5,587 matches
-
vinovăție. Face parte din stilul nostru de viață. E un mijloc de conservare a existenței. Fără teamă. Ca un drept personal. A fura din averea poporului e un drept personal. O știți la fel de bine ca mine.” Toți tăceau și mestecau ciocolată. „Da, legume, asta suntem cu toții”, s-a trezit vorbind unchiul. „Ține-ți gura, tu, tu... legumă. Ce știi tu, habar n-ai de nimic”, l-a repezit îndată mătușa. „Știu că, dacă ai fi o legumă, te-aș zdrobi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ea o iei cu tine, dar pe mine, nu, și aruncase cartea cât colo, apoi o călcase în picioare, îmi amintesc de Noga cu îngrijorare, nu mănâncă nimic, știi, abia am reușit să o conving de dimineață să bea o ciocolată cu lapte, dar el este deja cufundat în paginile cărții, va fi bine, o zi de post nu îi strică, figura lui se relaxează pe măsură ce descifrează versetele antice. Cobor să beau o cafea, spun eu repede și ies din salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mi-au spus că nu este nici o îmbunătățire, mi se plânge ea, dar eu o întrerup scurt, Noga a mâncat de dimineață? Sigur că a mâncat, apoi adaugă mândră, i-am pregătit griș, așa cum îi place ei, cu bucățele de ciocolată, nu a lăsat nimic, iar eu răsuflu ușurată, deodată lucrurile nu mai par la fel de amenințătoare, nici chiar peșterile acelea pline de morminte, ba chiar sunt gata să mai dau o tură pe acolo în semn de mulțumire, iar Udi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trage cineva niște palme fierbinți, cum poți mânca sendvișuri calde pe zăpușeala asta, eu îi zâmbesc cerându-mi scuze din priviri și o trimit să ne aducă înghețată, cât mai dulce posibil, devenisem dependentă în special de aceea umplută cu ciocolată, care îți lua cel mai mult timp pentru a o mânca, apoi lingeam amândouă la ele stând una în fața celeilalte, ca două surori ai căror părinți sunt mult prea ocupați ca să le pese de alimentația copiilor. Dacă el ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
apa, refuză să tragă apa pentru că zgomotul îi provoacă dureri de urechi, așa cum lumina soarelui îi provoacă dureri de ochi. Chiar și să mănânce refuză, și numai foarte rar îmi cere să îi pregătesc budincă de griș cu bucățele de ciocolată, budinca pe care o iubea atât de mult în copilărie, iar mama lui, care ezita să îl răsfețe prea tare, se învoia să i-o pregătească numai atunci când era cu adevărat bolnav. Fără îndoială, acestea sunt puținele noastre clipe plăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spate și eliberez barierele care stau în calea vagoanelor pline cu plăceri dulci, iată-le venind, unul după celălalt, precum tortul acela în formă de locomotivă pe care îl făcusem pentru Noga când împlinise doi ani, trei vagoane pline cu ciocolată, din care nici măcar nu apucase să guste înainte de a cădea. Asta aveam eu să îți spun despre situația în care ne aflăm, îmi zice el deodată cu voce tare, care mă sperie, parcă ar fi avut un microfon înăuntrul gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nevoit să te las înfometată, râde el, ca să te întorci la mine, mă ridică dintr-o mișcare deasupra lui, dar eu mă lipesc încăpățânată de el, îi scot cămașa, mă simt deodată cuprinsă de o dorință pătimașă, umerii lui de ciocolată se risipesc în cubulețe de jur împrejurul meu, ce rost are să construiești turnuri, orice turn se prăbușește în cele din urmă și, cu cât este mai înalt, cu atât mai dureroasă va fi căderea lui, iar eu sunt satisfăcută de cubulețele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se risipesc în cubulețe de jur împrejurul meu, ce rost are să construiești turnuri, orice turn se prăbușește în cele din urmă și, cu cât este mai înalt, cu atât mai dureroasă va fi căderea lui, iar eu sunt satisfăcută de cubulețele de ciocolată apărute pe neașteptate, chiar și asta este mai mult decât am eu, eu nu am nimic, și este bine că lucrurile stau așa, cât de bine este să te eliberezi de sentimentul acela împovărător al dreptății, cât de plăcut este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știu eu dacă va uita sau nu? O privesc tulburată, te asigur că, dacă va uita, vei afla. În bucătărie mă înconjor de zahăr și cacao, ouă, lapte și făină, pregătesc în tăcere tortul pentru ziua ei, un tort din ciocolată în formă de inimă, așa cum ceruse, iar casa întreagă se umple de un parfum înțepător, de familie; abia seara îmi dau seama că uitaserăm să cumpărăm decorațiuni pentru tort, așa că merg repede la supermagazin, nu reușesc să mă hotărăsc în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de frumoasă cu fața descoperită, văd că și ea este mulțumită, trecem împreună prin toate camerele pentru a pune la punct ultimele detalii, fiecare colț este decorat cu decupaje și lipici, și hârtii colorate, în frigider așteaptă inima aceea din ciocolată fără decorațiuni, în care sunt înfipte zece lumânări, iar în jurul ei, sticle cu băuturi răcoritoare, păzind-o asemenea unor soldați. Pe masă sunt aranjate farfurii pline cu gustări, iar unul dintre CD-uri cântă cu o voce plină de veselie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vizitat cu Kizuki, la spital? La spitalul de pe malul mării... Cred că eram în anul II de liceu. — Da, când m-am operat la piept, spuse Naoko, zâmbind. Normal că-mi amintesc. Ați venit cu motocicleta și mi-ați adus ciocolată. Era topită și m-am mânjit toată când am mâncat-o. A trecut mult de-atunci... — Cam așa e... Parcă scriai o poezie atunci, nu? O poezie lungă... — Toate fetele scriu poezii la vârsta aia, chicoti Naoko. Dar de ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ochii și am ascultat mai departe, doar pe jumătate atent, povestea nesfârșită a pescarului. În cele din urmă m-a întrebat dacă mâncasem ceva. I-am spus că n-am mâncat, dar că am în rucsac pâine, brânză, roșii și ciocolată. M-a întrebat ce am mâncat de prânz și i-am răspuns că am mâncat pâine, brânză, roșii și ciocolată. Auzind acestea, mi-a spus să aștept puțin și a dispărut. Am încercat să-l opresc, dar dus a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
întrebat dacă mâncasem ceva. I-am spus că n-am mâncat, dar că am în rucsac pâine, brânză, roșii și ciocolată. M-a întrebat ce am mâncat de prânz și i-am răspuns că am mâncat pâine, brânză, roșii și ciocolată. Auzind acestea, mi-a spus să aștept puțin și a dispărut. Am încercat să-l opresc, dar dus a fost în bezna nopții. Văzându-mă singur, nu-mi rămânea decât să beau sake. Țărmul era murdar de la artificiile care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pîinea asta de secară? — MĂnîncă un măr. Poate o s-avem ceva mai bun mîine. Cred că trebuia să fac mai multă mîncare, Piticot. Nu era nevoie. M-am săturat. — Sigur nu-ți mai e foame? — Da. SÎnt plină. Am niște ciocolată, dacă vrei. — De unde ai? — Din păstrătoarea mea. — Din ce? — PĂstrătoarea mea. Unde-mi păstrez eu toate lucrurile. — Aha. — Asta-i proaspătĂ. Și mai am și din aia la calup, din bucătĂrie. SĂ-ncepem cu asta și s-o păstrăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ai gîndit la asta doar o zi și o noapte. Dar nu trebuie să te mai gîndești la așa ceva de față cu ea pentru că simte, pentru că e sora ta și vă iubiți.“ — Ți-e foame, Piticot? Nu prea. MĂnîncă niște ciocolată. Eu mă duc să aduc apă. Nu mi-e foame. Se uitară la norii mari și albi, aduși de vîntul de la ora unșpe, care treceau peste dealurile de dincolo de mlaștină. Cerul era limpede, iar norii albi veneau din spatele dealurilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
norii albi veneau din spatele dealurilor și se mișcau purtați de vîntul proaspăt; umbrele lor se mișcau deasupra mlaștinii și a dealurilor. VÎntul bătea printre copaci și, cum stăteau la umbră, li se făcuse răcoare. Apa era rece și proaspătĂ și ciocolata nu era chiar amară, dar era tare și crocantă. — E la fel de bună ca apa de la izvorul Ăla unde eram cînd i-am văzut prima oară. E și mai bună după ciocolată. — Putem să ne-apucăm să gătim, dacă ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se făcuse răcoare. Apa era rece și proaspătĂ și ciocolata nu era chiar amară, dar era tare și crocantă. — E la fel de bună ca apa de la izvorul Ăla unde eram cînd i-am văzut prima oară. E și mai bună după ciocolată. — Putem să ne-apucăm să gătim, dacă ți-e foame. — Dacă ție nu ți-e, nu mi-e nici mie. — Mie mi-e mereu foame. Am fost prost c-am zis să nu mai mergem după zmeură. — Ba nu. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
găsim zmeură. Ascund totul și mergem pînĂ acolo prin pădure - culegem vreo două ibrice și așa o să avem și pentru mîine. Nu-i prea departe. — Bine. Da’ să știi că n-am nevoie. Nu ți-e foame? — Nu. Acum, după ciocolata aia, nu-mi mai e deloc. Mi-ar plăcea să rămÎnem aici și să citim. Mi-a ajuns plimbarea frumoasă de dimineață. — Bine, spuse Nick. Mai ești obosită? — Poate puțin. — O să ne odihnim, n-avem nimic de făcut. O să citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
s-a făcut foame. Ne treziserăm Înainte să se lumineze și acum era aproape opt și jumătate. Tata veni pe culoar și se așeză pe scaun: — Cum Îți e, Jimmy? — Foame. BĂgă mîna-n buzunar și-mi dădu un baton de ciocolată și un măr. Hai pînĂ-n compartimentul pentru fumători, Îmi spuse și eu Îl urmai prin tot vagonul, pînĂ-n celălalt. Ne-am așezat pe o canapea, tata pe locul de la geam. Compartimentul era murdar și pielea neagră cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu le voi sugera că n-am de gând să port un șorț imaginar. Barney, un mascul relativ neevoluat, a afișat la început o oarecare supărare, deoarece nu făceam minuni ca el să găsească mereu în bufet napolitane învelite în ciocolată cu migdale, dar s-a liniștit când a văzut că nu am de gând să mișc un deget decât pentru a-mi îndeplini sarcinile de designer pentru care am fost angajată. Așadar, a cerut să se revină lasistemul care funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a fratelui său, așa că nu se poate bucura de cuvintele mele. Păcat. Când aude apelativul Maior Barney, zâmbește totdeauna satisfăcut. Cu siguranță că l-ar fi înveselit și de data asta. Traversez Clerkenwell Green cu o pungă plină cu scorțișoară, ciocolată cu migdale și alte delicatese piperate, am bonul - mulțumesc, Maior Barney, că mi-ai amintit - bine ascuns în buzunar și dau cu ochii de Finn. Fumează stând pe o bancă și arată ca un personaj din romanele lui Dostoievski, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu mâna, iar scrumul țigării zboară peste tot. N-am de ales. —Ai adus biscuiți? N-am mâncat nimic la prânz. Îi dau punga. Cotrobăie prin ea și, dintre toate mărcile de biscuiți posibile, îi alege tocmai pe cei cu ciocolată și migdale preferați de fratelesău. —Mai bine nici nu se putea! zice el sfâșiind pachetul. Dar ăștia nu-ți plac deloc, încerc eu să ripostez. Dă din umeri. Lui Barney îi plac, răspunde el ca un copil. —Bine, atunci, simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lauda lui, Finn mormăie: — Lasă, nu e problema ta. Vrea să ia alt biscuit, însă ezită și întinde mâna după pungă. I-o dau, mă așez și mă uit cum caută în ea. Scoate niște turtă dulce. Pune biscuiții cu ciocolată la loc și desface turta dulce, încercând să-mi atragă atenția. Nu sunt polițist. Nu mă interesează dacă mănânci biscuiții fratelui tău. —Știu, dar, dacă ți-i cere, vor lipsi jumătate din ei și te va întreba de ce, ceea ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai sinceră decât cu unul care ar putea să-ți devină iubit, față de care trebuie să pretinzi că nu te interesează cât cântărești și pe care trebuie să-l minți pretinzând că n-ai chef să mănânci o prăjitură cu ciocolată. Trebuie să treacă aproximativ jumătate de an de la prima întâlnire, pentru a-mi lăsa iubitul să afle cam care sunt lucrurile care mă împiedică să ajung cât casa. —Yoga? râde Finn. Chiar că trebuie să ai grijă ce mănânci. Obișnuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
prinsă de propriul meu discurs, că nu îmi dau seama când ajungem în dreptul grădinii zoologice. Se aud țipetele copiilor nerăbdători să intre înăuntru. Cei care se află deja acolo sunt foarte încântați și păstrează liniștea cât timp aruncă bucăți de ciocolată poneilor și se uită foarte preocupați în jur. Miroase a fân proaspăt și a baligă de cal. Foarte mulți plozi își petrec timpul pe pajiștile din jurul grădinii zoologice, nebuni de fericire că se află în vecinătatea animalelor. Pentru moment, zarva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]