3,127 matches
-
un trust de trei sau patru persoane care să administreze fondul. După ce i-a încasat, el a decis să administreze el însuși fondul. În ianuarie 1950 Cretzianu l-a informat în scris pe generalul Rădescu că va da periodic socoteală Comisiunii Financiare a Comitetului asupra modului în care utilizase fondurile. . Cu câțiva ani mai târziu, afirma că fondurile îi fuseseră încredințate de guvernul român și că va da socoteală guvernului, în momentul în care va fi instalat un guvern democratic în
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
în Iugoslavia, Bulgaria, Grecia și Turcia (1930 - 1932), unde a descoperit numeroase documente privitoare la români. A avut diferite funcții în Chișinău: diacon și preot la biserică ,Soborul Vechi”(1932-1944), profesor de Istorie (1933-1944, secretar al Secției pentru Basarabia a Comisiunii Monumentelor Istorice, subdirector (1933), apoi director (1941) al Muzeului istoric-bisericesc din Chișinău, director al școlii de cântăreți bisericești (1941-1944); după 1944 preot la biserică “Bunăvestire” din Râmnicu Vâlcea 1946), apoi la biserică ,Banu” din Iași (1946-1975), asistent la Facultatea de
Paul Mihail () [Corola-website/Science/326018_a_327347]
-
Dumitru...," p 583 ] August Pessiacov, "Schițe din istoria Craiovei," Craiova 1902, pp. 59-60, apud idem ] Ibidem, pp. 53-58 ] Pr. Dr. Ioan Popescu Cilieni, "Biserica Sfântul Dumitru...," p. 585. ] N. Ghika Budești, "Evoluția arhitecturii în Muntenia și în Oltenia," în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, anul XXV, 1932, pp. 48-49. ] Pr. Dr. Ioan Popescu Cilieni, "Biserica Sfântul Dumitru...,"p. 577. ] Pr. Dr. Ioan Popescu Cilieni, "Biserica Sfântul Dumitru...," p. 578-579. ] Diac. Ioniță Apostolache, "Oameni și locuri din Istoria Bisericii Oltene: colecție de texte
Catedrala Mitropolitană din Craiova () [Corola-website/Science/326718_a_328047]
-
două schițe, publicate de către cercetătorul maghiar Téglás István în revista Művészet din anul 1904. Lăcașul mai bătrân (cel al ortodocșilor) a fost strămutat în localitatea sătmăreană Lazuri, după ce un alt lăcaș, tot din lemn i-a luat locul. În situațiile Comisiunii Monumentelor Istorice - secția pentru Transilvania, pe anii 1926-1928, printre bisericile care primesc acordul de demolare pe motiv că deveniseră neîncăpătoare sau se aflau în stare de ruinare se numără și cea de-a doua biserică de lemn din Poșaga de
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
a înființat prin legea însurățeilor, prezentăm în detaliu cum s-a ajuns la împroprietărirea însurățeilor și înființarea de commune noi printre care și localitatea noastră. Pentru însurăței, dreptul lor se va proba prin actele de căsătorie care se vor prezenta Comisiunii în original sau în copie legalizată de primărie extrase din condicile bisericilor din anii 1863 și 1864. Peste doi ani, după războiul de independență se decretează de Principele Carol I un regulament pentru executarea articolelor 5 și 6 din Legea
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
mânăstirea aceasta era prefăcută în ocol de vite, în care stare am văzut-o eu la anul 1854."" La peste jumătate de secol de la momementul acestei descrieri, N.A. Bogdan găsea mănăstirea într-o stare și mai ponosită. În anul 1908, Comisiunea Monumentelor Istorice a efectuat o serie de lucrări de restaurare care au reabilitat lăcașul degradat. Mănăstirea Hlincea a fost închisă ca urmare a Decretului 410/1959, când s-au închis mai multe mănăstiri din România. Biserica mănăstirii a devenit biserică
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
frumoasa pictură medievală era ascunsă sub stratul murdar de var cu care erau spoiți pereții bisericii iar icoanele de hram și împărătești din vremea lui Matei Basarab erau prezente pe aparent modesta catapeteasmă. În anul 1896 mănăstirea intră sub protecția Comisiunii Monumentelor Istorice. La 2 iulie 1915 este emis Înaltul Decret regal nr. 1719, prin care „"toate bisericile și mănăstirile țării, anterioare anului 1834 se declară, în principiu, până la revizuirea și complectarea inventarului general al monumentelor, ca monumente istorice, punându-se
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
mănăstirile țării, anterioare anului 1834 se declară, în principiu, până la revizuirea și complectarea inventarului general al monumentelor, ca monumente istorice, punându-se sub ocrotirea legii pentru conservarea monumentelor, spre a nu fi dărâmate, refăcute sau reparate fără avizul prealabil al Comisiunii respective."” Ca urmare, în procesul verbal nr. 2 al comisiei se stabilește că „"Cu privire la relatațiunile verbale date de dl. G. Balș asupra bisericii fostei mânăstiri Plătărești, - să se declare și această biserică monument istoric, înscriindu-se în inventar."” În timpul Primului Război Mondial
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
călugări, hotărând totodată să mute aici atelierul de fabricat lumânări al Patriarhiei. Mănăstirea va suferi daune însemnate după cutremurul din 1940. Pentru refacerea bisericii s-au efectuat noi lucrări de reparație și consolidare, între anii 1942-1943, finanțate de stat prin Comisiunea Monumentelor Istorice, cu un deviz inițial de 200.000 lei, majorat ulterior la 440.000 lei. Pentru o scurtă perioadă, între 1948-1950, nou instalatele autorități comuniste au transformat din nou mănăstirea în închisoare, având două secții: una pentru femei deținute
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
în naos și in absida altarului sunt sesizabile câteva fragmente de pictură, reminiscențe ale bogatului decor care împodobea odinioară pereții sfântului lăcaș. De sub stratul de var sub care stătuseră ascunse mai bine de trei secole, restauratorul Ferenc Storno, din însărcinarea Comisiunii Monumentelor Istorice din Budapesta, a scos la lumină, în anul 1869, cele dintâi mărturii ale bogatei vestimentații murale de odinioară; alte relevee au fost executate de Imre Steindl în 1873. Ansamblul pictural ar fi fost dezvăluit, probabil, în totalitate, dacă
Biserica cnezilor Cândea din Sântămăria-Orlea () [Corola-website/Science/322479_a_323808]
-
Astrei, membru în Secțiunea literară a Astrei (membru pe viață din 3 ianuarie 1931), președinte al Despărțământului Astrei Blaj, (organizator al jubileului de 75 de ani al Astrei și al jubileului de 200 ani ai orașului Blaj), membru corespondent al Comisiunii Monumentelor Istorice (10 ianuarie 1923) etc. Evocator al trecutului românilor de pe plaiurile Târnavelor, distins cărturar și îndrumător al tineretului, o viață întreagă închinată luminării neamului său, prin vorbă, prin faptă și prin scris, Al. Lupeanu-Melin a lăsat pilda unei vieți
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
de pe placa aplicată pe un perete al bisericii după finisarea renovărilor din anul 1925:<br> "Renoitu-sa și lărgitu-sa acest vechi sfânt locaș cu hramul “Adormirea Născătoarei de Dumnezeu” cu cheltuiala credincioșilor și ajutorul ministrului culturii Al. Lăpedatu și al comisiunei din Cluj în anul Domnului 1925 sub stăpânirea Majestății Sale regele unirii tuturor românilor Ferdinand I." <br> "Mitropolit al Bisericii Unite cu Roma părintele Vasile Suciu." <br> "Protopop al districtului Ilie Dăianu din Cluj." <br> "Paroh al satului Nicolae Nicoară
Biserica ortodoxă din Feleacu () [Corola-website/Science/307541_a_308870]
-
fost încredințată direcțiunea Expoziției Generale Române din 1906, fiind numit inspector general al lucrărilor din Câmpul Filaretului, când a fost înființat și Parcul Carol I. Pentru Expoziția Generală Română din 1906, I.D. Berindey a proiectat Pavilionul Casei Staadecker și Pavilionul Comisiunii Europene a Dunării. În 1906 a participat la concursul pentru proiectul "Palatul Păcii" de la Haga, proiectul său fiind reținut și premiat.
Ion D. Berindey () [Corola-website/Science/318236_a_319565]
-
pridvorul în fața intrării. Lemnele din pridvor par a fi mai puțin uzate decât cele din pereți, indicând un adaus al pridvorului într-o fază secundară. Biserica a fost restaurată în anul 1888, după un incendiu, și în 1939-1940, în regia Comisiunii Monumentelor Istorice. Biserica din Merișani are dimensiuni modeste, planimetrie comună și câteva elemente artistice care o scot în evidență. De la vest la est, biserica este împărțită în cele patru încăperi tradiționale: pridvor închis, tindă și naos, despărțite de un perete
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
circa 100 specii. Prima menționare a insulei Sacalin, cu un singur nucleu, a fost într-o hartă rusească întocmită în anul 1771 în timpul confruntărilor cu Imperiul Otoman pentru impunerea supremației la gurile de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Sub egida Comisiunii Europene a Dunării, în anul 1856 căpitanul Thomas Spratt a realizat a nouă hartă, în care insula Sacalin apărea cu două nuclee submerse. În anul 1924, cercetătorii români au efectuat noi măsurători și au constatat că lungimea insulei a ajuns
Insula Sacalin () [Corola-website/Science/305939_a_307268]
-
construită după bătălia de la Baia din 14-15 decembrie 1467 dintre oștile moldovenești conduse de domnitorul Ștefan cel Mare și oștile ungurești conduse de regele Matia Corvin. Deteriorată de-a lungul timpului, a fost salvată de la dispariție prin restaurarea sa de către Comisiunea Monumentelor Istorice între anii 1907-1914. În aceeași perioadă arhitectul Nicolae Ghica-Budești a realizat la București o copie a monumentului, concretizată în edificiul Bisericii Sf. Vasile cel Mare din strada Polonă. Biserica "Sf. Gheorghe" - Albă din Baia a fost inclusă pe
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
asupra prețului vânzării, iar astfel cumpărătorul Alexandru Cantacuzino-Pașcanu a depus suma de 100.000 mii lei. Contribuția debitorului nu a fost suficientă și a fost nevoie de intervenția instituțiilor statului. Pentru a salva Biserica Albă din Baia de la dispariția totală, Comisiunea Monumentelor Istorice a refăcut-o între anii 1907-1908, cu banii marchizei Luxița Palade de Bedmar, obținuți prin executarea dispozițiilor testamentului său. Lucrările au fost coordonate de arhitectul Nicolae Ghica-Budești, dar după alte surse afirmă, pe baza manierei intervenției, că ar
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
al Țerii Moldovei stricându-se în cursul vremilor s'au prenoit în glorioasa și binecuvântata domnie a Maiestății sale Carol I rege și domn al României sub arhipăstoria IPS Pimen mitropolit al Moldovei și Sucevei, prin purtarea de grijă a Comisiunii Monumentelor Istorice, cu ajutor dela răposata întru fericire Luxița marchiză de Bedmar născută Paladi în anii 1907-1914"". În 1932 biserica a fost trăsnită și a luat foc. Pentru repararea stricăciunilor, arhitectul Ștefan Balș a fost însărcinat în 1937 să înceapă
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
la Sulina pentru a examina planurile catedralei. Până în 2012, catedrala a fost ridicată la roșu și învelită cu tablă de cupru adusă de la Londra de frații Survanos, mari comercianți greci. Fundația a fost realizată pe piloni de stejar donați de Comisiunea Europeană a Dunării, iar materialele, manopera și utilajele au fost asigurate de Șantierul Naval Sulina. Cu tot acest progres, lucrările au fost sistate în același an, din lipsă de fonduri. Pe 24 mai 1932, în urma unei vizite pe care a
Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina () [Corola-website/Science/336135_a_337464]
-
după ce în anul 1927 România a devenit cea de-a 26 țară care se alătura Comisiei Electrotehnice Internaționale (CEI). Atât documentele „Societății Politehnica” cât și ale Asociației Generale a Inginerilor din România - AGIR ne confirmă înființarea în anul 1928 a Comisiunii Normelor Industriei Române de la care ne-a rămas și proiectul primei metodologii de standardizare. Istoria standardizării consemnează mai multe reorganizări ale Comisiunii de Standardizare până în anul 1970, în care s-a constituit Institutul Român de Standardizare, care a funcționat până în
Asociația de Standardizare din România () [Corola-website/Science/318208_a_319537]
-
Politehnica” cât și ale Asociației Generale a Inginerilor din România - AGIR ne confirmă înființarea în anul 1928 a Comisiunii Normelor Industriei Române de la care ne-a rămas și proiectul primei metodologii de standardizare. Istoria standardizării consemnează mai multe reorganizări ale Comisiunii de Standardizare până în anul 1970, în care s-a constituit Institutul Român de Standardizare, care a funcționat până în anul 1998. Pe data de 2 octombrie 1998, la Cercul Militar Național a avut loc Adunarea Generală de constituire a Asociației de
Asociația de Standardizare din România () [Corola-website/Science/318208_a_319537]
-
Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții prin Decretul nr. 65/1957. • 30 aprilie 1955- Se înființează Oficiul de Stat pentru Standarde și Invenții prin Decretul 120/1955. • 19 noiembrie 1948 - Se înființează pe lângă Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române, Comisiunea de Standardizare, prin Decretul nr. 334/19 februarie 1948. • 4 aprilie 1929 - Buletinul AGIR nr. 4 - Propuneri cu privire la Organizația și regulamentul Comisiunii normelor industriei românești. • 6 februarie 1924 - Legea nr. 21/1924, pentru persoanele juridice (Asociații și Fundații).
Asociația de Standardizare din România () [Corola-website/Science/318208_a_319537]
-
Invenții prin Decretul 120/1955. • 19 noiembrie 1948 - Se înființează pe lângă Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române, Comisiunea de Standardizare, prin Decretul nr. 334/19 februarie 1948. • 4 aprilie 1929 - Buletinul AGIR nr. 4 - Propuneri cu privire la Organizația și regulamentul Comisiunii normelor industriei românești. • 6 februarie 1924 - Legea nr. 21/1924, pentru persoanele juridice (Asociații și Fundații).
Asociația de Standardizare din România () [Corola-website/Science/318208_a_319537]
-
mai șîțnainte, ai citi în gazete, sub poza mea: „cine cunoaște pe..., dispărută de la domiciliul părinților în ziua de... E îmbrăcată cu palton gris întors pe dos, etc., etc. Sunt extrem de ocupată. Azi am stat patru ceasuri la rezidenție, cu comisiunea pentru... întocmirea programului înmormântă rii Agatei Bârsescu. Îmi stă bine, cioclu? După amiază, corespondență de serviciu, birou, o vizită la Însemnări. Și în seara asta (acuma sunt zece și jumătate) trebuie să fac discursul pe care o să-l citească poimâine
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
secretar al Comisiei juridice a Camerei deputaților. În 1939 a fost secretar de stat pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri în timpul scurtei guvernări Argetoianu. La 24 septembrie 1940, după instaurarea statului național-legionar, a fost publicat un decret-lege de formare a unei Comisiuni de control penru verificarea averilor foștilor demnitari. Printre cei vizați era și August Filip. În 28 noiembrie 1940 a fost martor la tentativa de asasinare a lui Constantin Argetoianu de către legionari. Când un comando a venit în dimineața zilei să
August Filip () [Corola-website/Science/332988_a_334317]