2,427 matches
-
precum și o jumètate de franzelè pe care a adus-o din bucètèria din spate, întrebându-se cu mirare, Cum vine asta oare!? Tânèrul de atunci e neschimbat ca si cum totul s-ar fi petrecut ieri! Urc încet scèrile farmaciei, recunosc clinchetul clopoțelului de la ușè, apoi, dupè câteva secunde de așteptare, din spatele rafturilor se ivește o doamnè mai în vîrstè, cu pèrul impecabil aranjat, poartè ochelari de vedere și mè privește cu severitate, profesional, Cu ce vè pot fi de folos?! Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sè mè iertați, doamnè! dând sè mè întorc și sè pèrèsesc farmacia, Probabil cè era nora mea de serviciu, o aud rostind din spatele tejghelei, Probabil! Vè rog sè mè iertați! pun mâna pe clanțè și fècând sè sune clinchetul de clopoței de la intrare, constat cè sunè diferit la ieșire fațè de cum se aude când intri de afarè, ajuns în stradè mè abțin cu greu că sè mai intru o datè și sè verific valabilitatea raționamentului meu, dar nu vreau sè mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mai ales ierni, peste trupul meu înghețat de neiubire; mă lepăd și de amintirile care ne-au legat, voi avea un timp de reflecție și de răgaz... Sigur voi auzi într-o zi, eliberată din propria-mi colivie, clinchetul unui clopoțel care anunță o nouă iubire... În singurătate Afară plouă, copacii sunt desfrunziți, toamna se scurge melancolică și-n mine plouă cu ochi de singurătate... Caut un adăpost; numai în mine am loc. Aud ecoul gândului care țipă, scurgându-se afară
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cu intenția să-l citească. Sâmbătă noaptea, al șaselea cap mi-a mulțumit, și-a cerut iertare si a dispărut. Duminică noaptea, al șaptelea cap mia spus: „ai învins! Felicitări”! (toate celelalte se transformaseră în solzi). Mi-a dăruit un clopoțel fermecat și a plecat. De atunci, nu lam mai visat. Dialog cu luna Notă: Pe 19 martie, 2011, Luna se va afla la cea mai mică distanță față de Pământ din 1992 încoace, de numai 356.578 de km și se
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ierbii, s-au furișat lângă scâncetul unui pui de tren orfan, garat pe linia moartă, până va fi înfiat de părinți oarecare. Cu aburi sau nucleare din orice parte a globului. Orfanul tăcu la trecerea zânelor, fascinat de tamburina cu clopoței rochița-rândunicii pe care una dintre ele i-o fixă între două coloane suple de raze lunare, cu gura cupelor strânse pentru a păstra în muțenie cântecul. Pe câmpia dintre Brăila și Cazasu, milioane de albine își îmbălsămau tăcerea cu pioșenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în toată regula. Mâna cu care calculase eternitatea era un firav picioruș. Cealaltă mână, celălalt picioruș. Întregul corp de bătrân, corp de insectă vânătoare. Numai capul minuscul era al profesorului. Un gnom, puțin mai mare decât o palmă, agita un clopoțel către cer strigând cu voce pițigăiată: Uniți-vă, înmulțiți-vă, nu există altă lege, altă țintă decât dragostea! După care îngână cu jumătate de voce, ca pentru el: Și mai apoi trăiți dacă puteți, acest lucru nu mă mai privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
el: Și mai apoi trăiți dacă puteți, acest lucru nu mă mai privește! Ce stai, profesore? îl luă la rost și gnomul. N-am față! îngăimă Moș Eveniment gâdilându-se pe obraji cu piciorușele. Mda! spuse gnomul și chemă cu clopoțelul pe fârtații dintre glodurile păduricii de salcâmi din Cazasu. S-au pus elementalii Pământului și i-au adaptat o mască de la un trântor mort în ceara stupului luna trecută. I-au ars cu flăcări magice toată gelatina-creier, i-au înțepat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
profitabile și ar da în scurt timp faliment. Am intrat la timp în școală și am noroc că sala noastră de clasă nu este la al treilea etaj în ultima parte a clădirii, ci e pe lângă ușa de acces. Sunetul clopoțelului, redat atât de fidel de către sistemul audio, a răsunat în întreaga școală exact când am intrat în clasă. Întregul colectiv se pregătea pentru testul de ora aceasta, de la filosofie. Am fost anunțați că vom da o lucrare și eram siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ținuse treaz. Se simțea puțin vinovat pentru că o lăsase așa, pe drum. Era ca și cum ar fi ucis-o. O astfel de pasăre nu avea cum să reziste mult în deșert. Aveau să-i vină de hac rapid un șarpe cu clopoței sau vreun coiot. Probabil că asta se întâmplase deja. Nu avea nici un rost să se întoarcă. Stan opri pe marginea drumului, într-un crâng de pini. Opri motorul și inhală parfumul pomilor. Adormi instantaneu. Gerard se plimba înainte și înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
clipă, doamnă. Alex se uită la fiul ei, Jamie, care dormea liniștit pe scaunul de lângă ea. Nu se trezise. Nimic nu-l trezea pe Jamie. Când se uită iar afară, icni. Unul dintre cowboy își ridicase bățul. Un șarpe cu clopoței uriaș, de cel puțin un metru și jumătate lungime și gros cât antebrațul uman, se zbătea la capătul bățului, scoțând un fel de sfârâit cu clopoțeii lui. — Acum puteți să vă dați jos, dacă vreți, spuse cowboyul, aruncând cât colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se uită iar afară, icni. Unul dintre cowboy își ridicase bățul. Un șarpe cu clopoței uriaș, de cel puțin un metru și jumătate lungime și gros cât antebrațul uman, se zbătea la capătul bățului, scoțând un fel de sfârâit cu clopoțeii lui. — Acum puteți să vă dați jos, dacă vreți, spuse cowboyul, aruncând cât colo șarpele. Alex deschise ușa cu prudență. — Din cauza căldurii motorului, zise unul dintre ei. Îi atrage sub mașină, dimineața. Alex văzu că erau șase bărbați, cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
deschise ușa cu prudență. — Din cauza căldurii motorului, zise unul dintre ei. Îi atrage sub mașină, dimineața. Alex văzu că erau șase bărbați, cu totul. Aveau cu toții bețe și niște saci al căror conținut se zvârcolea. — Ce faceți? Adunăm șerpi cu clopoței. — De ce? — Pentru Expoziția Șerpilor cu Clopoței, de săptămâna viitoare. În Yuma. — Aha ... — Se ține în fiecare an. E un concurs. Cine aduce cei mai mulți șerpi. — Înțeleg. — Se calculează după greutate, așa că îi căutăm pe cei mari. N-am vrut să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
motorului, zise unul dintre ei. Îi atrage sub mașină, dimineața. Alex văzu că erau șase bărbați, cu totul. Aveau cu toții bețe și niște saci al căror conținut se zvârcolea. — Ce faceți? Adunăm șerpi cu clopoței. — De ce? — Pentru Expoziția Șerpilor cu Clopoței, de săptămâna viitoare. În Yuma. — Aha ... — Se ține în fiecare an. E un concurs. Cine aduce cei mai mulți șerpi. — Înțeleg. — Se calculează după greutate, așa că îi căutăm pe cei mari. N-am vrut să vă speriem. — Mulțumesc. Grupul de bărbați porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
putem face, să muncească ei la greu și noi cu decizia, că de-aia avem fruntea înaltă)... În tabloul lui Cranach, copacul plin de mere roșii luminează scena ispitei, iar din crengi, la urechea Evei, coboară șarpele vorbind ca un clopoțel de argint: Ești frumoasă, dar ești o femeie care se ignoră!... Păi, nu avea dreptate șarpele ăla?, nu te mai ignora femeie!, că pe tine te-a făcut Dumnezeu întâi, tu ești prima și cea mai importantă, apoi a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sprinten ca-n poveste, dacă vrea Dumnezeu, pe toate ai să le birui și ai să le scoți la capăt bun!, flăcăul vede în stânga și în dreapta mulți tineri călare, sunt veseli și glumesc, caii au ciucuri roșii la urechi, zgomotul clopoțeilor de la gât umple valea. Te duc și ies primul, voi zbura mai repede decât după cloșca cu puii de aur a lui Tărtăcot cu barba de-un cot, chiar dacă nu m-ai potcovit și nu m-ai țesălat, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
acum. Nu pot decât să rămân așa, cu ochii pe geam, conștientă de sunetele familiare și mângâietoare din jurul meu. Uruitul și scrâșnetul de pe alte timpuri ale motorului de autobuz. Zgomotul ușilor care se deschid și se Închid. Sunetul ascuțit al clopoțelului de oprire la cerere. Oameni bocănind pe scări În sus, apoi pe scări În jos. Simt autobuzul zgâlțâindu-se În momentul În care dăm colțul, dar nu Îmi dau seama Încotro mergem. Abia după un timp, percutez la imaginile binecunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
numai o palmă acoperea numai ceea ce trebuia musai acoperit lăsând pentru Va o priveliște cum numai În ceruri poți găsi. Tocmai Încerca să ridice la modul virtual câte un pic marginea fustiței, mai sus, și mai sus când la sunetul clopoțelului, Rică Olaru sări instinctiv de pe scaun, prinse lanseta din mijloc și trase cu putere. O trăsătură de crap și o nouă și promițătoare partidă de pescuit Începea pe lacul Solești. Toată noaptea, Victor Olaru nu Închisese ochii și o oboseală
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Apoi peretele de oale lua forma muntelui Pietricica, străchinoiul cu smalțul lucind creștea până la dimensiunile soarelui abia răsărit pe muntele său drag, verdele oalelor de lapte era cel al brazilor care rândurirânduri defilau prin fața lui, conurile acestora se transformau În clopoței maron care sunau ascuțit și metalic În armonia sunetului mașinilor sale de texturat și Într-un târziu se vedea tolănit ca un copil pe un munte de deșeu din fir filat, apoi Îngerul său binefăcător, tăria omului de la munte și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mă învață să-mi mișc tălpile pe cărămida încinsă-n cuptorul bunicii. asta nu-i noapte, îmi spun, ăsta nu-i drum, e o lunecare-n poveste, în somnul cel bun, cusut, din loc în loc, la suprafață, cu sunet de clopoțel făcut din fum. strivită între trupul tatei și al mamei, două fuioare de căldură ancestrală, fumeg și eu și aburul propriei respirații mă doare. cristalizați în lumina albastră, ne-am putea preface în scrum, dispărând precum pasărea măiastră. dorința asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
generală când m-a descoperit profesorul de limba română, spunându-mi că am talent, talent ce trebuie valorificat. Atât mi-a trebuit! Din acel moment, m-am mutat În prima bancă, chiar lângă ușă și, În clipa În care suna clopoțelul pentru recreație, eram prima care fugea spre ușă. Da. Pur și simplu am fugit! Mi-era teamă! Atunci nu știam că pentru a scrie ceva( poezie sau proză) trebuie să aștepți momentul de inspirație. Mi-a fost teamă ca nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sufletul abătut și pasul nehotărât, Își aruncă privirea de la o casă la alta, căutând „Fornaia” (așa se numesc magazinele din Italia, care vând pâine. A traversat grăbită, deoarece magazinul se afla de cealaltă parte a străzii și a sunat la clopoțelul agățat de ușa proprietarului. Se afla În această zonă a Italiei doar de câteva zile. Nu avea acte În regulă, care să-i asigure o ședere legală, de aceea trebuia să fie precaută. Știa doar câteva cuvinte În italiană, și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de energie și seninătate. Părul, șaten Închis, Îi aluneca În onduleuri mătăsoase până pe umeri. Cei mai frumoși erau ochii albaștri-verzui, gata să te seducă. Te rog, hai să intrăm puțin și În curtea liceului! Mie tare dor să mai aud clopoțelul sunând. Știi cât mă bucur că am insistat să fac un liceu! Dacă ai puțin timp, vreau să-ți povestesc o Întâmplare hazlie. Ce să mai spun! M-ai făcut curioasă și nerebdătoare să aflu ce și cum s-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din conturile mele de la..., toată mobila, toate bunurile, proprietatea mea de la St Jean de Brinac...“ —O să am nevoie de doi martori, spuse Chavel, iar Lenôtre se oferi imediat, din obișnuință, de parcă ar fi apărut dintr-un birou alăturat, chemat de clopoțelul șefului său. — Nu tu, spuse Janvier brutal, am nevoie de martori vii. —N-ați vrea să semnați? îl întrebă Chavel pe primar cu glas umil, de parcă ar fi ajuns un simplu funcționar. —E un document tare ciudat, răspunse primarul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și se apropie de ușă, observă aceleași semne imperceptibile care-i arătaseră, ca și în grădina de zarzavat, că s-ar putea totuși să locuiască cineva aici. Treptele de la ușă erau impecabil de curate. Când întinse mâna și trase de clopoțel făcu, de fapt, un gest disperat. Se străduise din răsputeri să nu se întoarcă și totuși iată-l ajuns aici. 7 Drapelele arborate în semn de bucurie erau deja vechi de câteva luni când Jean-Louis Charlot sosise la Paris. Fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și de a porni spre casă așa cum făcea odinioară. De a ceda brusc, pe neașteptate, în fața unui capriciu și de a fi întâmpinat cu bucurie la capătul drumului. În definitiv, pentru a muri e timp destul, își spuse el. 8 Clopoțelul, la fel ca toate lucrurile de acolo, era de modă veche. Electricitatea nu fusese pe placul tatălui său, așa că, deși și-ar fi putut permite să o aducă până în Brinac, preferase să se folosească, până cu puțin înainte să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]