7,400 matches
-
strategiile parlamentare ale epocii și circumscris unui deziderat practic, imediat. Nu mai puțin semnificativ era apelul la tradiție ca sursă de legitimitate; mesajul contestatar al omului politic se fundamenta astfel pe un argument familiar discursului conservator. Afinitatea politicianului cu „branșa conservatoare” avea să devină mult mai clară la apogeul perioadei de instabilitate guvernamentală. Într-un discurs din 9/21 decembrie 1870, pronunțat În contextul unei crize internaționale care părea să genereze o criză dinastică, nesigur gestionată de un cabinet minoritar și
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
politice nu permitea o delimitare clară decât, cel mult, În zona stângii „avansate”. În ședința Senatului din 27 mai/8 iunie 1874, Boerescu (devenit Între timp ministru de externe În guvernul Lascăr Catargiu) dădea o definiție paradoxală conservatorismului: „când zic conservator nu Înțeleg că trebuie să se țină lucrurile În statu quo, adică a se ține În suspensiune linia astfel cum se află; - prin conservator Înțeleg Înaintarea statului, bazați fiind pe principiile solide de progres și civilizațiune ale secolului” . Fraza putea
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
și cu doctrina liberală. Combătându-l pe I. C. Brătianu, el se autodefinea ca „liberal, Însă liberal moderat” . În vara lui 1875 (ședința Camerei Deputaților din 5/17 iunie), omul politic Își asuma, În fine, În mod explicit apartenența la „partidul conservator, din care am onoare de a face parte și eu” . Dar maniera În care Boerescu definea, În același discurs, conservatorismului, era la fel de ambiguă: „În țara noastră au fost În adevăr trei partide: extrema stângă, dreapta și centru și moderații liberali
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
aceleași principii, mai aceleași procedări. Desbinarea Între dânsele servea numai a le slăbi reciproc. Ei bine, ce au făcut atunci aceste partide? S-au fuzionat; și-au dat mâna Împreună; așa Încât, de mai mulți ani, ele fac un singur partid conservator; și În țară sunt numai două partide adevărate: stânga și partidul conservator și liberal În acelaș timp” . Caracterul polemic al afirmațiilor lui Boerescu ține de domeniul truismului. Dezavuând noua opoziție parlamentară, rezultat al alegerilor din aprilie 1875 („coaliția de la Mazar-pașa
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
slăbi reciproc. Ei bine, ce au făcut atunci aceste partide? S-au fuzionat; și-au dat mâna Împreună; așa Încât, de mai mulți ani, ele fac un singur partid conservator; și În țară sunt numai două partide adevărate: stânga și partidul conservator și liberal În acelaș timp” . Caracterul polemic al afirmațiilor lui Boerescu ține de domeniul truismului. Dezavuând noua opoziție parlamentară, rezultat al alegerilor din aprilie 1875 („coaliția de la Mazar-pașa”), el Încerca să o izoleze simbolic În sfera „extremei stângi”: eludarea prezenței
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
În același sens funcționa suprapunerea liberalismului și conservatorismului; asumarea lor În numele grupului guvernamental invalida implicit un adversar care nu mai putea fi identificat decât cu un grup marginal. Minimalizarea diferențelor dintre „dreapta” și „centru”, reunirea lor În aceeași formulă doctrinară conservatoare devoalează, de asemenea, o strategie a coeziunii, o opțiune pragmatică În sensul menținerii unui statu quo politic favorabil. O anumită clarificare a apărut În discursul boerescian abia după demisia din guvernul Lascăr Catargiu (noiembrie 1875). Într-un discurs din 22
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
abia după demisia din guvernul Lascăr Catargiu (noiembrie 1875). Într-un discurs din 22 ianuarie/ 3 februarie 1876, pronunțat În Camera Deputaților Împotriva modificărilor propuse de ministrul Titu Maiorescu la legea instrucțiunii publice, Boerescu reafirma dualitatea necesară conservatorism-progres: „Partidul adevărat conservator este acela care merge cu lumina și cu progresul timpului. El conservă ce este bun și continuă a merge Înainte spre a progresa”. Omul politic disocia apoi conservatorismul deceniului al optulea de „ultra-conservatorismul” reprezentat simbolic prin evocarea lui Barbu Catargiu
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
adversarului ca și În discursurile Împotriva lui I. C. Brătianu și a coaliției de la Mazar-pașa. Chiar În momentul dezicerii formale de Lascăr Catargiu, intervenită la foarte scurt timp (25 februarie/8 martie 1876), Boerescu a continuat să se revendice de la „partidul conservator” ; argumentele sale evitau Însă aspectul doctrinar, concentrându-se asupra unei componente strict politice: spre deosebire de grupările liberale, conservatorii eludaseră „Înregimentarea”, În favoarea unei „discipline simple” : motivație suficient de confuză pentru a justifica detașarea de liderul unui guvern care se afla sub semnul
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
paradox, asumarea conservatorismului În discursul boerescian a cunoscut apogeul tocmai În perioada imediat următoare, În contextul implicării României În „criza orientală”. La 26 noiembrie/8 decembrie 1877, fostul șef al diplomației prezenta o declarație privitoare la politica externă În numele „partidei conservatoare”. Este suficient a menționa că principiul unic al opțiunii sale devenea neutralitatea, sau cel puțin atitudinea În mod egal precaută și „respectuoasă” față de toate marile puteri, privită ca o garanție a independenței : o veritabilă obsesie a „dreptei”, care avea să
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
sau cel puțin atitudinea În mod egal precaută și „respectuoasă” față de toate marile puteri, privită ca o garanție a independenței : o veritabilă obsesie a „dreptei”, care avea să se regăsească, peste mai puțin de trei ani, și În programul Partidului Conservator, elaborat de Manolache Costache Epureanu , asemănător discursului boerescian până la nivelul limbajului. Apropierea de guvernul I. C. Brătianu i-a indus lui Boerescu o nouă schimbare de optică. Un proiect de alianță Între „stânga” și „centru”, datat 21 decembrie 1878 și păstrat
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
astfel se va putea crea o mare forță națională de natură a face față dificultăților prezinte și a Înlătura pericolile fiitoare esterioare” . Legitimarea „liberalismului național” se realiza În cadrul aceleiași paradigme a unității În care Boerescu se situase În etapa sa conservatoare. Accentul cădea aici, cu mult mai multă claritate, asupra componentei naționale: este dificil de spus dacă atitudinea pragmatică a politicianului avea În vedere și scopurile idealiste pe care acesta și le asuma sau dacă ea era rezumată la o instrumentare
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
aserțiunii era Însă, o dată În plus, unul polemic; bineînțeles, coincidența Între replierea fostului ministru, Învinuit de lipsă de transparență, și pierderea calității sale de membru al guvernului nu putea fi Întâmplătoare: nu este exclus ca tentația apropierii de foștii colegi conservatori să se fi manifestat odată cu „dizgrația”. Odiseea conservatoare a lui Boerescu s-a Încheiat la jumătatea anului 1883 (la scurt timp Înainte de moartea omului politic). Fostul ministru dezvolta o serie impresionantă de sofisme pentru a argumenta caracterul „conservator” al reformei
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
bineînțeles, coincidența Între replierea fostului ministru, Învinuit de lipsă de transparență, și pierderea calității sale de membru al guvernului nu putea fi Întâmplătoare: nu este exclus ca tentația apropierii de foștii colegi conservatori să se fi manifestat odată cu „dizgrația”. Odiseea conservatoare a lui Boerescu s-a Încheiat la jumătatea anului 1883 (la scurt timp Înainte de moartea omului politic). Fostul ministru dezvolta o serie impresionantă de sofisme pentru a argumenta caracterul „conservator” al reformei electorale proiectate de guvernul Brătianu . Insistența asupra subtilităților
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
caracterul „conservator” al reformei electorale proiectate de guvernul Brătianu . Insistența asupra subtilităților textului boerescian este inutilă. Trebuie remarcat totuși faptul că, În pofida ralierii la un proiect care submina baza electorală a „dreptei”, politicianul insista, explicit și implicit asupra identității doctrinare conservatoare. Nu doar proiectul În sine era circumscris acesteia: respingerea ficțiunilor revoluționare sau considerațiile despre „progresul treptat și rațional” figurau printre argumentele unui lung discurs, inevitabil defensiv. Probabil că vechea strategie a reprezentării „unității”, cu atât mai necesară În cazul unei
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
mai mult de haimanale (subl. aut.), toate zioa vorbesc de politică, se plimbă de la unul la altul și nu Învață nimic; sau și de Învață unii, Însă câte ceva superficial și nesistematic” . O critică devastatoare așadar, cu nimic diferită de diatribele conservatoare proferate mai târziu de Barbu Catargiu sau Mihai Eminescu. Din toată moștenirea pașoptistă, Boerescu nu părea să se raporteze favorabil decât la cel mai oscilant, mai enigmatic și mai tradiționalist reprezentant, Ion Heliade Rădulescu (fostul său profesor de la colegiul bucureștean
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
en France . Asumarea modelului britanic, elogiul decretului imperial francez din 2 martie 1852, privitor la descentralizare, și, mai ales, revendicarea de la Alexis de Tocqueville și reflecțiile sale asupra democrației americane (condiționarea guvernării libere prin moravurile sociale) lăsau aparența unei replieri conservatoare, sau cel puțin reticente față de tradiția liberală a anilor 1840. Proiectul cvasi-constituțional de reformă din finalul cărții tranșa Însă apartenența doctrinară a autorului. Erau prevăzute, sub aspect politic, unicameralismul (legitimat, ce e drept, prin tradiție), atribuțiile restrânse ale principelui, lipsit
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
conciliere totală cu tradiția; Însă teoreticianul devenea inevitabil predispus a-i acorda un anumit credit. Tendința s-a menținut după Întoarcerea lui Boerescu la București. Conținutul „profesiunii de credință” publicate În Naționalul din 26 octombrie/ 7 noiembrie 1858 accentua tentația conservatoare. Deși În continuare critic față de „Întunericul trecutului”, tânărul politician repudia „extravaganțele”, „teoriile escentrice și imposibile”, proiecția unui „viitor ideal și luminos”, echivalentă cu detașarea de realitate: „nu dorim a perde realul pentru o umbră, căci nu voim a perde ceea-ce
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
luminos”, echivalentă cu detașarea de realitate: „nu dorim a perde realul pentru o umbră, căci nu voim a perde ceea-ce ținem pentru aceea ce ar trebui să ținem”. Atașamentul față de Convenția de la Paris era exprimat În fraze tipice pentru politicienii conservatori: „Convențiunea de la 19 august este singura noastră programă, singura busolă a conduitei noastre. A voi să trecem peste dânsa este a cădea În ilegalitate, a Încerca imposibilul, a ne espune la eventualități grave. Progresul nu este posibil și real, de
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
În continuare de politician, completa paralelismul . Boerescu nu a sacrificat Însă raționalismul optimist al perioadei pariziene. Dimpotrivă, el l a cauționat În permanență În forma scientismului, a atașamentului față de ideea de progres, plasându se Într-o paradigmă contrarie, teoretic, Înregimentării conservatoare. Frecventele și documentatele sale discursuri economice abundă În studii aplicate asupra Împrumuturilor , a băncilor , a rentei , mai mult decât În exemple concrete. Schițele unuia dintre aceste discursuri (veritabile fișe de lectură) probează clar caracterul metodic al documentării și, implicit, locul
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
altădată privită cu suspiciune, și aceasta atât În raport cu instituțiile politice, cât și cu le thiers état, mai vechiul laitmotiv boerescian. Simplificând, fondul argumentației rămâne unul de nuanță liberală: Însă structura sa este tipică discursului tradiționalist. Poate cea mai tipică pledoarie conservatoare a lui Boerescu a fost pronunțată În 1874, În replică la o interpelare a lui Mihail Kogălniceanu referitoare la Biserica Ortodoxă (punctual, la decizia de interzicere a spectacolelor publice În Săptămâna Patimilor). Importanța practicilor bisericești era legitimată, Înainte de toate, prin
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
separarea lor de considerațiile personale, riscurile apostaziei sunt argumente temeinice. Trebuie remarcată, odată În plus, detașarea de principiile primilor ani; marginalizarea clerului, cel puțin la nivelul ierarhiei și al ramurii sale monahale, făcea loc unei apologii argumentate În cel mai conservator discurs boerescian. Considerațiile sumare de mai sus sunt suficiente pentru a proba consonanța În paradox a unei identități doctrinare complexe. Eclectismul, oscilația Între raționalism și tradiționalism, Între conservarea ierarhiei și reforma politică, Între libertate și autoritate marchează cel mai provocator
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
de conservatorism și poate de un „bonapartism” asumat În mod aproape explicit de Pressa, la jumătatea anului 1877 , au o relevanță cu totul limitată. În ceea ce privește influența lui Boerescu asupra orientării politicodoctrinare a epocii, ea este mult mai vizibilă În zona conservatoare: am arătat deja impactul avut, la nivel programatic, de convingerile sale neutraliste. Rolul pe care politicianul l-a jucat În respingerea „petiției de la Iași” (1871) este, de asemenea, memorabil: practic, moderatismul ambiguu al politicianului a deturnat singura tentativă serioasă de
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
arătat deja impactul avut, la nivel programatic, de convingerile sale neutraliste. Rolul pe care politicianul l-a jucat În respingerea „petiției de la Iași” (1871) este, de asemenea, memorabil: practic, moderatismul ambiguu al politicianului a deturnat singura tentativă serioasă de „revoluție conservatoare” de după 1866, cu un impact hotărâtor inclusiv În ceea ce privește statutul monarhiei constituționale. Dintre revendicările documentului, cel puțin una (reinstaurarea pedepsei capitale, temă fundamentală pentru raportorul care propusese desființarea ei) nu avea să mai revină În programele „dreptei”. Impactul discursului politic boerescian
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
naționalităților (martie 1899). Comentariile din parlamentul maghiar pe marginea acestei publicații Îl arătau pe prim-ministrul D. A. Sturdza ca fiind Înfeudat politicii maghiare. În România acest lucru a declanșat o furtună de indignare exprimată În ample manifestații anti-Sturdza ale opoziției conservatoare la care s-au adăugat criticile vehemente la adresa lui Sturdza din partea propriilor săi adepți. Rezultatul a fost că regele a acceptat demisia lui D. A. Sturdza la 30 martie/11 aprilie 1899 . Câteva zile mai târziu, regele i-a spus ministrului plenipotențiar
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]
-
erau prea slabi pentru a Întreprinde așa ceva, pentru că această măsură lovea direct o parte din electoratul lor. Ar fi putut regele să-i aducă atunci la putere pe liberali? Celebrul jurnalist Constantin Bacalbașa consemnează În memoriile sale: „Văzând că guvernul conservator este incapabil de a rezolva sau de a aduce ușurare crizei ce bântuie țara, regele a chemat pe Dimitrie A. Sturdza și l-a Înștiințat că trebuie să fie gata pentru orice Împrejurare. Însă, spre a lua puterea este nevoie
REGELE CAROL I ŞI CRIZA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA (1899-1902). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN CRISTESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1274]