2,281 matches
-
fost interzisă în școlile și birourile Poloniei Congresului, iar studierea și predarea limbii și istoriei poloneze sau a catolicismului au fost interzise. Aceste măsuri au dus la crearea unei rețele clandestine de învățământ, care a inclus și o vestită universitate clandestină („Universitatea zburătoare/plutitoare”). Un proces asemănător a avut loc și în Lituania. Guvernatorul general al Lituaniei, Mihail Muraviov, a interzis folosirea limbii lituaniene și a închis școlile cu predare în lituaniană și polonă, iar în regiune au fost aduși profesori
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
Intră apoi în structurile regionale și naționale ale sindicatului, iar talentele sale politice se întrevăd la primul congres național al sindicatului, în 1981, pe care îl prezidează cu abilitate. După proclamarea legii marțiale, la 13 decembrie 1981, Buzek organizează structurile clandestine ale sindicatului în Silesia, sub pseudonimul „Karol”. În anul 1997 a devenit premier al Poloniei. În perioada mandatului său, Polonia a aderat la NATO și a negociat condițiile de aderare la Uniunea Europeană.
Jerzy Buzek () [Corola-website/Science/309145_a_310474]
-
cunoscute cărțile lui precum 'Mahabbatname' ('Cartea despre dragoste'), 'Artname' ('Cartea despre tron'), 'Isgendername' ('Cartea despre Alexandru'), 'Novmname' ('Cartea despre visuri'). Aceste cărți reprezintă bazele ideologice ale noului ordin. Un grup de susținători ai lui Năimi creează la Baku o organizație clandestina, de unde se trimiteau propagandiști în diferite orașe din Orient, pentru răspândirea ideologiei hurufide. '' vine de la cuvântul 'huruf' (în arabă 'litere'). Hurufizii fetișizau pe 28 și 32 litere ale alfabetelor arabe și persano-azere văzând o legătură strânsă dintre liniile din fața omului
Hurufism () [Corola-website/Science/309215_a_310544]
-
casnică și mamă), politica externă agresivă și succesele precum ocuparea Renaniei în 1936 și anexarea Austriei din 1938 l-au ajutat pe Hitler să primească laudele majorității germanilor., În această perioadă, social-democrații și comunștii au reușit să menține o structură clandestină. Moștenirea perioadei de conflicte de dinainte de 1933 a făcut ca social-democrații și comuniștii să nu poată coopera. Rețele acestor partide au fost infiltrate de agenții Gestapoului, iar rata arestărilor și eliminării fizice a activiștilor politici a fost foarte ridicată. Cu
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
acțiunilor antinaziste. Cel mai important personaj a fost generalul de brigadă Hans Oster, șeful serviciilor militare de spionaj, un antinazist convins. El era protejat de șeful Abwerului, amiralul Wilhelm Canaris. Oster a reușit să pună la punct o vastă rețea clandestină de opozanți potențiali, atât în armată, cât și în serviciile de spionaj. El a avut un aliat de nădejde în persoana funcționarului din ministerul de interne, guvernatorul Băncii Reichului, Hjalmar Schacht, a făcut și el parte din această rețea. Problema
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
putere. Pe de altă parte, exemplu studenților a dat curaj grupurilor de opoziție, așa puține și dezorganizate cum erau. „Trandafirul alb” nu a fost un semn al nemulțumirii populației civile și nu a provocat un val de acțiuni antiguvernamentale. Rețelele clandestine ale social-democraților și comuniștilor au supraviețuit. Ele au raportat despre creșterea nemulțumirilor în rândurile muncitorilor industriali și ale fermierilor. Celulele ilegale ale sus-numitelor partide nu au întreprins nicio activitate de luptă. populația de rând continua să-l aprecieze pe Hitler
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
mai făceau parte și alți tineri aristocrați precum Adam von Trott zu Solz, Peter Yorck von Wartenburg și Gottfried Graf von Bismarck-Schönhausen, (ultimul membru al Partidului Nazist și al Reichstagului și ofițer superior SS). Goerdeler era de asemenea în legătură cu rețeaua clandestină a SPD, cu grupurile de opoziție creștine, atât catolice cât și protestante. Toți acești oameni se considerau posibili lideri ai unei conduceri posthitleriste, dar ei nu aveau o concepție clară asupra modalității prin care Führerul putea fi îndepărtat de la putere
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
a numit acest fenomen „rezistența zilnică”. Cercetările sale au avut ca sursă principală rapoartele Gestapoului și SD-ului, ca și rapoartele social-democraților din exil asupra situației din țară. Social-democrații își bazau rapoartele pe o rețea de informatori aflați în rețelele clandestine de partid, care supraviețuiseră prigoanei naziste. Peukert și alți autori au relevat că cea mai persistentă sursă de nemulțumire din Germania Nazistă era cea generată de starea economiei și de corupția oficialilor naziști. Cu toate acestea, popularitatea lui Hitler a
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Mișcarea daneză de rezistență (în ) a fost mișcarea clandestină insurgentă care a luptat împotriva ocupației germane a Danemarcei în timpul celui de-al doilea război mondial. Datorită indulgenței arătate de ocupantul nazist, rezistența s-a dezvoltat mai greu decât în alte state ocupate. Totuși, din 1943, numeroși danezi s-au
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
luptat împotriva ocupației germane a Danemarcei în timpul celui de-al doilea război mondial. Datorită indulgenței arătate de ocupantul nazist, rezistența s-a dezvoltat mai greu decât în alte state ocupate. Totuși, din 1943, numeroși danezi s-au implicat în lupta clandestină, care varia de la tipărirea și distribuirea de ziare ilegale până la spionaj sau sabotaje. După invadarea Danemarcei din 9 aprilie 1940, autoritățile germane de ocupație au permis guvernului danez să rămână în funcție. Germanii au avut mai multe motive să facă
Rezistența daneză () [Corola-website/Science/310710_a_312039]
-
nu mai putea câștiga războiul, numeroși baltici s-au alăturat din nou germanilor în lupta împotriva sovieticilor. Balticii au sperat să atragă sprijinul occidental pentru independența statelor lor. În Letonia s-a format pe 13 august 1943 un Consiliu Central clandestin al țării. În Lituania a fost creat pe 25 noiembrie 1943 un organism similar, Comitetul Suprem pentru Eliberare. Pe 23 martie 1944 a fost format un Comitet Național al Republicii Estonia, care a funcționat de asemenea în clandestinitate. Încorporarea Estoniei
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
Negra a scos pe piață cinci albume, însă, la sfârșitul anilor ’90, Manu a părăsit trupa. După o cruntă depresie și câteva călătorii prin întreaga lume, artistul a lansat, în ’98, sub numele de Manu Chao, primul material discografic solo, „Clandestino“. Albumul a avut un real succes, iar piese ca „Bongo Bong“, „Mentira“ sau „Mama Call“ au ajuns în topuri. „Clandestino“ conține 16 piese - un amestec de reggae, rock, rumba și ritmuri braziliene, care a creat „marca înregistrată“ Manu Chao. Vândut
Manu Chao () [Corola-website/Science/309371_a_310700]
-
și câteva călătorii prin întreaga lume, artistul a lansat, în ’98, sub numele de Manu Chao, primul material discografic solo, „Clandestino“. Albumul a avut un real succes, iar piese ca „Bongo Bong“, „Mentira“ sau „Mama Call“ au ajuns în topuri. „Clandestino“ conține 16 piese - un amestec de reggae, rock, rumba și ritmuri braziliene, care a creat „marca înregistrată“ Manu Chao. Vândut în peste trei milioane de copii, discul a avut succes atât în Europa, cât și în America de Sud. „Proxima estacion... Esperanza
Manu Chao () [Corola-website/Science/309371_a_310700]
-
Chao a fost solist din 1987 până în 1995, l-a influențat pe artist, multe dintre hiturile sale fiind reluate într-o nouă formulă. În 2002, apare și „Radio Bemba Sound System“, album ce conține piesele din „Proxima estacion... Esperanza“ și „Clandestino“, prestate în turneu. În 2004, cartea-disc „Siberie m’etait contee“, apărută în ediție limitată - 150.000 de exemplare - a fost ilustrată de Jacek Wozniak, același care semnează și partea grafică pentru „La Radiolina“. Acesta a fost și singurul disc exclusiv
Manu Chao () [Corola-website/Science/309371_a_310700]
-
În momentele în care nu erau implicați în lupte directe cu unitățile Armatei Roșii sau ale NKVD-ului, paritizannii lituanieni au acționat pentru întârzierea consolidării puterii sovietice prin ambuscade, sabotaje, asasinarea activiștilor comuniști, eliberearea partizanilor prizonieri și tipărirea de literatură clandestină. Partizanii lituanieni capturați au fost de multe ori torturați sau executați fără judecată, iar rudele lor au fost deportate în Gulag. Represaliile împotriva fermierilor care colaborau cu partizanii erau dure. Unitățile NKVD, numite „Plutoanele de apărare ale poporului”, (numite de
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
existat nicio capitulare oficială, iar rezistența armată a continuat în mai multe locuri. Varșovia a fost bombardată sălbatic pe 27 septembrie, unele unități militare continuând lupta până în octombrie. În cele mai multe zone muntoase ale țării, subunități ale armatei au început lupta clandestină de rezistență aproape imediat. Armata polonez a pierdut cam 65.000 de infanteriști, 400 aviatori și 110 marinari. Pierderile germanilor au fost de aproximativ 16.000 de soldați, 365 aviatori și 126 marinari. Luftwaffe a fost dezorganizată. Piloții de vânătoare
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
administrația țării, odată cu retragerea germanilor. Guvernul în exil de la Londra nu putea miza decât pe Armata Teritorială. De aceea, guvernul în exil a stabilit că dacă Armata Teritorială trebuie să colaboreze cu Armata Roșie la nivel tactic, în schimb, autoritățile clandestine ale Statului Secret Polonez trebuiau să preia puterea în zonele controlate de Aliați (vedeți Operațiunea Furtuna) pentru a preveni posibilitatea ca sovieticii să preia controlul asupra întregii țări. Eșecul Insurecției din Varșovia a marcat prăbușirii oricărei șanse a Poloniei de
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
instaurării puterii comuniste, în special datorită lipsei de interes a Aliaților față de un eventual conflict cu sovieticii. Sovieticii au trecut la arestarea, deportarea sau executarea membrilor Armatei Teritoriale, în ciuda participării lor la mișcarea de rezistență antigermană., . Până prin 1946, membrii mișcărilor clandestine antigermane au continuat să lupte cu sovieticii, considerați cu nimic mai buni decât ocupanții naziști. Unele elemente ale mișcărilor de dreapta, care se mai opuneau comuniștilor, au mai rezistat până în 1956.. La Conferința de la Ialta din februarie 1945, Stalin a
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
greco-catolic pentru Vechiul Regat, a fost scos din biserică, arestat și omorât în bătaie în beciurile Securității din București. După arestarea celorlalți trei preoți uniți din București desemnați să preia conducerea vicariatului, Natanail Munteanu, Vasile Mare și Gheorghe Radu, preoții clandestini din București rămași nearestați l-au ales pe preotul și istoricul Zenovie Pâclișanu, membru corespondent al Academiei Române, să preia conducerea vicariatului. Pâclișanu a fost arestat în 1949 și a murit după nouă ani în închisoarea Jilava. Imediat după evenimentele de la
Catedrala Sfântul Vasile din București () [Corola-website/Science/305038_a_306367]
-
remarcă Evghenii Evtușenko, Andrei Vosnesenski, Bella Ahmadulina și R.I. Rojdestvenski. Cu toate acestea, până la inițierea de către Mihail Gorbaciov a politicii de destindere ("Perestroika"), o parte a scriitorilor își publică operele în străinătate sau le difuzează în Uniunea Sovietică, în mod clandestin, sub forma manuscriselor multiplicate ("Samizdat"). Scriitorii A.D. Siniavski și J.M. Daniel sunt condamnați, în 1966, la internare într-un lagăr de muncă, sub acuzarea că ar fi defăimat statul sovietic prin faptul de a-și fi publicat cărțile în străinătate
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
ebraică tradițională, urmând apoi Liceul la Chișinău și Facultatea de Drept. A fost unul dintre fondatorii și activiștii Mișcării "Tineretul Sionist" din România. În anul 1925 a emigrat în Palestina. În Palestina, s-a remarcat prin activitatea sa în cadrul organizației clandestine de autoapărare Hagana. A făcut parte din administrația localităților, fiind secretar al Consiliului Muncitorilor din localitățile Kfar Saba (1930-1934), Rehovot (1934-1943) și Ierusalim (1943-1949). Este unul dintre fondatorii Partidului Muncii (Mapai), deținând și funcția de membru al Comitetului Central al
Reuven Sheri () [Corola-website/Science/306029_a_307358]
-
Britanică pentru conducerea trupelor evreiești în acea luptă. Ulterior, Zorea a fost avansat la rangul de căpitan cu puțin timp înainte ca Brigada Evreiască să fie desființată în anul 1946. Brigada Evreiască, intens folosită ca front de operații al organizației clandestine de autoapărare Haganah, a profitat de aceste oportunități pentru a înarma grupurile de rezistență evreiești din Palestina aflată sub mandat britanic, sprijinind emigrarea în Palestina a supraviețuitorilor Holocaustului evreiesc din Europa și executându-i pe ofițerii și pe funcționarii superiori
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
București. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a activat în cadrul Mișcării Tineretului Sionist din România, ca membru al conducerii acestei mișcări. A ajutat la salvarea copiilor evrei din lagărele de deportare din Transnistria. S-a implicat în organizarea imigrării clandestine a evreilor din Europa către Palestina aflată sub mandat britanic (1944-1946). În anul 1946 a emigrat și el în Israel. În perioada 1947-1950 a fost membru al colectivului agricol „Bambak” (care a creat așezarea Aloney Abba). Ajuns în Israel a
Yitzhak Artzi () [Corola-website/Science/306033_a_307362]
-
absolvirea studiilor. În Palestina, Kamin a fost membru al kibbutz-ului Nir Am (1939-1947). În anul 1944 este parașutat în România. Între anii 1945-1946, este delegat pentru "Mișcarea de Evadare" din România" (denumirea sub care era cunoscută operațiunea de imigrare clandestină a evreilor din România spre țara sfântă, Palestina). În anul 1987, el a scris cartea ""Parașutare și Evadare: Împreună cu evreii din România în timpul Holocaustului și după”", în care își descrie experiența și misiunea încredințată. În timpul celui de-al Doilea Război
Baruch Kamin () [Corola-website/Science/306037_a_307366]
-
februarie 1975 la lungmetrajul de ficțiune, realizând filmul "Zidul", ce prezenta „un adevărat ritual al claustrării, cu consecințe - psihice, moral-volitive, fizice” al unui tânăr (Gabriel Oseciuc) care a tipărit singur, izolat timp de câteva luni într-o încăpere zidită, ziarul clandestin "România liberă". Au urmat filmele "Buzduganul cu trei peceți" (1977), o versiune politizată a evenimentelor ce au condus în 1600 la unirea celor trei țări române, cu Victor Rebengiuc în rolul lui Mihai Viteazul, "Vacanța tragică" (1979), inspirat din romanul
Constantin Vaeni () [Corola-website/Science/306159_a_307488]