2,111 matches
-
numit "Ben-Hur" drept cea mai influentă carte creștină a secolului al XIX-lea, în timp ce alții au identificat-o ca fiind unul dintre cele mai bine vândute romane din toate timpurile. Carl Van Doren a scris că "Ben-Hur" a fost, alături de "Coliba unchiului Tom", prima carte de ficțiune citită de mulți cetățeni americani. Intenția inițială lui Wallace era să scrie o poveste a magilor biblici ca un foileton de revistă, așa cum a început în 1873, dar și-a schimbat planul prin 1874
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
un adaos la publicarea romanului complet, două părți au fost publicate ca volume separate: "The First Christmas" (1899) și "The Chariot Race" (1912). În 1900 "Ben-Hur" a devenit cel mai bine vândut roman american al secolului al XIX-lea, depășind "Coliba unchiului Tom" a lui Harriet Beecher Stowe. Până la acel moment fuseseră tipărite 36 de ediții în limba engleză, precum și traduceri în alte douăzeci de limbi, inclusiv indoneziană și Braille. Istoricul literar James D. Hart a explicat că, pe la începutul secolului
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
urma sa fie punctul de plecare al unui circuit turistic care va cuprinde alte obiective de interes cultural din nouă localități din județul Olt, situate în zona Câmpiei Boianului. Inițiat de profesorul Traian Zorzoliu, satul neolitic este format din șase colibe ridicate în aer liber, pe un teren împrejmuit cu un șanț de apărare și gard din nuiele împletite. Intrarea în muzeu se face pe o punte din lemn, iar colibele sunt de mărime naturală. Una dintre colibe este reprezentativă pentru
Muzeul Câmpiei Boianului () [Corola-website/Science/332833_a_334162]
-
de profesorul Traian Zorzoliu, satul neolitic este format din șase colibe ridicate în aer liber, pe un teren împrejmuit cu un șanț de apărare și gard din nuiele împletite. Intrarea în muzeu se face pe o punte din lemn, iar colibele sunt de mărime naturală. Una dintre colibe este reprezentativă pentru o locuință de pescar, alta pentru agricultor, alta pentru olar etc, au în interior obiecte neolitice sau reconstituiri ale unor obiecte neolitice, mese, altare de cult, unelte pentru gospodărie și
Muzeul Câmpiei Boianului () [Corola-website/Science/332833_a_334162]
-
format din șase colibe ridicate în aer liber, pe un teren împrejmuit cu un șanț de apărare și gard din nuiele împletite. Intrarea în muzeu se face pe o punte din lemn, iar colibele sunt de mărime naturală. Una dintre colibe este reprezentativă pentru o locuință de pescar, alta pentru agricultor, alta pentru olar etc, au în interior obiecte neolitice sau reconstituiri ale unor obiecte neolitice, mese, altare de cult, unelte pentru gospodărie și practicarea diferitelor ocupații, de asemenea a fost
Muzeul Câmpiei Boianului () [Corola-website/Science/332833_a_334162]
-
curăță de crengi și frunze. După aceasta, construiește umbrarul din crenguțe alese cu grijă, pe care le înfige vertical în pământ. Forma construcției diferă în funcție de specia de pasăre-grădinar. Pasărea-grădinar cu fața neagră își construiește un adăpost rotund, cu formă de colibă, localizat frecvent în jurul tulpinii unui copac tânăr. În interior curăță ‚podeaua’’, apoi o împodobește cu flori viu colorate și semințe. O altă specie își construiește un umbrar deschis, din două rânduri de crengi, a câte un metru fiecare, dispuse la
Dans nupțial () [Corola-website/Science/333890_a_335219]
-
care se putea construi trebuiau împărțite între consăteni, era nevoie de metode simple de măsurare și calculare a suprafețelor. Descoperiri arheologice arată că în urma cu circa 7000 de ani oamenii din Lepenski Vir, de pe actualul teritoriu al Serbiei, își construiau colibele cu o secțiune de baza trapezoidală, cu ajutorul sforilor și bețelor. Deși nu există dovezi scrise, construcțiile megalitice realizate în perioada 4000-1500 î.Hr. (ansamblul Stonehenge, de exemplu), demonstrează existența, în acea perioadă, a unor cunoștințe de astronomie, geometrie și de măsurare
Istoria geodeziei () [Corola-website/Science/333025_a_334354]
-
iar judecătorul îi cere lui d'Arrast să aleagă o pedeapsă pentru șeful poliției, ceea ce inginerul refuză să facă. Cu prilejul unui tur prin periferia orașului, d'Arrast observă sărăcia populației de culoare care trăia acolo. El intră într-o colibă și este servit cu rom de fiica gazdei, ca parte a vizitei sale, deși simte ostilitatea localnicilor față de el și de însoțitorii săi. La întoarcere, șoferul îi explică ritualul care trebuia să aibă loc în acea noapte. După ce a găsit
Piatra care crește () [Corola-website/Science/333299_a_334628]
-
o ceremonie diferită din acea seară, cu dans, deși precizează că el-însuși nu va dansa pentru că a promis că va căra piatra a doua zi. După căderea amurgului, d'Arrast îl urmează pe marinar și pe fratele acestuia la o colibă din apropierea pădurii, unde se află o statuetă sau un idol al unui zeu cu coarne, în jurul căreia dansează bărbații și femeile. Pe măsură ce tobele sună mai tare și mai repede, dansatorii se dezlănțuie, iar noul prieten al lui d'Arrast își
Piatra care crește () [Corola-website/Science/333299_a_334628]
-
și o cară spre biserică. Piatra pare să devină mai grea și el face eforturi mari pentru a o purta. Cu toate acestea, se hotărăște brusc să-și schimbe traseul și să-și ducă povara nu la biserică, ci către coliba marinarului din cartierul de jos, unde o aruncă în mijlocul camerei. Când marinarul și fratele acestuia îl ajung din urmă pe d'Arrast, ei nu reacționează cu mânie, ci îl invită să ia loc și să li se alăture. Primul semn
Piatra care crește () [Corola-website/Science/333299_a_334628]
-
un anumit punct, el începe să înțeleagă că marinarul-bucătar, atunci când decide să danseze toată noaptea, pune mai presus tradițiile străvechi față de religia nouă. Refuzul său de a duce piatra în biserică și alegerea sa de a-o pune în centrul colibei rituale simbolizează empatia lui cu acei oameni. Că, la un anumit nivel, îi înțelege, este demonstrat de acceptarea sa de către acei oameni pentru a sta alături de ei în colibă în jurul pietrei.
Piatra care crește () [Corola-website/Science/333299_a_334628]
-
în biserică și alegerea sa de a-o pune în centrul colibei rituale simbolizează empatia lui cu acei oameni. Că, la un anumit nivel, îi înțelege, este demonstrat de acceptarea sa de către acei oameni pentru a sta alături de ei în colibă în jurul pietrei.
Piatra care crește () [Corola-website/Science/333299_a_334628]
-
Următoarea debarcare a fost efectuată la 10 februarie 1948 de către vasul "Brategg" al lui Larsen. Timp de trei zile s-au efectuat studii biologice, geologice și hidrografice, înainte ca banchiza să oblige expediția să plece. Membrii ei au construit o colibă și au pus acolo o copie a documentației de ocupație a insulei începând cu 1929. La 23 iunie 1961, a devenit subiect al Tratatului Antarctic, după semnarea acestuia de către Norvegia în 1959. De atunci, au existat mai multe debarcări pe
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
mosoare etc. Conform tuturor cercetătorilor, aceasta a fost ocupația principală atât a celor rămași pe teritoriul României actuale, cât și a celor din țările în care au emigrat. Până la al Doilea Război Mondial au trăit în general în bordeie sau colibe, în păduri sau la marginea unor păduri de unde procurau lemnul și unde îl prelucrau, în apropierea satelor. Duceau o viață de nomadism redus, în sensul că erau stabiliți pe teritoriul câte unui sat și se deplasau în localitățile din apropiere
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Regina Maria relatează în amănunt în ,,Povestea vieții mele” dezvoltarea acestui proiect din tinerețea sa: ,,Dragostea mea de născociri originale și fărâma de fire copilărească ce păstrasem în ființa mea mă împinseră să-mi clădesc o colibă mică și nostimă, sus, în frunzișul unor pomi. Această idee hazlie îl încântă pe Lecomte du Nouÿ, arhitectul Unchiului; așadar, îmi desenă o căsuță drăgălașă și originală care trebuia proptită sus în aer, între niște brazi uriași. Își poate cineva
„Cuibul Princesei“ de la Peleș, căsuța din copaci a reginei Maria - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102274_a_103566]
-
rezistenței clădirii la o greutate atât de mare și a preferat să stea sub casă, dintr-un motiv bine întemeiat: dacă structura de rezistență ceda, prefera să moară strivit sub dărâmături, decât să suporte asemenea eșec. Însă, odată cu trecerea timpului, coliba a fost întărită cu coloane de sprijin. Construcția trainică s-a dovedit a fi pentru tânăra prințesă locul cel mai confortabil, elegant și tihnit, în care își petrecea timpul liber într-o atmosferă de basm. La anii maturității Regina Maria
„Cuibul Princesei“ de la Peleș, căsuța din copaci a reginei Maria - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102274_a_103566]
-
Pe perioada vacanței de vară, la Grădinița nr. 33, cea mai apropiată instituție de învățământ de Pirită, s-au desfășurat, zilnic, activități recreative și educative, cu scopul pregătirii copiilor pentru înscrierea la grădiniță și școală. Pirita este o comunitate de colibe improvizate, fără curent electric, cu o singură sursă de apă provenind de la o țeavă montată direct la o conductă publică de furnizare a apei potabile. Printre gunoaie, șobolani și câini, acești copii erau nesupravegheați peste zi sau munceau cu părinții
Hans Klemm, vizită importantă. ”M-a surprins și impresionat”- FOTO by Vladimir Neagu () [Corola-website/Journalistic/102242_a_103534]
-
un muzeu în aer liber dedicat victoriei ruse asupra lui Napoleon. Noul Arc de Triumf, construit din lemn în 1814 și din marmură în 1827 după un proiect al lui Osip Bove, a fost relocat și reconstruit aici în 1968. Coliba din bârne, unde Kutuzov a prezidat conferința de la Fili în care a decis să abandoneze Moscova în mâinile inamicului, a fost desemnată monument național. Imensa panoramă „Bătălia de la Borodino” (1910-1912) de Franz Roubaud a fost instalată aici în 1962. Un
Dealul Poklonnaia () [Corola-website/Science/337574_a_338903]
-
executate de către Auguste Raffet sau Michel Bouquet, artiști interesați mai ales de aspectul etnografic și de pitorescul locurilor. Cel mai reprezentativ desen care descrie relatările lui Constantin Golescu este cel al lui Bouquet din 1840, el înfățișează sinistra goliciune a colibelor din Bărăgan. Acestea apar îngropate pe jumătate în pământ la marginea unui drumeag care se pierde în imensitatea câmpiei. Acest motiv al colibelor câmpenești a fost folosit și de Grigorescu în multe din lucrările sale în care înfățișează viața satelor
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
descrie relatările lui Constantin Golescu este cel al lui Bouquet din 1840, el înfățișează sinistra goliciune a colibelor din Bărăgan. Acestea apar îngropate pe jumătate în pământ la marginea unui drumeag care se pierde în imensitatea câmpiei. Acest motiv al colibelor câmpenești a fost folosit și de Grigorescu în multe din lucrările sale în care înfățișează viața satelor. În anii copilăriei lui Nicolae Grigorescu, satul Pitaru se afla pe moșia marelui boier Filip Lenș (1779 - 1858), boier care avea o mulțime
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
inclusiv a unor ansambluri celebre precum citadela din Cairo. În partea de sud a Saharei, influența islamică a avut ca efect realizarea uneia dintre cele mai importante contribuții la dezvoltarea arhitecturii: epoca Imperiului Ghana. La Kumbi Saleh, localnicii trăiau în colibe în formă de cupolă în timp ce negustorii aveau case de piatră. Arhitectura din Sahel este cunoscută prin două orașe: Djenné și Timbuktu. Moscheea Sanskore din Timbuktu,construită chirpici este similar ca stil cu Marea Moschee din Djenné. Datorită creșterii anumitor regate
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
În 1929, scriitorul laureat al Premiului Nobel Thomas Mann a vizitat Nida când se afla în vacanță la în apropiere și s-a hotărât să își construiască o casă de vacanță pe un deal deasupra lagunei, casă botezată de localnici "coliba unchiului Tom" ("Onkel Toms Hütte"). El a petrecut acolo împreună cu familia sa verile din anii 1930-1932, unde a scris câteva părți din romanul ' ("Joseph und seine Brüder"). Amenințat de naziști, Mann a părăsit Germania după ce Hitler ' în 1933 și nu
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
în proprietatea unor persoane care au primit autorizații de construcție de la funcționari publici corupți. Cererile de demolare se bazează pe faptul că acest cordon se află într-un sit UNESCO și că singurele construcții ce pot fi permise acolo sunt colibele de pescuit. Cel mai mare oraș din cordonul litoral este din Lituania, stațiune turistică foarte populară, frecventată mai ales de turiști lituanieni și germani. Pe țărmul nordic se află numeroase plaje pentru turiști. Duna de nisip Parnidis împinsă de vânturi
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
de la minuscul, la universal; imensitatea intimă; cercul etern, înăuntru și în afară. Fiecare dintre cele 7 părți va fi traversata de un poem ales din Miłosz, Rilke, Baudelaire... Uragane, furtuni și averse bântuie „poetica spațiului”; toate aceste cutremure fac din colibă cea mai modestă un refugiu robust. Ceea ce utilizează Baudelaire pentru a ne largi înțelegerea casei și a universului. Minuscul și imensitate. Pentru că dânsul este eminamente fără cuvinte, aceasta creație nu este altceva decât o participare la curgerea continua ce se
Celebra Carolyn Carlson – „pioniera scenei coregrafice contemporane”, invitată în FNT 2016 by Magdalena Popa Bulu () [Corola-website/Journalistic/104441_a_105733]
-
cu cutare jupâneasă, sau cutare fată de boier, se treziră că se crăpa de ziuă și se puseră iarăși pe căutat cu tot dinadinsul, până într-o vreme, când era soarele hăt, sus, îl găsiră pe Ștefan-Vodă dormind într-o colibă a unui biet român. În colibă ajunse Vodă așa într-un târziu de noapte. Rătăcise Vodă prin cel codru, până când dădu de coliba aceea. Și de colibă n-ar fi dat dacă n-ar fi luat seama că într-un
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]