2,881 matches
-
Corbijn a povestit formației despre arborii lui Iosua ("Yucca brevifolia"), plante rezistente și încâlcite din deșerturile din sud-vestul Statelor Unite, și a propus ca imaginea lor să apară pe pliant. Bono a descoperit cu bucurie semnificațiile religioase ale etimologiei plantei; primii coloniști, conform legendei mormone, au botezat planta după profetul Iosua din Vechiul Testament, întrucât ramurile copacilor le aminteau de Iosua ridicând mâinile pentru rugăciune. A doua zi, Bono a declarat că albumul trebui intitulat "The Joshua Tree". În acea zi, mergând cu
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
cum ar fi terraformarea planetei Marte și longevitatea extremă a personajelor. Cărțile seriei au fost recompensate cu numeroase premii. După prima expediție cu echipaj uman pe Marte, pe planeta roșie este trimisă nava "Ares", având la bord o sută de coloniști. Rolul acestora este să înceapă terraformarea planetei. Se pun bazele primelor așezări, se construiește un lift spațial, în atmosferă se răspândesc microorganisme modificate genetic care să creeze condiții propice vieții. Tot mai mulți pământeni sosesc pe Marte, dar apar și
Trilogia Marte () [Corola-website/Science/332961_a_334290]
-
disturg mare parte din ceea ce s-a realizat pe planetă, iar Primii O Sută - instigatori ai revoltelor - încep să fie vânați. Unii dintre ei scapă și reușesc să-și prelungească viața cu ajutorul tratamentelor geriatrice. Alături de urmașii lor și de noii coloniști, ridică din nou planeta și o aduc la un nivel de prosperitate economică care depășește Pământul. Pe măsură ce mediul marțian devine tot mai propice vieții, omenirea începe să pășească mai departe, către sateliții lui Jupiter și cei ai lui Saturn și
Trilogia Marte () [Corola-website/Science/332961_a_334290]
-
DVD aflat la bordul lui "Phoenix", o navă robot a celor de la NASA care a aterizat cu succes pe Marte în mai 2008. Prima bibliotecă interplanetară se dorește a fi un fel de capsulă a timpului pentru viitorii exploratori și coloniști ai planetei Marte.
Trilogia Marte () [Corola-website/Science/332961_a_334290]
-
februarie 1536 de expediția spaniolă condusă de Pedro de Mendoza. Așezarea fondată de Mendoza era localizată în cea ce astăzi este Sân Telmo, un district al Buenos Aires, în sud față de centrul orașului. Mai multe atacuri din partea indigenilor au forțat plecarea coloniștilor și în 1541 așezarea a fost abandonată. A doua (și permanentă) așezare a fost stabilită în 1580 de Juan de Garay, care a sosit navigând în josul Râului Parana din Asuncion (acum capitala statului Paraguay). El a adăugat la numele așezării
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
putut redeveni vicerege. Santiago de Liniers, ales drept nou vicerege a militarizat orașul pentru a fi pregătit împotriva unei posibile noi invazii britanice, învingând încercarea de invazie din 1807. Militarizarea a generat schimbări în societate, schimbând balanța de putere în favoarea coloniștilor născuți în Spania, precum și dezvoltarea războiului peninsular din Spania. Încercarea vânzătorului Martin de Alzaga de al elimina pe Santiagp de Liniers și de al înlocui cu o Junta a fost învinsă de armatele criole. Oricum, până în 1810 aceleași armate aveau
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
din Atlanticul de Nord, unde nimeni nu s-a stabilit în număr mare. Prin secolul X, unii vikingi (inclusiv faimosul Erik cel Roșu) s-au mutat chiar mai departe spre vest, până în Groenlanda. Potrivit istorisirilor islandeze târzii, unii dintre primii coloniști vikingi din Groenlanda (se presupune că au fost conduși de norvegianul Leif Eriksson, fiul lui Erik cel Roșu), au fost primii europeni care au descoperit și explorat America de Nord. Au numit locul de debarcare Vinland (terenul vinului sau a strugurilor), au
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
lui Harold a fost capabilă să învingă o invazie condusă de ultimul mare rege viking - Harald Hardrada al Norvegiei - de la Stamford Bridge, lângă York, dar a fost învins de forțele lui William, Duce de Normandia (el însuși un descendent al coloniștilor scandinavi din nordul Franței) doar câteva săptămâni mai târziu. Încoronat ca rege al Angliei în ziua de Crăciun în 1066, William a reușit să-și păstreze coroana împotriva provocărilor daneze viitoare . Evenimentele din 1066 din Anglia au marcat în mod
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
mai mult cu româna vorbită în județul Suceava. Insule lingsvistice românești se regăsesc și în regiunea Odessa (123.800 de vorbitori, mai ales în Bugeac), precum și în preajma râului Bug (regiunile Nicolaev și Kirovograd, aprox. 21.300 de vorbitori, fiind descendenții coloniștilor moldoveni și ardeleni mocani așezați aici în secolul 18). Aceștia sunt, în general, vorbitori ai graiului moldovenesc. În Maramureșul de Nord limba română are aprox. 40.000 de vorbitori. Graiul acestora este același ca și în regiunea Maramureș din România
Româna ucraineană () [Corola-website/Science/297290_a_298619]
-
italiene. Centrul istoric al orașului începând din anul 1995 face parte din patrimoniul mondial și este una dintre cele mai mari centre urbane de pe aceată lista. Centrul istoric are o dispunere dreptunghiulara și a păstrat rețeaua de străzi stabilită de coloniști din Cumae, fondatorii orașului antic "Neapolis". Orașul vechi este străbătuta de trei străzi principale paralele: "Decumano Maggiore" (azi purtând numele de Via Tribunali), "Decumano Inferiore" (azi împărțită în trei secțiuni: Via Maddaloni, Via Croce Benedetto și Via Sân Biagio dei
Napoli () [Corola-website/Science/297313_a_298642]
-
Romei. Școală latinistă a publicat în 1871 și 1876 un dicționar în două volume și un glosar al limbii române, latinizată. Dicționarul a declanșat reacții împotriva stâlcirii limbii române. Lumea științifică română nu mai contesta originea română, acceptând că majoritatea coloniștilor aduși în Dacia cucerită proveneau din diverse părți ale imperiului, că nu erau doar cetățeni romani și nici de sânge roman), limba comună fiindu-le tuturor coloniștilor latină. În acest mediu multietnic, latina fiind singură limba de comunicare, a obținut
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
limbii române. Lumea științifică română nu mai contesta originea română, acceptând că majoritatea coloniștilor aduși în Dacia cucerită proveneau din diverse părți ale imperiului, că nu erau doar cetățeni romani și nici de sânge roman), limba comună fiindu-le tuturor coloniștilor latină. În acest mediu multietnic, latina fiind singură limba de comunicare, a obținut poziția dominantă („lingua franca”). A fost dezbătută poziția dacilor în discuțiile despre etnogeneza românească. Din 1857, Ion Constantin Brătianu se pronunță pentru o origine comună din romani
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
emite și opinia că vlahii (românii) de la nord de Dunăre ar fi o ramură veche aparținând populației dace din rândul căreia s-ar fi desprins (migrând spre Italia) latinii care a format imperiul Roman. Daco-vlahilor li s-ar fi alăturat coloniștii români care s-au așezat în Dacia. Prin schimburile comerciale și statutul de „lingua franca” al limbii latine în zona, procesul de romanizare s-a putut întinde mult peste hotarele Imperiului Roman, așa cum astăzi limba engleză și modul de viață
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
germanici și cu slavi, dar în mod răzleț, așa încât maghiarii ar fi fost, după anul 900, prima populație sedentară în acest teritoriu. Toți dacii fiind uciși în bătăliile pentru Dacia, populația ulterioară anului 106 ar fi fost un amestec de coloniști veniți din tot Imperiul Roman, fără substrat local - de unde absența cuvintelor dace în limba română, cele socotite ca atare fiind albaneze. Aproape 200 de cuvinte românești sunt comune cu echivalente albaneze. Etimoanele „slave” din limba română provin preponderent din limbile
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
coloniza coasta Dalmației, care fusese masiv depopulată în urma invaziilor popoarelor migratoare, intenția împăratului fiind ca astfel să întărească apărarea acestei frontiere a imperiului în fața puternicului Regat Avar. Cu timpul, noii sosiți au intrat în contact cu autohtonii iliri și cu coloniștii romani rămași aici, amestecându-se cu aceștia, rezultatul sintezeii fiind croații actuali. Cea de-a doua teorie, mai puțin susținută, afirmă că la origine croații ar fi un trib de origine ariană, din ramura alano-sarmatică, care la un moment ulterior
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
partea sudică a graniței, a fost și ea definită similar de către al Cincilea și al Șaptelea Război Turco-Venețian. Războaiele Croato-Otomane au produs mari schimbări demografice. Croații au migrat către Austria și Croații din Burgenland de astăzi se trag din acei coloniști. Pentru a-i înlocui pe croații refugiați, Habsburgii au adus populații creștine ortodoxe din Bosnia și Serbia rămase în Imperiul Otoman, pentru a aduce servicii militare în frontiera militară croată. Migrația sârbească în regiune a atins maximul în timpul Marilor Migrații
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
se traduce prin „Andorra Veche”) a fost locuită dinaintea erei creștine — și anume de tribul andosinilor în neoliticul târziu. Statul este una dintre zonele denumite "Marca Hispanica" create și apărate de Carol cel Mare în secolul al VIII-lea împotriva coloniștilor mauri din Peninsula Iberică . Așezarea a fost principalul oraș al Andorrei încă din 1278 când co-prinții francez și episcopal au căzut de acord asupra suveranității comune. Orașul vechi al Andorrei La Vella — "Barri Antic" — conține străzi și clădiri care datează
Andorra la Vella () [Corola-website/Science/297372_a_298701]
-
vecinătate. Săpăturile au scos la iveală numeroase relicve ale orașului antic. Zidul său de incintă are o lungime totală de 5.340 m și datează din sec. VII î.Hr. (în sectorul nordic, au fost descoperite fragmente ale zidului construite de coloniștii din Clazomene și Teos), până în epoca romană. În sectorul său vestic, grosimea zidului variază între 1,70 și 2,40 m. Poarta de vest a cetății, bine păstrată, avea o deschidere de 2,50 m, fiind străjuită de două turnuri
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
2 lacuri cu o suprafață totală de 7,4 ha. Conform unei legende, până nu demult se considera că orașul Ceadîr-Lunga a fost întemeiat în anul 1819 de către preotul Iahar Cechirov, care s-a strămutat aici împreună cu un grup de coloniști din Bulgaria de nord-est, după o perioadă de mai mulți ani de peregrinare prin Basarabia și o ședere de câțiva ani în satul moldovenesc Ceadîr (azi pe teritoriul raionului Leova). Dar, recent a fost găsit un document emis de Ecaterina
Ceadîr-Lunga () [Corola-website/Science/297403_a_298732]
-
românesc, prezente la personaje precum: Vasile cel Mare, Cozma Răcoare, Liță Florea etc. În opera intitulată "Bordeenii", excentricii mizantropi conduși de diabolicul Sandu Faliboga, îi tâlhăreau pe cei care fugeau de autorități și a căror comportare semăna cu cea ale coloniștilor din America. Lepădatu, un copil nedorit, vorbește în numele întregului grup: „Ce aș putea să fac? [...] dacă oriunde sunt aceste târguri mari pline de oameni? Aș avea un timp mai bun cu vitele; cu ele am crescut și cu ele m-
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și Licienii vorbesc limbile indo-europene, dar ambele limbi au dobândit elemente non-indo-europene înainte de perioadele hitită și elenistică. Începând cu anul 1200 î.Hr., coasta Anatoliei a fost colonizată de grecii eolieni și ionieni. Numeroase orașe importante au fost fondate de acești coloniști, ca Miletus, Ephesus, Smyrna (Izmirul modern) și Byzantium (mai târziu Constantinopol și Istanbul). Anatolia a fost cucerită de Imperiul Ahemenid în timpul sec. V și VI î.Hr. și, mai târziu, a căzut în timpul domniei lui Alexandru cel Mare, în 334 î.Hr.
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
izvoare termale. Numele în herero ("Otjomuise") al orașului înseamnă „locul aburilor”. Cartierul Micul Windhoek a fost prima așezare din zonă datorită izvoarelor calde. Acesta a fost înființat la mijlocul secolului al XIX-lea de către Jan Jonker Afrikaner. În decursul anilor, burii, coloniști olandezi din actuala Africa de Sud, au zidit o biserică din piatră, care poate să cuprindă 500 de persoane. Ea a fost folosită și ca școală. Doi misionari germani, Hugo Hahn și Heinrich Kleinschmidt, au început să lucreze. Când a început să
Windhoek () [Corola-website/Science/297686_a_299015]
-
construiască la o fortificație din piatră, actuala "Cetate Veche". În anii următori, Windhoek s-a dezvoltat destul de lent. Numai clădirile cele mai importante precum locuințe și clădiri de administrație s-au constuit. În Micul Windhoek s-a dat pământul către coloniști, care au plantat tabac și livezi pe el. După 1907 s-a accelerat ritmul de dezvoltare al orașului, datorită venirii oamenilor de la sat și imigrării masive din Imperiul German și din Africa de Sud. De-a lungul "Independence Avenue" s-au deschis
Windhoek () [Corola-website/Science/297686_a_299015]
-
secolele VIII-XI d.Hr., a fost caracterizată de expansiune și emigrare. Mulți norvegieni s-au stabilit în Islanda, Insulele Feroe, Groenlanda și în unele părți ale Britaniei și Irlandei. Orașele britanice/irlandeze moderne Limerick, Dublin și Waterford au fost fondate de coloniști norvegieni. Tradițiile nordice au fost înlocuite treptat de creștinism, în secolele al X-lea și al XI-lea. Această creștinare este atribuită regilor misionari Olav Tryggvasson și Sfântul Olav. Haakon cel Bun a fost primul rege creștin al Norvegiei, la mijlocul
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
Numele țării vine de la cel mai mare grup etnic Tswana. Batswana (pluralul de la Motswana) este termenul prin care sunt desemnați toți cetațenii Botswanei, dar care se referă și la cel mai mare grup etnic din țară (numiți Tswana). Înaintea sosirii coloniștilor europeni, Batswana se ocupau cu creșterea vitelor și cu agricultura având o organizare tribală. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea a avut loc un război între tribul Shona, locuitori ai Batswanei și Ndebele, trib migrator venit din deșertul Kalahari. Deasemenea
Botswana () [Corola-website/Science/297717_a_299046]