8,186 matches
-
și condițiile materiale care le aveau ei nu erau atât de bune, dar mi-am dat seama că ar fi făcut-o din neștiința. și nu știu, prima dată când am auzit m-a surprins așa, mi s-a părut ciudat, dar am încercat s-o înțeleg, nu s-o învinovățesc. Rep.: Spune-ne, te rog, câteva lucruri despre tine. La ce școală ești, ai fost de curând și la o bursă în Danemarca, dorințele tale, visurile tale ... Floră Matei: Păi
CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366829_a_368158]
-
fată, dar când a auzit asta, a luat primul tren spre Oradea: “Copilul meu nu crește cu tată vitreg!” A adus-o acasă, și-au mai făcut o fată. Frumoasă și deșteaptă. La botezul fetei s-au cununat și ei. Ciudat însă, nora n-a mai vorbit cu soacra niciodată, deși locuiau în aceeași casă. Și-au făcut intrări separate, bucătării separate. Când mergeam la ei, intram la mătușa, apoi la cei tineri. Mătușa ne conducea, ca să mai afle și ea
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > MÂNZUL Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 207 din 26 iulie 2011 Toate Articolele Autorului În gajdul plin de fân proaspăt cosit, caii-și iau tainul. Un nechezat ușor mă trezește în zori și am simțământul ciudat că se întâmplă ceva. Propagată în tonuri calde, ca o mângîere, vocea bunicului îmi încântă auzul și curiozitatea mă împinge în tindă. Un mânz roșcat, cu stea în frunte, cu picioare ca niște lujeri, susținut de mâinile puternice și protectoare
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
agăț pielea. senzație de pișcătură. aha! sunt vie. și timpul mă înghite iar în cornul lui adânc după ce hulpavă l-am înghițit pentru a-mi seca senzația de saturație voluntar sau involuntar gestul acesta mă ucide ceva mai lent e ciudat ceea ce simt de câțiva ani timpul mă înghite eu îl înghit iar în urma noastră rămâne o dâră de durere încolăcită pe cea a bucuriei de a fi cândva o să-mi explic. acum n-am chef. acum trăiesc sau mor ceva
RECIPROCĂ REGIZORI PIŞCĂTURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367583_a_368912]
-
el stau așezate-n dăinuire Iarba și pietrele pe care calc. Inconjurată de o tainică tăcere Am întrebat muntele tăcut Despre devenire și schimbare El n-a răspuns, a rămas mut. Am întrebat apoi văzduhul Și mi-a răspuns cumva ciudat Printr-un foșnet șuierat Adus de vânt, criptat Pământu-i leagăn de iubire Colț de rai, prietenos și cald Pe el stau așezate-n dăinuire Iarba și pietrele pe care calc Iar noi, de nu vom mai fi Pietrele tot vor
CÂNTEC de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367596_a_368925]
-
mâinile fără mănuși... Când am dat de apă a fost calvar! M-am udat, gheața se întărea pe căciulă, pe pantaloni, pe topor! Simțeam cum îmi curge transpirație înghețată pe sub fular! Cum-necum, un pătrat de apă băltea în betonul acela ciudat! Nenea Ionel s-a ridicat, a luat lopata și s-a apropiat! - Fii atent, zice, apa nu e mai adâncă decăt fierul lopeții, peștele vine la aer, eu arunc apa din copcă pe gheață și tu aduni peștii, p-ăia
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
Acasa > Versuri > Visare > UN VIS CIUDAT Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016 Toate Articolele Autorului UN VIS CIUDAT La nunta noastră, florile de tei Au astupat un gol demult făcut. S-au scuturat grăbite pe alei. Și s-au reîntrupat într-un sărut. Eu am deschis fereasta către tine C-an viață eu să aflu unde-i nordul
UN VIS CIUDAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367749_a_369078]
-
și, fiindcă mașinăria îi zgâlțâia din toate oasele, glasurile lor ajungeau la noi pe un tremolo zurliu și hilar. Când am ieșit noi spre uliță, ne-au văzut, iar ăla care conducea manțocăria a început să strige, cu acel tremolo ciudat în voce: — La-a-a o-o-o-o pa-a-a-arte, domn’ șef, că n-a-a-a-a-am frână-ă-ă-ă! — Ia opriți-vă, măi agaricilor! m-am străduit eu stăpânindu-mi râsul. —O-o-o-opri-i-im, da-a-a-a’ ma-a-ai la-a-a va-a-a-ale-e-e-e, unde-o-o-o-o o-o-opri ea-a-a... a încercat
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
-Ne învârtim în cerc neajungând la nimic. -Asta doream să-ți spun Simbinacus, că lucrăm cu aparențe, neștiind exact ceea ce este adevărul. Presupunem deci. Doar presupunem... -Trebuie să vă dau dreptate mărite. E adevărat că nu putem cunoaște adevărul! Ce ciudat sună totuși această afirmație! -Și totuși, adăugă Pilat. Ieri către seară am primit vizita a doi farisei din Sinedriu care au venit la mine aduși de centurionul Livius, aici de față. Aceștia au cerut trupul lui Iisus din Nazaret și
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
Dacă mă cauți și nu răspund, vino urgent, am mare nevoie de tine! ” Îi scrie și el un sms:„Vino mai repede, am mare nevoie de tine. Alex.” Ceva i se pare că nu e tocmai în ordine. Un tremur ciudat puse stăpânire pe el. Telefonul îi jucă în mână. Cu greu a reușit să găsească în agendă numărul poliției. „Sunt judecătorul Alexandru... Puteți să-mi spuneți dacă a avut loc vreun accident în raza... ” A scăpat telefonul din mână, dar
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
-va inert aisberg / și tu îmi vei fi somnorosul Titanic / jumătatea ta nevăzută din ape / va fi jumătatea mea tiranic” Ai crede că e expresie în delir sau suprarealistă: „doamnă ce tarife au fagii / prelungi aducînd a parabolă / ce pact ciudat de rășină / cu trunchiurile ați încheiat / desigur sînt patru nopți de cînd alunec / pe perne moi în paradis / și nici măcar o creangă incultă / sau un pian topit în urechile surde / spuneți și dumneavoastră / o vorbă în piele de bizon / sau
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
au plecat / într-un cosmos irigat / cu ape subtile”. „Fagii prelungi” - concret, arbori de circa 40 de metri, la maturitate, metaforic, copaci „neconciși” (adică nu „scurți”) - aduc a parabolă, prolixitatea fiind aproape de enigmatic. Un angajament ieșit din ordinea firii („pact ciudat”) se încheie între lumea naturală codificată în „trunchiuri” și cea nonperceptibilă - lumea „rășinii”, semn al nemuririi. Și-apoi enclava duratei („patru nopți”) în infinit („paradis”), în spațio-timpul în care gloria terestră numită prin crengile fizice - atribute ale omagiului - nu mai
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
Betty două nopți. De ce? se miră mama. Ce-ai căutat să dormi acolo? Păi... mi-a plăcut! Ce să fac? E vacanță. Am fost cu tata la pescuit, am fost și am irigat câmpul. Deodată mă privește lung și bănuitor, ciudat, mă intreabă: Te rog să-mi spui adevărul! Eu sunt mama ta și trebuie să-mi spui tot, cumva s-a dat la tine cât am fost plecată? Și tații buni se dau la fetele lor. Să-mi spui adevărul
ŞAPTE ANI AUTOR DORINA ŞIŞU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366943_a_368272]
-
iulie 2011 Toate Articolele Autorului DEPĂRTAREA SINGURĂTĂȚII Cînd sfîșiați de propriile noastre singurătăți sîntem abandonați pe insula iubirii, trupurile noastre sînt roase de vînturile propriilor noastre destine... și ne vedem siliți să înlocuim dragostea cu ceva mai crud: depărtarea - care, ciudat, ne sporește singurătatea, în loc s-o înlăture... Și-atunci de-abia ne întrebăm: la ce bun atîtea sfîșieri pentru o banală singurătate în doi? MI-E DOR Mi-e dor de frumusețea calmă a cerului alb, unde, pentru o clipă
DEPĂRTAREA SINGURĂTĂŢII de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367099_a_368428]
-
cu ceva ratatul ăla!” Mama nu venise...ca să nu-și supere soțul. Doar pentru bunica nu mai contau de mult ideile și vorbele ginerelui. Atunci a plâns pentru prima dată “Mere Bune”. A plâns în hohote, în poala bunicii. Era ciudat să vezi un bărbat în toată firea...de 1,90...bine făcut...elegant...cu trăsături fine, dar ferme...cum plânge, ca un copil, în poala bunicii, care nu și-a lăsat portul ei, de la țară. „Auzi, copile...cu școala asta
HEI, COŞAR, COŞAR...COŞAR! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367193_a_368522]
-
de când se știe? “Îi venea să plângă, se dezobișnuise să plângă în public. La insituție, tuturor lacrimilor adunate și neplânse le dădea voie să curgă numai când se retrăgea în pădure, unde era sigur că nu-l vede nimeni plângând. Ciudat că aici, în mijlocul acestei aglomerații, acestei civilizații fremătătoare pentru care era că inexistent, se simțea mai singur, mai izolat chiar decât în pădurile din împrejurimile instituției.” Pe langă lipsuri, ura, încrâncenare, Vlad are ocazia să trăiască și alienarea produsă de
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
de veșnicia ei”. Tot la fel, în fața pierderii, ceea ce conduce la disperare este aparentul ei ireversibil. Da, ai citit bine! Ireversibil este, deocamdată, aparent, deoarece, pentru persoana care transcede realitatea, nimic nu este ireversibil, așa că dincolo de speranță este speranța însăși! Ciudat lucru! De la fericire la nenorocire și invers, uneori, nu este decât un pas. Este ceea ce spune Solomon: “În mijlocul bucuriei, inima se mâhnește”. Este copilul de care se apropie mama radiind de fericire și pe care-l găsește rece. Este mirele
LA POALELE DEALULUI MAGURA de IONEL CADAR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367277_a_368606]
-
în jurul meu și m-au readus la viață. "Mama mea, visul meu", rosteam din când în când... Mai tarziu m-am întrebat: Ce poate fi dincolo de această limită a durerii pe care am simțit-o?” Pentru Lăură, totul pare acum ciudat și incredibil, desi posibil. Din nou, se produce o ruptură adâncă, iar efemeritatea existenței, faptul că fericirea este trecătoare se transformă încă o dată, într-o provocare pentru eroina. Simbolurile malefice ce prevestesc primirea anunțului mortuar se regăsesc în natură, în
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
civil, rolul acestora de a fi fost pavăză dar și un instrument de “îmblânzire” a celor din vest, care contestau tendințele centralizatoare (citește și acaparatoare) ale rezidențiabililor din “D.C.”... Mai jos, pe o peluză în pantă, împrejmuit de un gard ciudat din țăruși albi se află cimitirul pentru animale (Pet Cemetery), inițial locul unde erau îngropate doar animalele armatei. Se pare că civilii din oraș au violat acest spațiu și au găsit loc de îngropăciune și pentru patrupedele lor canine atât
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
grupul lui Marco. - În tot acest timp, Desire ascultase încremenită și șoptea cu privirea rătăcită: - Nu ! Nu! Nu poate fi adevărat! Marco e prietenul meu, el mă iubește! Nu! Când Anca tace, ea se ridică febrilă cu ochii strălucindu-i ciudat și o prinde de brațe cu furie, strângând-o tare și privind-o cu ură îi zice: - Ești o ticăloasă ordinară! Cum poți inventa lucruri atât de oribile? Ha? Poate tu mi-ai pus ceva în pahar, cine știe cu
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
Doar puțini se alimentează cu fast food și nimeni nu servește masa la restaurant cu tacâmuri și veselă de plastic. În fapt, oferta de produse vegetariene și reclama pentru produse nemanipulate genetic e imensă, mult mai curpinzătoare decât în Europa. Ciudat este doar faptul că, în ciuda adevăratelor ode și imnuri înălțate alimentației raționale care se pot citi pe ambalajele produselor alimentare, mai toată lumea care face concediu în America se întoarce acasă cu câteva kilograme în plus. Să fie oare și acesta
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
se-odihnește Zorii stufoși prin hăuri se-arată, Luna-i pe cer și nu se dă plecată! Zăpada-n noaptea neagră-a adormit Înfrigurată-i Luna și-n ceruri s-a pitit. E dimineață și mi-ar prinde bine ... Pare ciudat...o incursiune-n mine, Toate drumurile arată cam la fel E-o alegere la noroc ar spune el.... Între rău și bine există-alternative Privesc și transcend dincolo de mine Stau la intersecții și nu văd lumina Încep să tremur ..oare frigul
PUSTIURI MARI SE PIERD de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368607_a_369936]
-
călușarilor erau din Cotorani și Baciu. Vătaf era un fierar, „ucenicul” zeului Hefaistos, fiul Herei ( vezi „Miturile și Legendele Greciei antice”) din Cotorani. Trei personaje ieșeau în evidență: Mutul, Stegarul și Vătaful, acesta din urmă coordonând jocul călușarilor. Cel mai ciudat dintre toți, după care ne țineam scai, înghesuindu-ne să-l atingem, ca să ne meargă bine, era Mutul. Un personaj misterios, a cărei față n-o puteai nicicum vedea, pentru că era acoperită cu o mască din piele de capră, iar
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
dragoste mai adâncă a inimii, toate acestea nefiind în stare a o jertfi, ci având magia să o întinerească. Pe firul unei conversații confidente cu artista Maria Șalaru s-a născut ideea alcătuirii în interviu a unui dialog dacă nu ciudat, curios: eu întreb în fraze, ea răspunde versificat - invers artista ar putea foarte bine, eu deloc... nu scriu versuri căci nu știu a meșteri cuvinte scurte. La o întâlnire cu Maria Șalaru tăcerea se izbește ca valul de stâncă și
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
timp după ce ajunsese la peșteră, a început o furtună și a trebuit să rămână în peșteră. Era de-acum om în toată puterea cuvântului, trecut mult de prima tinerețe. A făcut focul și a adormit. A avut un vis extrem de ciudat. O voce îi spunea că țara va cunoaște în curând mari schimbări. Un grup de oameni, pregătit din timp, îl va ucide pe „conducătorul iubit” și-i va lua locul punând stăpânire peste țară pentru mulți ani. Țara va fi
TABLETA DE WEEKEND (186): GAŞCA POLITICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368774_a_370103]