4,212 matches
-
la un stat În care lupul și mielul să bea laolaltă, În toată liniștea, apa aceluiași pârâu. Dar nu mă mulțumesc să visez, eu construiesc. Plimbă-te mâine prin cartierele din Isfahan, vei vedea cohorte de lucrători care sapă și clădesc, meșteri care forfotesc. Pretutindeni răsar aziluri, moschei, caravanseraiuri, fortărețe, palate ale stăpânirii. În curând, fiecare oraș important Își va avea marea sa școală, ea Îmi va purta numele, „medersa Nizamiya”. Cea din Bagdad funcționează deja, am desenat cu mâna mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vei Împărți milostenii celor aflați În nevoie, vei plăti caravana din Mecca, vei construi o moschee care să-ți poarte numele! Înțelegând că detașarea și modestia cerințelor sale i-au displăcut gazdei, Omar prinde curaj: — Mi-am dorit Întotdeauna să clădesc un observator, cu un mare sextant de piatră, cu un astrolab și diferite alte instrumente. Aș vrea să măsor durata exactă a anului solar. — Împlinit! De săptămâna viitoare, vor fi prevăzute fonduri În acest scop, vei alege amplasamentul, iar observatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
luate”. La acest mesaj, transmis de o solie de Înalți sfetnici ai imperiului, Nizam dă următorul răspuns: „Spuneți-i sultanului, dacă nu știa până acum, că sunt, Întradevăr tovarășul său și că, fără mine, n-ar fi putut să-și clădească niciodată puterea! A uitat oare că eu sunt acela care a luat În mâini treburile țării la moartea tatălui său, că eu sunt acela care i-a Îndepărtat pe ceilalți pretendenți și i-a pus pe toți răzvrătiții cu botul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Închiseseră pe jumătate, buzele i se crispaseră: — Nenorocire ție, Khayyam! Tu ești de vină că Hasan Sabbah poate astăzi să-și continue toate fărădelegile. Omar dorise să-i răspundă: „Tu și Hasanîmpărtășiți atâtea lucruri! Dacă vă Înflăcărează o cauză, să clădești un imperiu sau să pregătești domnia imamului, nu șovăiți să ucideți ca s-o faceți să triumfe. Pentru mine, orice cauză care ucide Încetează să mă mai Înflăcăreze. Ea se urâțește În ochii mei, Își pierde măreția și se Înjosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În privința ta s-au risipit. Sunt bătrân de-acum, am nevoie să știu că, alături de mine, se află un om de Încredere. Din pricina acestui manuscris. E lucrul cel mai de preț pe care-l am. Ca să Înfrunte lumea, Hasan a clădit Alamutul; eu n-am Înălțat decât acest mărunt castel de hârtie, dar sunt Încredințat că va dăinui mai mult ca Alamutul. Acesta mi-e rămășagul, aceasta mi-e mândria. Și nimic nu mă sperie mai mult decât să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pentru cei slabi, e o greșeală să ai dreptate. În fața rușilor și englezilor, Persia este slabă, ar fi trebuit să se comporte ca un om slab. — Până la capătul timpului? Nu trebuie ea oare să se ridice Într-o zi, să clădească un stat modern, să-și educe poporul, să intre În concertul națiunilor prospere și respectate? Asta a Încercat să facă Shuster. — În această privință, Îi port cea mai mare admirație. Dar nu pot să mă Împiedic să-mi spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
gâtul, încercând să descopăr despre ce fel de carte e vorba. Însă, în loc de asta, l-am văzut pe bătrânul librar stând în mijlocul prăvăliei, cu mânecile cămășii suflecate. Împinsese la o parte puținele cărți pe care le avea de vânzare și clădise în jurul său un parapet din lăzi cu cartofi. Oamenii își umpleau plasele, numărau banii și părăseau librăria pe ușa din spate. De aceea nu văzusem pe nimeni ieșind. De cartofi însă n-aveam nevoie, nu mai încăpeam de ei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tu cum se pune în mișcare o căruță cu boi? Nu știi? La drept vorbind, nici n-ai cum. Nu prea te-am trimis noi pe tine la țară. Ei, când carul e încărcat din greu, de exemplu cu fân clădit într-o stivă înaltă, e nevoie de câteva lovituri de bici ca să îndemni boul. Dar totodată trebuie să-l încurajezi și să-l ajuți. Carnea tremură pe el, boul întinde grumazul, își rostogolește ochii în orbite, chinul lui îți inspiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iei pe aleea uleiului de măsline, să te îndrepți spre piața brânzeturilor, să admiri în trecere monumentul mașinilor de tuns iarba și, în sfârșit, să te oprești, ca să-ți tragi puțin sufletul, la fântâna de Coca-Cola, așezată la poalele dealului clădit din aparatură de menaj. Toni mi-a spus: „Nu te dezlipi de călcâiele mele, altfel te pierzi și, acasă, bătrâna Sanowsky are să-mi spargă sticla de whisky în scăfârlie”. Pe cât am putut, am încercat eu să nu mă dezlipesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de satisfacție cum își irosește viața privind filme vechi la televizor, privind actrițele pe care odată le întrecea în frumusețe, toată lumea o spunea, iar acum, pentru prima dată, poarta se deschide, iar ea intră, fără să aștepte prea mult, își clădește noua imagine, o combinație de tristețe și resemnare, mândrie și reținere, parcă ar fi o văduvă îndurerată și distinsă, nu o criminală cu sânge rece, dar furia mea față de ea pălește în comparație cu furia pe care o simt față de Udi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mansarda din clădirea aceea înaltă, de persecuția ei neîncetată, de mâinile ei agățate de gâtul meu, stau acolo, copleșită de admirația lui, gudurându-mă în iubirea pe care o simțeam pentru mine, uitând de ea complet. Ce fel de familie clădisem aici, niște cubulețe mușcate, goale, cum de putusem crede că va reuși să stea în picioare, eu însămi abia mă țin pe picioare, mă agăț de cadrul porții, aici o văzusem pe Yael pentru prima dată, ochii ei de Bambi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atâta grijă, s-a prăbușit într-o fracțiune de secundă... și de vină a fost fata aceea. Reiko a strâns toate mucurile de țigări de pe jos și le-a băgat în cutia de conserve. — A fost îngrozitor, continuă ea. Am clădit totul cu grijă, pas cu pas, și când s-a prăbușit, s-a dus totul de râpă cât ai zice pește. Reiko s-a ridicat în picioare și-a băgat mâinile în buzunarele pantalonilor. — Hai să mergem acasă. E târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
încercat s-o consolez luând-o în brațe! I-am strâns în palme sânii umflați. Plânsul i s-a schimbat în icnete, apoi în gemete... Miercuri la prânz, sicriul descoperit a fost urcat pe platforma unui camion. În jur fuseseră clădite coroanele funerare, cu panglici pe care se promitea veșnica neuitare. Convoiul negru mergea în urma camionului care umplea centrul Botoșaniului cu claxonul său răgușit. Mai înainte de cimitir, coșciugul a fost depus în biserică. S-a făcut o slujbă, cei apropiați au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
capul mesei și ne-am tras sufletul. Ni l-am tras o jumătate de oră, o oră, o oră jumătate. Nimeni. Maria a plecat să dea telefoane. Nu ne ardea să ne atingem nici măcar de feliile de salam de Sibiu clădite în formă de fântână arteziană. La ora nouă a apărut fetița unor verișori, cu un cadou în brațe. Orchestra a intonat câteva acorduri vesele. Am pus-o la masă, i-am umplut farfuria cu salam, cașcaval, ciorbă, sarmale. La nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ei fierbe furia lumii. Paznicul nopții se retrăsese sub o pânză de păianjen. Legat la cele două capete scormonea ca un cerșetor prin pietrele Căii Lactee. Jos un câine își depăna amintiri cu un altul. Din jocul lor de cuvinte se clădise insistența canină. E necesară pentru unii oameni. Alții stau și se anină primejdios în funiile vieții precum pasărea aceea ce stă și se leagănă pe firul de telefon. Cu penele ude stă martoră vijeliei de afară. O surată plecase să
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
ci-și perpetuează pieirea. Lacrimă după lacrimă de am pune nu ar vindeca rănile pricinuite de viciul uman. Continuăm să trăim într-o tenebroasă rutină. Natura divină își cere iertare după ce curcubeul sparge cu gingășia sa de culori zidul mohorât clădit de furtună. Atunci vor apărea zburdalnici mieii albi, năzdrăvanii văzduhului ce filtrează în lâna lor mițoasă blândele mângâieri ale soarelui. Copacii se vor reface oblojiți de vraciul blond purces din răsăritul lumii. Degetele strivite vor înverzi și-n semn de
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
toamnei și după voiosul cântec al păsărilor. Codrul privește melancolic metamorfozele zilnice și regretă că nu știe unde s-a ascuns vesela verde dumbravă, în care forfoteau viețuitoarele, bucurându-se de belșugul verii și pitulând taine printre ramuri și frunzișuri, clădind un sfielnic templu al paradisului pe pământ. Acum, ca un bunic, bătrânul codru rememorează amintirile din vremea când era la începuturi, doar mlădițe cu muguri ce-și deschideau ochii plini de întrebări spre păsările care păreau poveri și cu spaima
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
a sta la țară mai mult de douăzeci și patru de ore ar fi numai din cauză că i-e silă de "cocioaba fără gust și fără confort", cum spunea ea că este conacul bătrânesc de la Amara. Ca să o ademenească, s-a gândit să clădească un castel demn de frumusețea ei. Bătrânul era mâhnit că vechiul conac, în care s-au născut și au trăit patru generații de înaintași, nu mai mulțumește pe Grigore. Socotea planul lui drept începutul destrămării. Construcția s-a început și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
copleșit de aceeași sărăcie, cu aceleași căsuțe coperite cu paie, aceleași ogrăzi pline de bălării. Grigore însă atrase atenția lui Herdelea, cu o mândrie nedisimulată, asupra bisericii de piatră cu turnul poleit, ridicată de bunicul său, și asupra școlii noi, clădită de tatăl său, iar într-o ulicioară, pe stânga, îi arătă și conacul moșiei Vaideei, în care locuia arendașul Cosma Buruiană și care fusese casă de argați înainte de a se fărâmița domeniul. ― Stai, Ichime, să ne dăm noi jos, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spuse cu o undă de tristețe: ― Acuma, ai să vezi ce-a fost în stare să facă iubirea! În perspectiva aleii de brazi tineri, castelul nou apărea ca un surâs de femeie frumoasă. Herdelea știa că tânărul Iuga l-a clădit de dragul Nadinei. Alb, cu o vastă verandă primitoare, cu ferestre luminoase, cu patru turnulețe ca niște sulițe de apărare, era înveșmîntat jur-împrejur cu iederă, ce-și întindea pe alocuri verdeața până la geamurile etajului de sus. Aleea se lărgea și, în fața
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cel nou nici n-a fost pomeneală. Totuși ei au tras cu urechea și într-acolo, dar n-au auzit nimica. Adevărat că hambarul cel nou e mai depărtișor de conac, încît bătrânii au și spus boierului, când l-a clădit, că nu e bine așezat așa de stingher... Vorbele pândarilor fură primite cu batjocură și cu o nouă serie de ghionturi. Toți tâlharii se apărară cu nu știu, n-am văzut, n-am auzit. Dar cum să nu simți nimica
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
printr-o iubire mai comprehensivă. Dacă el ar fi știut s-o înțeleagă dintru început, nu ar fi pierdut patru ani de fericire și n-ar fi îngăduit să se creeze între ei un gol peste care acuma trebuie să clădească punți noi de comunicație. În clipa când și-a recunoscut greșeala, în mod firesc, și-a luat hotărârea de a repara generos tot trecutul. Nadina să fie ferită de orice tentații, nu prin abaterea lor, ci prin prezența lui gata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
punct de vedere al corpului fizic, oamenii sunt separați, individualizați. Dar în privința sufletului, a spiritului, a gândurilor, acestea comunică, formând o Ființă unică, un întreg, care lucrează prin intermediul tuturor ființelor. Omul este o celulă a lumii. OMUL NU-ȘI POATE CLĂDII FERICIREA PE NEFERICIREA CELORLALȚI. Omul este o ființă care-și petrece viața în contact cu celelalte ființe, el vine, inevitabil, în contact cu ceilalți. Contactul cu ceilalți oameni trebuie foarte bine controlat, pentru a nu produce nici un rău, celorlalți. Permanent
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
prin temple de marmură, sau se alinta rugîndu-mă să merg să-i cumpăr un covrig. De multe ori îi vedeam în ochii translucizi, în penumbră, atâta tristețe, încît mă posomoram și eu, simțind că întreaga mea viață cu ea este clădită pe nisip, că tot ce ne leagă e iluzoriu. Atunci nu mai scoteam o vorbă toată ziua, iar ea, chițcăind și trăgând de mine ("Hai mă Andrei... hai, nu fi...") încerca să mă facă să râd. Sau îmi desena repede
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
popoare, care și-au cucerit pământul după formarea lor sau care s-au îndepărtat, printr-o dezvoltare ulterioară, de mediul lor geografic. „Există însă și popoare care se nasc pe un anumit pământ, continuând o viață străveche, imemorială, care își clădesc ființa ca o prelungire a mediului geografic și care își imprimă în schimb ca o pecete deprinderile și civilizația în acel pământ. Așa este, de pildă, neamul românesc... Fără această legătură, de astă dată esențială și organică, dintre pământul și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]