2,623 matches
-
statisticile românești din 1930, populația bulgară din această regiune cuprindea 149.409 locuitori, în timp ce românii erau 77.728. Creșterea de mai multe ori a numărului populației românești, în raport cu anul 1910, când număra doar 6.359 de locuitori, s-a datorat colonizării intensive în cursul anilor 1920 a românilor din Vechiul Regat și a aromânilor din Grecia și din alte țări balcanice. Dacă în România exista o importantă minoritate bulgară, concentrată în special în Dobrogea, exista și o minoritate română în Bulgaria
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
() este o prefectură greacă, și de asemenea o insulă aflată în Marea Ionică. Primele semne de viață datează din neolitic, urmele fiind găsite in golful Laganas. După Homer, colonizarea a avut loc prin anii 1600 - 1500 î.Hr. de coloniștii din Psofida (Arcadia). În anii următori insula a fost cucerită de Arkisios, regele Cefaloniei. Mai târziu a ajuns în posesia lui Ulisse, fiul lui Laertes, regele Itacăi. În timpul războaielor persane
Zakynthos () [Corola-website/Science/305081_a_306410]
-
și „nu pot fi întorși” stăpânilor săi. Astfel, satul a căpătat faima unui loc din care „nu poți fi întors”. În susținerea acestei versiuni vine și denumirea unei alte localități din zonă: Slobozia, adică sat de oameni slobozi. Din momentul colonizării intense, satul s-a divizat în două părți, partea moldovenească și partea rusă sau moldoveni și ruși. E de menționat că și Slobozia are aceeași divizare. Fiecare parte la rândul ei a avut mahalale cu denumiri distincte. În partea moldovenească
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
alte versiuni privind originea satului și a denumirii lui. Doctorul în științe istorice V.M. Cabuzan susține, în monografia sa "„Narodonasilenie Bessarabskoi oblasti i levoberejnih raionov Pridnestrovia”", că satul purta numele Colibași (Culibași), nume ce ține de jugul turcesc. În perioada colonizării sudului Basarabiei Colibașul, la fel ca și alte sate din stepa Bugeacului, găzduia originari din Bulgaria și Ucraina și de acum în secolul trecut devine unul dintre cele mai mari din ținut. Deja în anul 1850 aici locuiau peste 740
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
trecute sub garanția marilor puteri europene, iar la 1878 în rezultatul războiului ruso-turc județele din sudul Basarabiei sunt iarăși reocupate de Imperiul Rus conform Tratatului de pace de la Berlin (1878), satul Pogănești a avut și de suferit. Datorită politicii de colonizare a noilor ținuturi, din moșia pogăneșteană au fost rupte 4000 desetine de pământ și date celor 49 coloniști germani aduși în regiune, care au format colonia Marienfeld, românii numeau colonia Regina Maria, care și astăzi se păstrează sub forma unui
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
sulițe perpendiculare câte 3, semănând cu o "zgardă de fier"). Aromânii legionari Doru Belimace și Caranica au fost doi dintre asasinii primului-ministru de atunci Ion G. Duca. Unul din motivele asasinatului l-a constituit faptul că I.G. Duca dispusese oprirea colonizării aromânilor din Grecia, Albania și Bulgaria în Dobrogea . Acestă dispoziție a fost considerată aromânii partizani ai regrupării în România, drept o trădare a angajamentelor luate anterior de România. Simultan, agenții italieni (dar uneori și aromâni din Albania, atunci sub influența
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
trimisă în Africa de est, si care a dezbătut aplicabilitatea planului Uganda.. La al VIII-lea Congres sionist întrunit în 1907 la Haga, Weizmann a chemat la realizarea sionismului sintetic, care era destinat să combine muncă politică cu acțiunile de colonizare evreiască în Palestina. În acel an a și vizitat Palestina pentru întâia dată. Ca cercetător la Universitatea din Manchester Weizmann s-a făcut cunoscut prin descoperiri în domeniul utilizării fermentației bacteriene în producerea unor cantități mari de substanțe chimice. Weizmann
Haim Weizmann () [Corola-website/Science/306044_a_307373]
-
cucerirea Palestinei de către armata britanică în 1918, Weizmann a revenit acolo în fruntea unei delegații de conducători sioniști denumită „Comitetul delegaților” (Vaad Hatzirim) pentru a asista populația evreiască revenită în patria istorică, în domeniile educației, sănătății, asistenței sociale și a colonizării agricole, si a pune bazele Căminului național în spiritul Declarației Balfour. Una din momentele importante în cadrul acestei activități a reprezenat punerea pietrei de temelie a Universității Ebraice din Ierusalim, pentru a cărei înființare a depus nenumărate eforturi. El s-a
Haim Weizmann () [Corola-website/Science/306044_a_307373]
-
strașnic combătut. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, Basarabia este astfel supusă unui intens proces de rusificare ale cărui unelta sunt școala, biserica și serviciul militar. Procesul de rusificare a teritoriului a mai constat și în colonizarea cu alte etnii aduse de pe cuprinsul Rusiei, din țările de limbă germană și din Imperiul Otoman: ruși și ucraineni, germani, evrei, bulgari și găgăuzi. Un al treilea mijloc de desnaționalizare a fost toponimia: ori de câte ori autoritățile ruse aveau de ales între
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
suferit de asemenea de foamete în anii 1930, când peste opt milioane de locuitori ai Ucrainei au murit de inaniție ("vezi și Holodomor"). Teritoriul Transnistriei era mai puternic industrializat decât restul republicii, iar procesul de industrializare a fost însoțit de colonizarea cu populație rusofonă adusă din Federația Rusă. Deși Republica Moldova avea cea mai mare densitate a populației în comparație cu celelalte republici ale URSS, Moscova a stimulat în continuare aducerea de forță de muncă din afară, inclusiv a celei cu o slabă calificare
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
care își exprimaseră dezacordul față de regim (o mare parte din populație și majoritatea populației educate), stâlpii culturii românești. În plus, populația de etnie română a fost mutată de la regiunile de graniță. ("Vezi și Transferuri de populație în Uniunea Sovietică și Colonizările forțate în Uniunea Sovietică"). Potrivit cercetărilor istoricului rus Nikolai Bugai, de la Universitatea din Moscova, care în anii 1992-1993 a avut acces la arhivele NKVD-MVD-KGB și la corespondența între Stalin și miniștrii săi, îndeosebi Kruglov, între iulie 1940 și decembrie 1953
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
pe zi. Potrivit cercetărilor istoricului american Charles King, diferența dintre populația teritoriului anexat la recensămintele din 1938 (românesc) și 1959 (sovietic), ținând cont de cei 280.000 de evrei deportați și uciși în perioada iulie 1941-martie 1944 și de intensa colonizare sovietică de după august 1944, arată că deficitul demografic a fost compensat prin colonizare și, totodată, că populația băștinașă românească/moldovenească s-a menținut la fața locului în proporție de 59% (pentru tot teritoriul anexat, fără Transnistria) în contrast cu 74% de dinainte de
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
la recensămintele din 1938 (românesc) și 1959 (sovietic), ținând cont de cei 280.000 de evrei deportați și uciși în perioada iulie 1941-martie 1944 și de intensa colonizare sovietică de după august 1944, arată că deficitul demografic a fost compensat prin colonizare și, totodată, că populația băștinașă românească/moldovenească s-a menținut la fața locului în proporție de 59% (pentru tot teritoriul anexat, fără Transnistria) în contrast cu 74% de dinainte de război. Procentajul de 15% dintr-o medie de trei milioane de locuitori reprezintă
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
de la Turtucaia (1916) și a lăsat urme adânci până astăzi în ambele țări. Cărțile de istorie bulgărești prezintă perioada românească în Cadrilater ca fiind o „cruntă ocupație militară”, și redau prezența românească în zonă (îndeosebi la Balcic) ca fiind o colonizare, în timp ce cărțile de istorie românești interbelice prezentau Bulgarii ca fiind un popor „crud și sălbatec”. Istoricii bulgari nu mai recunosc caracterul multinațional al Țaratului Vlaho-Bulgar din sec. XIII, afirmând că acesta era excluziv bulgar în sensul de astăzi, etnic, al
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
numele Zoruca. În 1338 purta numele de Szarchatelek, adică cătunul Sărcia. Primul loc era lîngă satul Șurian, la locul numit Șâbova, la cca 25 km. în amonte de locul actual, pe malul stâng al Timișului. Aci se amintesc și două colonizări (în 1552 și 1767) de români ardeleni de pe Valea Mureșului, așa că românii sărcienți sunt de origină bănățeano - ardelenească. De aici se mută, pe la 1780, la locul numit Mălăiște, din hotarul de astăzi al satului. Pe locul actual, pe malul drept
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
în 1858 s-a semnat un tratat ruso-chinez la Aigun, urmat peste 2 ani de tratatul de la Beijing, prin care granița ruso-chineză s-a mutat la sud pe rîurile Amur și Usuri. Astfel, Rusia a luat stăpînire Primorie, începând și colonizarea rusească în zonă. Între 1859 și 1882, s-au înființat 95 de localități.
Ținutul Primorie () [Corola-website/Science/304768_a_306097]
-
Noilor Lumi” a crescut foarte mult, și, în 1580, Sir Francis Drake a devenit primul englez care a navigat în jurul lumii. Relații de schimb și comerciale au fost deja stabilite peste mări de Compania Indiilor Orientale, înființată în 1600. Totuși, colonizarea engleză în cele două Americi era aproape inexistentă în secolul XVI. Prima tentativă de colonizare a fost făcută pe insula Roanoke, de pe coasta nord-americană, în 1585, de către Sir Walter Raleigh. Această așezare nu a rezistat, și Anglia nu va mai
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
englez care a navigat în jurul lumii. Relații de schimb și comerciale au fost deja stabilite peste mări de Compania Indiilor Orientale, înființată în 1600. Totuși, colonizarea engleză în cele două Americi era aproape inexistentă în secolul XVI. Prima tentativă de colonizare a fost făcută pe insula Roanoke, de pe coasta nord-americană, în 1585, de către Sir Walter Raleigh. Această așezare nu a rezistat, și Anglia nu va mai avea nici o tentativă de explorare și colonizare în cele două Americi, până în 1604, după pacea
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
aproape inexistentă în secolul XVI. Prima tentativă de colonizare a fost făcută pe insula Roanoke, de pe coasta nord-americană, în 1585, de către Sir Walter Raleigh. Această așezare nu a rezistat, și Anglia nu va mai avea nici o tentativă de explorare și colonizare în cele două Americi, până în 1604, după pacea încheiată cu Spania. În secolele XVII-XVIII, Marea Britanie a înființat primul imperiu, care își avea centrul în emisfera vestică, adică în insulele Caraibiene și America de Nord. A început cu înființarea unor plantații de tutun
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
iunie 1757, în urma căreia britanicii au înfrânt pe rivalii francezi și indieni. Astfel, Compania Indiilor Orientale a obținut poziția dominantă în regiunea Bengal. Deși expedițiile engleze ajunseseră în Australia încă de la sfârșitul sec. XVII, nu a existat un interes pentru colonizarea acestui continent, considerat neinteresant. Explorările ulterioare ale căpitanului James Cook din anii 1770, cuplată cu pierderea coloniilor nord-americane, a schimbat această situație. Australia a devenit interesantă pentru britanici, datorită poziției strategice oferite în Asia de Est, precum și ca destinație pentru
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
economico-financiar, ca ministru pentru administrarea Bucovinei. Dintre acestea, trebuie menționate memoriile lui Iancu Flondor către Ministerul de Finanțe, prin care solicită susținerea financiară a economiei Bucovinei printr-un împrumut intern, pe bază de bonuri de tezaur, proiectul de lege asupra colonizării zonelor cu populație rară, care prevedea ca cei nou veniți să aibă vîrsta de cel mult 45 de ani, să fi satisfăcut serviciul militar, să fie căsătoriți, cu copii, să se ocupe de agricultură, să posede inventar agricol necesar cultivării
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
de la merișorul australian (Lissanthe sapida) care a crescut din abundență în zonă, menționând că numele local al plantei a fost "canberry". Deși în mod curent numele este pronunțat /kænbᵊrə/ sau /kænbɛrə/, pronunția originală din 1913 a fost /kæn.brə/. Înainte de colonizarea europeană, zona în care urma să fie construită Canberra a fost locuită sezonier de indigenii australieni. Antropologul Norman Tindale a sugerat că principalul grup care a ocupat regiunea era format din indigenii ngunnawal, în timp ce etnicii ngarigo au trăit la sud
Canberra () [Corola-website/Science/304891_a_306220]
-
a regiunii includ adăposturi de piatră locuite, picturi rupestre și gravuri, locuri de veci, tabere, cariere, unelte de piatră și aranjamente. Acestea sugerează faptul că zona a fost locuită de oameni de cel puțin 21.000 de ani. Explorarea și colonizarea europeană din zona capitalei Canberra a început încă din 1820. Între 1820 și 1824 au existat patru expediții. Colonizarea albă a zonei datează probabil din 1823, când a fost construită o fermă pe ceea ce este acum peninsula Acton de văcarii
Canberra () [Corola-website/Science/304891_a_306220]
-
și aranjamente. Acestea sugerează faptul că zona a fost locuită de oameni de cel puțin 21.000 de ani. Explorarea și colonizarea europeană din zona capitalei Canberra a început încă din 1820. Între 1820 și 1824 au existat patru expediții. Colonizarea albă a zonei datează probabil din 1823, când a fost construită o fermă pe ceea ce este acum peninsula Acton de văcarii angajați de Joshua John Moore. El a aplicat în mod oficial pentru a cumpăra situl la 16 decembrie 1826
Canberra () [Corola-website/Science/304891_a_306220]
-
ca fiind răspunzătoare de infecțiile gastrice. Mucoasa gastrica este bine protejată împotriva infecțiilor bacteriene. "" este bine adaptat la această nișă ecologică, având caractere unice, care îi permit intrarea în mucus, atașarea la celulele epiteliale, evitarea răspunsului imun și, în consecință, colonizarea persistentă și transmiterea. După ce este ingerata, bacteria trebuie să eludeze activitatea bactericida a conținutului gastric și să pătrundă în stratul mucos. Producția de urează și motilitatea sunt esențiale pentru acest prim pas al infecției. Urează hidrolizează ureea în dioxid de
Helicobacter pylori () [Corola-website/Science/305559_a_306888]