13,334 matches
-
psihică de afectare negativă indusă de evenimente, situații și persoane adverse, însoțită și de modificări fiziologice, constituie un mobil puternic pentru a acționa violent, dar transpunerea lui în planul acțiunii concrete depinde de o serie de factori, printre care factorii cognitivi (asocierea cu experiențe trecute, evaluarea consecințelor comportamentale etc.) sunt foarte semnificativi. Ipoteza frustrare-agresiune astfel modificată (Berkowitz, 1989) acoperă un teritoriu mai extins din vasta scenă a vieții sociale. Totuși, prin asumpția ei ce leagă evenimentele neplăcute de stările afective negative
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Greenberg și Alge, 1997). 2) În general însă, afectul negativ este aproape instantaneu asociat cu percepții, atitudini, sentimente învățate despre agresivitate și cu gânduri prezente privind situația. De aceea, teoria lui Berkowitz poate fi plasată în ceea ce se numește neoasocianismul cognitiv (Geen, 1998). 3) Starea de arousal (surescitare), chiar nelegată direct de frustrare, poate fi un determinant major al agresivității, cum s-a dovedit a fi, spre pildă, „surescitarea sexuală” (vezi și, în continuare, secțiunea „Violența și mass-media”). 4) Dar condiția
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
La copii și tineri îndeosebi, caracterul spectacular al multor scene violente este un element în plus ce trimite la reproducerea lor în viața reală. Studiile experimentale arată că vizionarea frecventă de filme și programe TV saturate de agresivitate afectează procesele cognitive, responsabile la rândul lor pentru acțiunile noastre. Saturate de conținuturi informaționale pe tema violenței, gândirea și memoria indivizilor sunt orientate în sensul violenței. Prin relevanța (proeminența) lor, itemii și scenele de violență mobilizează cogniția - conștient sau subliminal - la interpretări și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
agresivitate se produc la întâlnirea dintre anumite caracteristici ale situației (frustrare, provocarea directă, exemplul altor oameni care se comportă agresiv, obiecte ce sugerează sau stimulează agresivitatea, temperatura ridicată și altele) cu anumite trăsături de personalitate (iritabilitate, valori, atitudini și structuri cognitive proagresive, abilități de luptă și altele). Ele nu trebuie să fie prezente toate, iar ponderea unor tipuri de variabile situaționale sau a celor de personalitate poate fi diferită. Interacționând în manieră concretă, de la context la context, variabilele de input produc
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
variabilele de input produc un impact considerabil asupra a trei procese: 1) activarea sistemului neuropsihologic inducând surescitare (arousal); 2) modificarea stării afective datorate unor trăiri și sentimente ostile, marcate de cele mai multe ori și în expresia facială; 3) apariția în sistemul cognitiv a gândurilor ostile, aducerea în memorie, aproape instantaneu, a informațiilor legate de ostilitate, formularea intențiilor și mijloacelor de răspunsuri agresive. Declanșarea efectivă a procedurilor agresive depinde de felul în care indivizii interpretează situația în care intră și de estimarea mai
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
studiile de specialitate, ca și experiența cotidiană ne arată că pedeapsa - și cu deosebire anticiparea ei - operează eficient în reducerea violenței doar în condiții determinate și în funcție de prezența altor mecanisme, despre care vom vorbi în secțiunea următoare. 4.3. Strategii cognitive și de învățaretc "4.3. Strategii cognitive și de învățare" Observația de zi cu zi, susținută de cercetări experimentale, arată că violența poate fi, până la un punct, preîntâmpinată, iar, escaladarea ei evitată, prin simplul gest al protagonistului de a-și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ne arată că pedeapsa - și cu deosebire anticiparea ei - operează eficient în reducerea violenței doar în condiții determinate și în funcție de prezența altor mecanisme, despre care vom vorbi în secțiunea următoare. 4.3. Strategii cognitive și de învățaretc "4.3. Strategii cognitive și de învățare" Observația de zi cu zi, susținută de cercetări experimentale, arată că violența poate fi, până la un punct, preîntâmpinată, iar, escaladarea ei evitată, prin simplul gest al protagonistului de a-și cere scuze. K. Ohbuchi și colegii lui
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
modele despre cum arată dragostea adevărată, ceea ce se întâmplă începând din copilărie - „Albă ca Zăpada” -, îndeosebi prin mass-media. În interacțiunea cu efectele mediatice, socializarea în familie, observarea și interpretarea experienței celorlalți, într-un cuvânt, învățarea socială conduce la un construct cognitiv al dragostei, mai mult sau mai puțin personal. Reprezentarea despre ce înseamnă iubirea și cum ar trebui să arate persoana de care merită să te îndrăgostești generează un fel de expectanță pentru „când va fi întâlnit omul potrivit”. 2) Așteptarea
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cupluri. Modelul triunghiular al dragostei propus de R. Sternberg (1988) cuprinde: intimitatea - sudura sufletească, preocuparea față de bunăstarea și fericirea partenerului, înțelegerea, respectul și valorizarea reciprocă; pasiunea, adică aspectele romanțate ale iubirii, atractivitatea fizică și intimitatea sexuală; componenta decizional-implicațională, centrată pe cognitiv, pe felul în care îți reprezinți relația în cauză, pe cât de mult te consideri implicat în ea (commitment) și pe decizia de a o menține. Cuplurile care au toate cele trei componente în echilibru tind să fie mai stabile. Nu
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
realizare (afirmare) și de evitare a autorității asupra altora, cuplate cu înalt dinamism, putere de muncă și fermitate, încredere în sine și autocontrol; 2) de ordin moral-axiologic: onestitatea, fidelitatea, integritatea, sensibilitatea și deschiderea către ceilalți din grup; 3) de ordin cognitiv: inteligența (capacitatea de a integra și interpreta o cantitate mare de informație), creativitatea și originalitatea (pp. 253-254). Probabil că, așa cum observă și autorii citați, abilitatea cea mai importantă (care într-un fel le și sintetizează pe celelalte) este flexibilitatea, capacitatea
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
intergrupale" În sens larg, relațiile intergrupale înseamnă totalitatea raporturilor structurale (spațial-geografice, economice, politice și juridice) și simbolice (ideologice, religioase și cultural-artistice) dintre grupuri de diferite mărimi și de natură diversă. În sens restrâns, se pot defini ca ansamblul raporturilor psihosociale (cognitive, emoționale, comportamentale) ce se dezvoltă și funcționează în viața curentă între grupuri, cu accent pe aspectele cognitive, emoționale și comportamentale ale indivizilor care aparțin grupurilor respective. În prima accepțiune, relațiile intergrupale au făcut obiectul direct și indirect al tuturor disciplinelor
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ideologice, religioase și cultural-artistice) dintre grupuri de diferite mărimi și de natură diversă. În sens restrâns, se pot defini ca ansamblul raporturilor psihosociale (cognitive, emoționale, comportamentale) ce se dezvoltă și funcționează în viața curentă între grupuri, cu accent pe aspectele cognitive, emoționale și comportamentale ale indivizilor care aparțin grupurilor respective. În prima accepțiune, relațiile intergrupale au făcut obiectul direct și indirect al tuturor disciplinelor socioumane, detașându-se ca pregnanță de generalitate sociologia, științele politice, antropologia culturală și istoriografia. Au fost analizate
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
consideră inferioare. Cu toate că, și în concepția adorniană, comportamentul discriminatoriu față de alte etnii și grupuri sociale, în particular antisemitismul, este susținut de o ideologie complexă, nucleul dur al ei este afectiv-emoționalul dobândit în copilărie. M. Rokeach (1960) mută accentul pe aspectul cognitiv, susținând că orice formă de autoritarism (nu doar cel conservator de dreapta, asupra căruia s-a oprit Th. Adorno) se caracterizează printr-un stil de gândire schematic și rigid, opac la argumentele ce susțin idei contrare. Articulate într-o coerență
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și relații intergrupuri (1997, coord. R.Y. Bourhis și J.F. Leyens), numeroase încercări de conjuncție a teoriilor menționate mai sus cu implicarea și a altor perspective, dintre care: a) viziunea stadială asupra relațiilor intergrupale se străduiește să combine evoluția aspectelor cognitive de identitate socială cu schimbările structurale în condițiile grupurilor favorizate și ale celor defavorizate; se analizează în special evoluția concepției membrilor lor despre permeabilitatea granițelor dintre respectivele grupuri (Taylor și McKirnan, 1984); b) analiza contextelor sociale reale în care trăiesc
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sau să și-o însușească ca informație corectă și relevantă. În acest din urmă caz, apare o disonanță între informația nou achiziționată și cea veche, care susținea o anume opinie, deci implicit între informația nouă și opinia sa. Teoria disonanței cognitive arată că subiecții umani simt această disonanță ca un puternic disconfort psihic și încearcă să o înlăture prin schimbarea de atitudini și opinii. În condițiile combinării optimale a unor caracteristici ale sursei și mesajului (credibilitate, tăria argumentelor etc.) există deci
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
and organizational psychology (vol. 8), Wiley, New York. Arrow, H.; McGrath, J. (1995), „Membership dynamics in groups at work: A theoretical framework”, în B. Staw și L. Cummings (eds.), Research in organizational behavior (vol. 17), JAI Press, Greenwich. Axsom, D. (1989), „Cognitive dissonance and behavior change in psychotherapy”, Journal of Experimental Psychology. Axsom, D.; Yates, S.; Chaiken, S. (1987), „Audience response to a heuristic cue in persuasion”, Journal of Experimental Psychology, 25. Azar, B. (1997), „Defining the trait that makes us human
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
distributive justice in interests arbitration”, Industrial and Labor Relations Review, 4. Becker, G. (1991), A treatise on the family, Harvard University Press, Cambridge. Bell, R. (1981), Worlds of Friendship, Sage Publications, New York. Bem, J.D. (1967), „Self-perception: An alternative interpretation of cognitive dissonance phenomena”, Psychological Review, 74. Bem, J.D. (1970), Beliefs, Attitudes and Human Affairs, Brooks/Cole, Belmont. Bercowitz, L. (1988), „Frustrations, appraisals and aversively stimulated aggression”, Aggressive Behavior, 14. Bercowitz, L. (1989), „Frustration-aggression hypothesis”, Psychological Bulletin, 106 Berger, P.; Luckmann, T.
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
S.T. Fiske și G. Lindsey (eds.), Handbook of social psychology (ed. a IV-a), McGraw Company, Boston. Eagly, A.; Steffen, V. (1986), „Gender and aggressive behavior”, Psychological Bulletin, 100. Elliot, A.J.; Devine, P.G. (1994), „On the motivational nature of cognitive dissonance: Dissonance as psychological discomfort”, Journal of Personality and Social Psychology, 67. Ember, C.; Ember, M. (1977), Anthropology, Prentice Hall, New Jersey. Eron, I. (1982), „Parent-child interaction, television violence and aggression of children”, American Psychologist, 37. Fazio, R.; Williams, C.
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
of Personality and Social Psychology, 51. Fesbach, S. (1970), „Aggression”, în P. Maussen (ed.), Carmichael’s manual of child psychology, Wiley, New York. Festinger, L. (1954), „A theory of social comparison processes”, Human Relations, 7. Festinger, L. (1957), A theory of cognitive dissonance, Row Peterson, Evanston. Festinger, L.; Carlsmith, J. (1959), „Cognitive consequences of forced compliance”, Journal of Abnormal and Social Psychology, 58. Fiedler, F. (1981), „Leadership effectiveness”, American Behavioral Scientist, 24. Fiske, A.P. (1991), „The cultural relativity of selfish individualism: Anthropological
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în P. Maussen (ed.), Carmichael’s manual of child psychology, Wiley, New York. Festinger, L. (1954), „A theory of social comparison processes”, Human Relations, 7. Festinger, L. (1957), A theory of cognitive dissonance, Row Peterson, Evanston. Festinger, L.; Carlsmith, J. (1959), „Cognitive consequences of forced compliance”, Journal of Abnormal and Social Psychology, 58. Fiedler, F. (1981), „Leadership effectiveness”, American Behavioral Scientist, 24. Fiske, A.P. (1991), „The cultural relativity of selfish individualism: Anthropological evidence that humans are inherently sociable”, în M.S. Clark (ed.
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Garden City. Summer, W.G. (1906), Folkways, New American Library, New York. Swartz, M.; Jordan, D.K. (1976), Anthropology, John Wiley & Sons Inc., New York. Șchiopu, U. (1984), „Caracteristici ale conduitelor de influență ale personalității adolescenților”, Revista de psihologie, 1. Tajfel, H. (1969), „Cognitive aspects of prejudice”, Journal of Social Issues, 25. Tajfel, H. (1981), Human groups and social categories, Cambridge University Press, Cambridge. Tajfel, H.; Flament, C.; Billig, M.; Bundy, R. (1971), „Social categorization and intergroup behaviour”, European Journal of Social Psychology, 1
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
astfel, analizele discursului în organizații relevă opt elemente/caracteristici (pentru a ajunge la aceste categorii simple, autorii - Linda L. Putnam și Gail T. Fairhurst - au revăzut și clasificat literatura de specialitate din puncte de vedere diferite: sociolingvistice, analiza conversațională, lingvistica cognitivă, pragmatica, semiotica, analiza literală și retorică, studiile de critică lingvistică și analiza lingvistică postmodernă): 1. Codurile: trăsăturile desemnând, printre altele, etichetele, jargonul profesional, terminologia și semnele; 2. Structura: patternurile, ordinea, sintaxa, succesiunea cuvintelor și frazelor și regulile implicite/explicite de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
et al. (1984) văd competența de comunicare ca fiind distinctă de comportament/performanță: „Competența de comunicare necesită nu doar abilitatea de a performa în mod adecvat comportamente corecte de comunicare, în același timp, ea necesită înțelegerea acelor comportamente și abilități cognitive care fac posibilă alegerea între comportamente” (Jablin, Putnam, 2001, p.820). O încercare de a reuni aceste perspective o regăsim la Jablin et. al. (1994), unde competența de comunicare este caracterizată ca un set de abilități, resurse primare cu care
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
atunci când examinăm conceptualizarea competenței de comunicare, se poate face distincție între două perspective: comportament și cogniție. Studiile comportamentale caută să identifice specificul comportamentelor de comunicare și abilitățile necesare în acest sens, asociate cu competența, punând accentul pe „comportamentul potrivit”. Cercetările cognitive examinează tipuri variate de cunoaștere socială și abilități cognitive asociate competenței de comunicare, punând accentul pe astfel de „resurse”. O a treia perspectivă, identificată de autori ca fiind alternativă, este aceea adusă de modelul ecologic: conform acesteia compentența de comunicare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
distincție între două perspective: comportament și cogniție. Studiile comportamentale caută să identifice specificul comportamentelor de comunicare și abilitățile necesare în acest sens, asociate cu competența, punând accentul pe „comportamentul potrivit”. Cercetările cognitive examinează tipuri variate de cunoaștere socială și abilități cognitive asociate competenței de comunicare, punând accentul pe astfel de „resurse”. O a treia perspectivă, identificată de autori ca fiind alternativă, este aceea adusă de modelul ecologic: conform acesteia compentența de comunicare este un rezultat al interacțiunii dinamice dintre mediu și
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]