă deghizez. Cu geaca mea spălăcită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
țeasta din pământ, se ștergea de transpirație cu vreo batistă, apoi mânca la repezeală ceva. Fuma o țigară, pe urmă, din nou, țoca-țoca până seara. Pur și simplu, omul mă deprima. Am povestit despre el cuiva și ăsta a râs cinic, he, he, ce noroc să dai peste așa meseriași buni. Mă îndoiesc că nea Mitică era foarte pasionat de ceea ce făcea. Nici nu putea fi suspectat că era prea fericit. Mă rog. O concluzie ar fi că am învățat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu el. Dacă mănânc ceva mă întreabă. N-are decât mâncare de post. Ține post de când a luat-o pe calea bisericii. Nu-l înțeleg de ce încearcă să facă pe cucernicul. Asta e problema lui. Pentru că e un tip fundamental cinic, un tip în fraza căruia se vede un fel de maliție bonomă. Un sarcastic care vrea să facă pe habotnicul - și nu-i iese, iar lucrul ăsta nu se iartă. L-au chemat la un simpozion, o paranghelie de tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și albise complet. Am fost la el, dar la poartă am dat peste un cerber feminin cu mandibulă de buldog, cu care nu se putea negocia. Cine vă pune să vă îmbolnăviți? mi-a replicat, orice s-ar spune, destul de cinic. O mică atenție, o bancnotă bine plasată, mi-a permis în cele din urmă să intru. L-am găsit pe unchi-miu întins într-un pat din care nu se ridicase probabil de zile în șir. Avea ceva pe deget
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lor aspră de pisică, vreo banană, vreun plaisir des dames, vreo Înghețată populară pe băț, dacă nu chiar ceva mai contondent; iar unele, dedate fiind, Încă de tinere, la cele mai scabroase sărutări, cărora le-au in ventat un eufemism cinic: feuilles de roses (Cunilingue Îi spune Montaigne pe latinește). Una, mai stilată, se masturba de zor cu-n deșt băgat În gura larg deschisă spre tine și În care te poftea să scuipi, În timp ce masculul conștiincios se ostenea În funcția
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
odăilor lor rău mirositoare, În speranța că ușa milos tivirii se va deschide vreodată Înaintea lor, ceea ce ar fi fost, vă puteți Închipui, pentru oricare dintre noi, un mare prilej de adâncire și de mai nu știu ce neașteptată conversiune pentru libertinul cinic, simplu amator curios după tainele aces tor femei mereu obosite, mereu dezgustate, prizoniere Încătușate robotelii lor În plăceri zilnice și obligatorii. Dar oarecare indicii și mărturii (șerban Cioculescu Încă spune că a văzut pe una acoperind icoana din perete când
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și că felul în care i se adresa Radu îl socotea ca pe o amenințare. „Sunt curios - a zis profesorul -, ce-o să faci dacă o să-ți dau nota nouă.“ Umflatul nu era numai infirm sufletește, oportunist și dobitoc, ci și cinic. Cu vocea lui de om care, după opt ani de Canal și de Aiud, nu mai avea nici un motiv să se enerveze și să se precipite, Radu a răspuns: „Am fost condamnat pentru suspiciunea de a fi împușcat un nenorocit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
primele rânduri, care venea la cenaclu doar ca să-și bată joc de unii și de alții, trăgea la sorți pe cine să-l umple de rahat și pe cine să-l acopere - nemeritat, bineînțeles - cu elogii. Erau băieți bogați și cinici, care se jucau de-a nenorocitul provincialilor. Șerban i-a ghicit din prima zi, și-a dat seama, de cum au început să-i comenteze fragmentul de roman, că vorbeau despre cu totul altceva decât despre textul lui, că sorții îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vă asumați răspunderea pentru calea pe care ați pornit? Unde sfârșește pentru voi pantoful din piele de șopârlă? Îmi propun zilnic să ignor aceste afișe, și totuși mă uit la ele. Prin urmare, iată că în cazul meu, în mod cinic, publicitatea funcționează cât se poate de bine. Însă, ce-i drept, cu efect contrar. E vădit că nu s-a ținut seama de cliente de genul meu, care ar cumpăra bucuroase pantofii din piele de șopârlă, dacă marfa n-ar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mototolești spre a-ți dovedi zelul și competența. Deseori se exersa în distrugerea mea doar pentru că ziua de lucru mai dura câteva ore și, pentru a nu rămâne singur, mă reținea la el în birou, rumegând încă o dată ironic sau cinic tot ceea ce mai spusese cu furie de mii de ori înainte. Trebuia să stau acolo pentru ca ceasul să nu-i ticăie în gol, pentru a nu se trezi din nou singur cu el însuși. Ca să nu-și iasă din mână
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
in most respects the servants and caretakers of men. The message of the false helpfulness of male gallantry is female dependence, the invisibility or insignifiance of women, and contempt for women". (Ritualul de deschidere a ușii de către un bărbat. Simbol cinic al tendințelor de subjugare masculine. În eseul său Opresiunea, filosoful Marilyn Frye dă următoarea explicație: mesajul transmis în acest caz este acela că femeile sunt incapabile. Distanța dintre acest tip de acte și necesitățile concrete, reale, ale femeilor ne sugerează
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]