2,486 matches
-
de apă, otrava tulbură cerul, stelele put precum pești rămași pe stânci după reflux. Sap adânc, părinte, degeaba, piatra ascunde izvorul în porțile cimitirelor. Am zis eu că tu ești bun de legat lângă coșerul cu popușoi, s-ar speria ciorile de tine. Îmi ajunge, te-am suportat destul, mai bine ascultam un teatru radiofonic. Turui ca o moară stricată, periculos nu ești, dar nici om nu scot din tine. Blagosloviți și mă iertați, părinte Visarion! Domnul să vă binecuvânteze! Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-n casă, în inimă pumn de arginți. Ultima zi din săptămâna luminată avea să aducă întuneric peste obște. În cimitir, luna dormea sub o frunză de brusture. Arhimandritul lovea cu ciocanul într-o scândură de paltin parcă pentru a alunga ciorile; prinse ca într-un insectar pe obrazul cerului, stoluri de păsări moarte; călugării umpleau buzunarele cu licurici pentru noaptea cea de pe urmă; preoții ascundeau mucuri de lumânări aprinse în cerul gurii; egumenul își săpa mormânt sub o candelă aprinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cele mai multe succese la înregistrase de la fereastra băii, care avea cea mai bună priveliște dintre toate: asupra văii și a unui pâlc de copaci în apropiere. — Treron phoenicoptera phoenicoptera, murmură pentru sine ca o mantră. Dar în dimineața aceea nici măcar o cioară sau o vrabie nu brăzda întinderea neșfârșită a cerului. Dezamăgit, coborî binoclul și, în schimb, își privi soldații făcându-și exercițiile de dimineață pe terenul de paradă. Hop. UnuDoiTreiPatru. Hop. CincișaseșapteOpt. Hop. NouăZeceUnsprezeceDoisprezece. Era foarte bine, reflectă el, gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dulce grai. Tot aștept, te-aștept să vii! Nu-i departe unde sunt, La doi metri sub pământ... Printre cavouri sigilate. Printre sicrie îngropate. Printre cruci ce stau înfipte, La capete de morminte. Printre scânduri râncezite... Și cadavre putrezite. Și ciorile care aruncă, Pe mormite câte-o nucă... Nucii înalți or să facă umbra rece, Să nu mai văd ziua cum trece. Să mă apere de ploaie, Și de-a secetei văpaie. Să fiu frumos precum cei vii, Căci te iubesc
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93420]
-
nu umblă la grădiniță, nici la școală. A, știu! Am auzit că bufnița e foarte deșteaptă, știe și citi că doar are ochelari... va striga de câteva ori: Huhuhu! și toate vietățile din castan se vor aduna pe creanga lui, cioara, păsărica, viermișorii, veverița, să asculte poezia mea. Și vor avea și ele serbarea lor! -Așteptați-mă și mâine, mă întorc la voi, le strigă fericită Riana, plecând spre casa ei, cu ghiozdănașul gol dar cu zâmbetul pe față. Am noi prieteni
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
urgenței, lăsau o hârtie semnată cu ajutorul căreia aveau să se liniștească agențiile funerare În legătură cu natura specifică a materiei prime, adică, să fie sigure că, dacă veniseră la acea casă Îndoliată după un papagal, nu aveau să ia de acolo o cioară vopsită. După cum trebuie să se fi Înțeles deja, inspirata reabilitare a drapelului național avea să aibă o dublă finalitate și un dublu avantaj. La Început ghid pentru medici, avea să fie acum far pentru cei care veneau să Împacheteze defunctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-i considere ca morți pe toți asigurații care vor atinge vârsta de optzeci de ani, vrabia, cel puțin, o țineau deja foarte sigur În mână, mai rămânea de văzut dacă mâine aveau să găsească o modalitate de a prinde și cioara. Sunt unii care spun, totuși, că poate n-ar fi o idee proastă, profitând de confuzia care domnea În societate, aflată acum mai mult ca oricând Între ciocan și nicovală, Între baros și ilău, Între Scila și Caribda, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să te joci cu dânșii! GHIMIZDROC: Hă, hă, să mori de râs! Ce mai fulgi de catran! Și-a bătut baba joc de tine. Să vezi ce fulgi am eu, colo, în cotlonul bălții, ia așa de mari, cât o cioară!... CODÂRLIC: Măi dracilor, pun cățeaua pe voi. Ați înnebunit? Ascultați: ne-a poruncit Întunecatul Săcăluș să-i învârtim mintea lui Dănilă pân-a face o trăsnaie mai boacănă ca toate, să se ducă vestea. Așa că avem de menit în jurul carului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-ar fi nimica. Alta-i pacostea... NIȚĂ: Da' cuvântă săptămâna asta, dascăle Pitac! PITAC: S-a iscat în sat un călugăr venetic, un batist sau un inochintist, ori dracu' știe ce-o fi fiind. L-a cules de la Dâmbu' Ciorii Ilinca lui Dudău și l-a cărat în spinare prin pârâul Suveicii, că s-a umflat apa și s-a rupt puntea. NIȚĂ: Și n-a putut să-l lepede în baltă, să se ducă de unde-a venit? PITAC: Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dovedi el, apoi nu mai sunt minuni nici în cer, nici pe pământ! (Pleacă amândoi. Babele se întorc în odaia lor. Sisoe pune din nou mâna pe capul babei Fira.) BABA RADA (către odaia lui Sisoe): Hai odată, Firo, ce ciorile, tot n-ai isprăvit? BABA LUȚA (la fel): Ai pus gabja pe sfinția sa și nu te mai dai dusă de-acolo, parcă ar fi uns cu miere... ILINCA: Ia lăsați-o-n pace, să-i tihnească și ei minunea, săraca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acoperiș sau să aud țipete venind din vreun beci adânc. Dar era liniște și nu se vedea nici țipenie de om. Numai zgomotul îndepărtat al unui echipaj alcătuit din patru bărbați aflați pe lac dincolo de copaci le făcea pe gălăgioasele ciori de câmp să tulbure pacea. Intrând pe ușa principală, am decis că erau probabil mai multe șanse să găsesc câțiva prizonieri furișându-se pe-afară cam la ora când liliecii se pregăteau să-și ia zborul în lumina crepusculară. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Becker și apoi m-am dus să-mi iau prizonierul. Clinica lui Kindermann părea la fel de îngrijită și elegantă ca și prima dată când fusesem acolo, la sfârșitul lui august. Dacă era ceva schimbat, era faptul că părea mai tăcută, fără ciori în copaci și fără bărci pe lac care să le deranjeze. Se auzea doar sunetul vântului și al frunzelor moarte, pe care le sufla peste cărare ca pe tot atâtea lăcuste zburătoare. Mi-am pus mâna pe spatele lui Lange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acasă nici măcar seara. Am pus jos receptorul, am pus jos singurătatea pe care o simțeam peste tot, în mâna grea, în urechi, în liniștea biroului meu. Stăteam pe întuneric, silueta Norei a apărut în oglinda ușii, ca aceea a unei ciori. Becul din coridor o lumina ușor, mă privea în întuneric. A durat puțin, dar în acel puțin am avut senzația că înțelesese ceva. Și nu faptul că eram singur pe întuneric, cu telefonul în mână, a făcut-o să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-i reprimăm și să nu-i disprețuim pe alții și mai puțin un mod foarte normativist. Instituțiile pe care le ajutăm să crească ni-s de ajuns. Mircea: CAP, lumina satelor Satul meu se numește Săliștea. Înainte de colectivizare se numea Cioara, dar au venit activiștii și i-au schimbat numele, să nu compromită colhozul (cum era să sune „CAP Cioara?!”, când CAP-ul era lumina satelor?!). A dat cinci profesori universitari, un academician (pe istoricul David Prodan) și un sfânt (pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
le ajutăm să crească ni-s de ajuns. Mircea: CAP, lumina satelor Satul meu se numește Săliștea. Înainte de colectivizare se numea Cioara, dar au venit activiștii și i-au schimbat numele, să nu compromită colhozul (cum era să sune „CAP Cioara?!”, când CAP-ul era lumina satelor?!). A dat cinci profesori universitari, un academician (pe istoricul David Prodan) și un sfânt (pe Șofronie de la Cioara, canonizat de ortodocși, cu cruce pe 21 octombrie). Strămoșii mei erau antropofagi și pe la 4000, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
venit activiștii și i-au schimbat numele, să nu compromită colhozul (cum era să sune „CAP Cioara?!”, când CAP-ul era lumina satelor?!). A dat cinci profesori universitari, un academician (pe istoricul David Prodan) și un sfânt (pe Șofronie de la Cioara, canonizat de ortodocși, cu cruce pe 21 octombrie). Strămoșii mei erau antropofagi și pe la 4000, înainte de Hristos, s-au apucat să scrie. Știu asta din niște tăblițe cu scriere ideografică găsite la Tartaria (un sătuc ce aparține de comuna noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un bandit, dacă tot ziceți că sunt bandit!” S-a înscris la colectiv când a simțit că nu mai are rost să se încăpățâneze, cu o seară înainte de inaugurarea CAP, pe 9 mai 1962. După ce s-a făcut colectiv la Cioara, toate celelalte sate din preajmă au cedat. „A căzut Berlinu’”, ziceau ei. Toate astea le știu nu de la el, ci de la oamenii mai bătrâni, pe care îi întâlneam când mă duceam la moară, la Balomir. „A cui ești mă copile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care citiserăm noi în cărți. Oxford, sfârșit de noiembrie 1999 Mircea: Rezistența prin hedonism Până în 1987, când am terminat facultatea, am trăit istoria cu inconștiență și dezinvoltură. Mă uitam la ea, vorba unuia dintre plutonierii alcoolizați ai regimentului meu, „ca cioara la proiectil”. Știam că există un regim care punea pâinea pe cartelă, tăia lumina și apa caldă și îi făcea pe părinții mei să stea ore întregi la cozi interminabile, iar pe tatăl meu îl făcuse „procurator”, adică aducător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fost politizat până la greață. Problema 1, 2, 3 era una singură: mai pot democrații să se mai ridice de pe jos după această lovitură dată de republicani, care, iată, au ajuns și în găurica de 2 pe 2 unde ședea Spaima Ciorilor și l-au prins ca să îl pună sub bradul de Crăciun al lui SUA Army? Colcăiau ecranele de analiști politici, recte jurnaliști, și câte un academic rătăcit, specialist în Orientul Mijlociu. Mie cu adevărat televizorul mi-a făcut rău la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
meu frate, n-am făcut-o numai pentru el. Poate că am făcut-o În primul rînd pentru mine. Am vrut să mă apăr de rușinea de a ocoli adevărul. Trupul lui Polinice Îmi cerea să nu-l las pradă ciorilor, cerea să se odihnească În pămînt. Trebuia oare să mint prefăcîndu-mă că nu știu toate aceste lucruri? Și că n-am Înțeles Întrebarea pe care sfinxul a adresat-o tatălui meu? Nu puteam. Iar moartea e la fel de omenească, da, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
activitatea de traducere din creaț ia lirică universală. A fost fiul lingvistului Alexandru Philippide care timp de 40 de ani a predat la catedra de Filologie Română de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași. 280 PLIMBARE PRINTRE MORȚI Un stol de ciori, cu țipăt lung, rănește Văzduhu‐acestei dup‐amiezi târzii În care, tristă, vremea‐mbătrânește Prin cimitirul cu alei pustii. Când vara veștedă s‐ apleacă‐n toamnă, Un aprig dor de adâncimi mă‐ndeamnă Să vin spre‐această temniță ciudată În
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ne-asculte, La noi sunt cântece și flori Și lacrimi multe, multe. ...Din vremi uitate de demult. Gemând de grele patimi, Deșertăciunea unui vis. Noi o stropim cu lacrimi. Neliniștile voioase ale lui George Topârceanu: neliniștea "hotentotei părăsită de amant" (Cioara); neliniștea chiriașului grăbit, nevoit să se mute mereu: Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul și plec"; neliniștea greierului mic pe care îl prinde Crăciunul fără nici o rezervă de grăunțe, iar furnica refuză să-l împrumute și îl mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Florinuța zise: Mamă, mă doare un dinte. Ia să vadă mama! Privind șiragul de dinți mărunți și rari, văzu că unul dintre ei se clatină. O să-ți cadă și atunci o să-l arunci pe casă și ai să-i cânți: „ cioară, cioară, ia un dinte de lapte și dă-mi unul de oțel! ” apoi îți va crește altul în locul lui, mai puternic și mai rezistent. Fetița asculta curioasă, cuibărindu-se în brațele mamei. Ei, Florinuța, mamă, dacă au început să-ți
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
zise: Mamă, mă doare un dinte. Ia să vadă mama! Privind șiragul de dinți mărunți și rari, văzu că unul dintre ei se clatină. O să-ți cadă și atunci o să-l arunci pe casă și ai să-i cânți: „ cioară, cioară, ia un dinte de lapte și dă-mi unul de oțel! ” apoi îți va crește altul în locul lui, mai puternic și mai rezistent. Fetița asculta curioasă, cuibărindu-se în brațele mamei. Ei, Florinuța, mamă, dacă au început să-ți cadă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
un spectacol ieșean din 2010. Aflu că regizoarea este Anca Ovarez. Calambur involuntar, nu foarte rău; pe artistă o cheamă Ovanez, dar...gura păcătosului... Ca să vezi cum imită viața/moartea, arta : megastarul Michael Jackson a jucat cîndva rolul Sperietorii de ciori dintr-o ecranizare a Vrăjitorului din Oz. Ce-și dorea eroul lui Baum? Să aibă creier! Ce-a pățit bietul muzician, după moarte? A rămas și el fără...creier !(l-au scos autopsierii, ca să-l studieze, pentru a afla ce
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]