3,155 matches
-
depărtare, În șemineul nostru, zace cenușa manuscrisului lui. Nu putem să Încuviințăm din cap când purtăm gulerul nostru pentru suport. — Apreciem asta, spunem noi cu resemnare În voce. Toal Încearcă să fie În același timp și ferm și plin de compasiune. Trebuie să ne facă să ne dăm seama de gravitatea situației, dar, de asemenea, să ne dea și speranța că lucrurile o să se amelioreze. Nici măcar nu ne mai putem plânge de milă. Ăsta-i un semn rău, ne gândim noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
acesta. La un al treilea nivel, întîlnim animale care învață să mintă, cum este spre exemplu cazul cîinilor care pretind că au un picior lovit deoarece experiența lor din trecut le-a arătat că acest lucru provoacă oamenilor reacții de compasiune. În sfîrșit, la nivelul patru, avem înșelătoria plănuită, avînd scopul de a rezolva situații noi; acest nivel este atins cel puțin de unii cimpanzei și paviani, cît și de nenumărați oameni (cf. Byrne și Whiten 1992; Trivers 1985:395-420), deși
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de liliac Înflorit care atinge zidul casei În ruină. Contrastul evident dintre construcția-n paragină și izbucnirea impetuoasă a primăverii (evocată doar prin crenguța de liliac doar presupus Înflorită) a fost suficient pentru a-l face să resimtă mai acut compasiunea pentru casa surpată, compensată Însă brusc de năvalnicul avînt al anotimpului. Un singur cuvînt, sprijină, a deturnat imaginea de la rolul ei de simplă descriere naturistă și decorativă, făcînd-o aptă să simbolizeze o stare de spirit. Realitatea ușor modificată, concretul transfigurat
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Tradus ca patos al lucrurilor, mono no aware este un termen lansat de Motoori Norinaga (1730-1801), erudit japonez, În Încercarea amplă a perioadei Tokugawa (16031868) de a descoperi originile si specificul local al culturii japoneze. El poate fi apropiat de compasiunea pentru fragilitatea si vremelnicia tuturor lucrurilor, de tandrețea cu care le Înțelegem soarta neîndurătoare și le resimțim suferința, desemnat În simțirea europeană de expresia lui Virgiliu lacrimae rerum. Mono no aware este deci atestată ca o valoare care surprinde specificul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de-o lăuntrică durere. Bate-o inimă În lucruri? Preajma ocupând-o-n pâlcuri n-au și ele gânduri, patimi? Întrebările retorice din aceste versuri vor să confirme că lumea lucrurilor ne este asemenea, că lucrurile ne solicită, fără de grai, compasiunea și, mai mult decît atît, participă decisiv la lărgirea orizontului ființei noastre spirituale: Fără ochi se uită-n lume purtătoarele de tâlcuri, născătoarele de lacrimi. Comuniunea cu lucrurile, mărturisește autorul interlocutorului său (care cel mai adesea este o ființă incertă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
gîze, către ce e mic și fragil și, În consecință, talentul de a comite folosindu-le haiku-uri veritabile. În registrul uman, În aceeași manieră superficială, sînt preferate ființele pe care un anume sentimentalism tipic occidental le consideră demne de compasiune. Cei neajutorați și năpăstuiți de soartă: cerșetorii și orbii, cei inocenți și necopți: copiii, cei șubreziți de vreme: bătrînii și bunicii invadează poemele din aceeași convingere că simpla lor prezență Își pune În mod automat pecetea validității asupra unor compuneri
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
autori care n-au abuzat În creația lor de folosirea unor cuvinte clișeu. Mila noastră (occidentală și creștinească) ține de o mentalitate complicată și ambiguă. Pe de-o parte, În ea regăsim trăiri de moment, foarte acute ale compătimirii și compasiunii față de cei sărmani și umili, față de suferința și nenorocirea lor. Pe de alta, cerșetorul, cu toată starea lui jalnică, este considerat o ființă mai curînd degradată și, chiar dacă se poate bucura de pomana pe care sîntem dispuși să i-o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o pălărie, ci sînt dominante trăirile și gîndurile legate de intenții de ameliorare pe termen lung și sînt preferate donațiile către proiecte și instituții caritabile care să ofere soluții realmente serioase, mai sistematice și de durată celor aflați În mizerie. Compasiunea noastră nu merge pînă acolo Încît să ne asumăm cu adevărat ameliorarea condiției celor loviți de soartă. Iar cu mentalitatea de astăzi, ne vine greu să Înțelegem că În alte vremuri cerșetoria nu era deloc nedemnă. Așa cum nu era nici
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
spiritul zen, indiferent că se ocupă de poezie sau nu. Prin sabi, sensul inițial de izolare, singurătate, tristețe se Îmbogățește cu un fel de asumare a Însingurării ca modalitate de contemplare a adevărului lumii - un fel de melancolie senină, de compasiune pentru cele trecătoare, simultan cu resimțirea unei anume unități și stabilități esențiale a tuturor lucrurilor. Pentru Bashō, melancolia lirică ofilită a predecesorilor este recuperată și convertită În tonus existențial senin, cognitiv, plin de un blînd umor. Wabi este și ea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dintre bogăția peisajului și penuria din palma cerșetorului poate merge la fel de bine și pe linia empatiei cu cel În nevoie. Se pare că abundența coloristică a naturii nu reușește să desfacă baierele pungilor trecătorilor. Aurul toamnei nu se convertește În compasiune. Doar dacă nu cumva, fascinat de splendoarea toamnei (ipoteză pe cît de generoasă, tot pe atît de ironică), cerșetorului (căzut În reverie)... i-ar fi scăpat printre degete celelalte monede aruncate de trecători cu degajarea pomilor care-și leapădă frunza
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
vecina lui Cuptor, cad cu dinadinsul, dornice de alinarea ierbii primitoare. Într-un mod asemănător asimilării morții cu nunta mioritică, căderea unei stele devine doar o pogorîre Într-un leagăn Îmbietor. Scena este Închipuită atît de simplu Încît aproape ascunde compasiunea umană care a plăsmuit-o. mai cade o steace primitoare e azi răcoarea ierbii Zvon Un alt poem surprinde printr-o opoziție un mod interesant de a atenua impactul cu locul străin și de a Înlesni integrarea Într-o lume
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dacă nu cumva viziunea unei lumi în care mai puține ființe umane sunt chinuite de suferințe ce pot fi prevenite a primit o lovitură în urmă căreia nu își va reveni cu ușurință" (Linklater 2002b: 304). El pune problema succint: "Compasiunea pare să piardă în încercarea de a face față amenințărilor la adresa securității" (2002b: 309). Implicit la Linklater și explicit în scrierile altora este argumentul că cea mai mare amenințare la adresa ordinii mondiale se poate să nu fie teroriștii care au
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este asociată cu lipsa acestor caracteristici. Spre exemplu, practicile de rutină ale armatelor reproduc aceste identități hegemonice de gen, prin antrenarea soldaților atât pentru a proteja "femeile-și-copiii", cât și pentru a-și suprima emoțiile (feminine) asociate cu durerea fizică și compasiunea. Instrucția militară, în cuvintele Barbarei Roberts (1984) reprezintă o "socializare în spiritul masculinității dusă la extrem". O prejudecată comună este aceea că identitățile de gen sunt naturale sau fac parte din "natura umană" și nu pot fi create social sau
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
145. Un denunț cum e acesta, care, în mod obișnuit, se pretează enunțării constative (Austin), îmbracă forma antifrastică a enunțării performative, frapante, angajând o miză afectivă enormă prin dinamitarea ideii de morală umană cu tot ceea ce presupune ea: iubire, responsabilitate, compasiune etc. Indiferent cum e rostit, conținutul etic trimite întodeauna la ideea de atrocitate, de crimă împotriva umanității, de genocid fizic și mai ales spiritual. O altă preferință a scriitorului-moralist, de care aminteam puțin mai sus, ține de fictivizarea obiectului și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
probleme pe care vremea le pune culturii românești". Alexandru George intuiește, fără să numească umor negru, această dispoziție sadică a lui Arghezi de a specula dimensiunea morbidă a existenței: "Artistul se delectează chiar pe marginea unor împrejurări care ar impune compasiunea"267. 5. Comicul prin limbaj. Bergson distinge între un comic exprimat prin limbaj și un altul creat prin limbaj. "Cel dintâi ar putea să fie tradus dintr-o limbă în alta, cu riscul de a-și pierde cea mai mare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
privitori ai celorlalți, monopol tehnic transformat în obligație morală. Dacă nu vedem cu ochii, inima nu este mișcată. Concluzie: "Camerele să trăiască!". Desigur, dar ele nu au, vai, declanșare automată, nu încep oriunde și oricând să înregistreze 116. Geopolitica acestei compasiuni de la distanță care ne îndeamnă să nu facem politică nu invalidează nicidecum operațiunile noastre de salvare, foarte respectabile; ea numai ne recomandă să nu transformăm "morala extremei urgențe" într-un nou imperativ categoric. În era când informația centrală se răspândește
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
suferințele lui, deoarece în aceste momente doar aceasta îl preocupă. Când cineva moare, familia trebuie să transmită această veste tuturor celor ce l-au cunoscut. În cursul acestor zile prietenii cu adevărat bine crescuți vor găsi ocazia să-și manifeste compasiunea făcând nenumărate și discrete servicii care vor scuti familia îndurerată de multe neplăceri. Anunțul de deces va menționa doar numele celor apropiați. Ordinea obișnuită este următoarea: soțul, copiii, părinții, frații și surorile. Sunt de asemenea precizate data și locul înmormântării
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
de fericit, tu și mulții tăi copii, stăpân bogat al marilor întinderi dintre Lesbos, îndepărtata Frigie și îndepărtatul Helespont. Iar acum, în preajma cetății tale nu sunt decât lupte și măceluri“. Este aici intuiția cuprinzătoare a unui fost belșug și totodată compasiune pentru irosirea lui. Așa cum, într alt loc, vorbind de Teba Egiptului, nu doar o pomenește, ci adastă asupra avuțiilor de care îi sunt pline toate casele, asupra celor o sută de porți ale ei, prin care pot să treacă câte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de fericit, tu și mulții tăi copii, stăpân bogat al marilor întinderi dintre Lesbos, îndepărtata Frigie și îndepărtatul Helespont. Iar acum, în preajma cetății tale nu sunt decât lupte și măceluri“. Este aici intuiția cuprinzătoare a unui fost belșug și totodată compasiune pentru irosirea lui. Așa cum, într alt loc, vorbind de Teba Egiptului, nu doar o pomenește, ci adastă asupra avuțiilor de care îi sunt pline toate casele, asupra celor o sută de porți ale ei, prin care pot să treacă câte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fost huiduit cu ocazia cîtorva apariții publice. Incidentul a fost repede dat uitării în momentul cînd, în 1871, Eduard s-a îmbolnăvit grav de febră tifoidă și a fost la un pas de moarte, ceea ce i-a atras simpatia și compasiunea populației. Eduard mai traversase un moment greu cînd, în vizită la Bruxelles, însoțit de Alexandra, un tînăr de 16 ani (Jean-Baptiste Sipido), ucenic de tinichigiu, a tras de la mică distanță un foc de pistol asupra lui pe cînd trenul staționa
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
într-o fabrică de muniții (unul din cele mai periculoase locuri posibile), chiar dacă bănuim că nu semna condica în fiecare zi și la prima oră. e) Regele era foarte modest și timid. Defectul de vorbire a fost un motiv de compasiune și nu de batjocură*. Regina era și ea modestă în comportament, foarte prietenoasă și avea umor. Cele două fetițe (la începutul războiului Elisabeta avea 14 ani, iar Margareta doar 10 ani) erau caline și adorabile. f) Prin tot comportamenul său
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de subiecte ce nu sunt susceptibile să declanșeze emoții tragice de milă și teamă. Moartea celui rău, care merită să fie pedepsit pentru crimele sale oribile, cum este Goliath "dușman al lui Israel și al religiei noastre", nu inspiră nicio compasiune, ci mai degrabă "ușurare și mulțumire"; cea a celui drept, cum ar fi moartea lui Socrate, nu poate trezi teama. Cât despre nenorocirea anunțată care nu se produce, ca sacrificiul lui Avraam "în care această prefăcătorie de a ordona sacrificarea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Horațiu. Celor patru criterii ale lui Horațiu, vârsta, sexul, condiția, apartenența geografică, ce asigură "potrivirea" comportamentelor, le adaugă "Situația actuală" (la "Fortune présente") a personajului, adică soarta fericită sau nefericită pe care o cunoaște el și "pasiunile", "teroarea" și "compasiunea" pe care spectacolul destinului său i le provoacă spectatorului. La Mesnardière înțelege prin asta două emoții tragice care sunt la originea catharsisului. "Pentru ca el (autorul dramatic) să nu se abată de la vreun punct de mare importanță, este mai bine să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
le readuce la o stare moderată și conformă cu rațiunea." Racine nu încetează cu elogiile către Euripide, pe care-l ia ca model, căci, scrie el în Prefața la Ifigenia, el era "extrem de tragic, adică stârnise într-un mod minunat compasiunea și teroarea, care sunt adevăratele efecte ale tragediei." Se știe, din diferitele mărturii ale contemporanilor săi, cea a fiului său Louis în special, în Memorii despre viața și operele lui Jean Racine (Mémoires sur la vie et les ouvrages de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dictat lui Racine alegerea subiectelor. Contemporanilor săi care îi reproșau că a pus în scenă, în Britannicus, un erou prea tânăr, Racine le răspunde, în Prefața sa, că tocmai extrema tinerețe a lui Britannicus îl face "foarte capabil să stârnească compasiunea". Corneille pare să reia și el, textual, cuvintele lui Aristotel despre catharsis în Poetica. "Prin milă și prin teamă, ea (tragedia) purifică asemenea pasiuni. Sunt termenii de care se servește Aristotel în definiția sa, și care ne învață două lucruri
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]