3,537 matches
-
dintr-o sticlă de plastic, căci stresul secase sânul de alabastru al mamei, el nu se simțea atras către o Îndeletnicire atât de animalică și preferase s-o lase pe ea În continuare s-o facă - limitându-se să-și contemple femeile, fericit și Înduioșat, de la distanță. Și după aceea, când toată afacerea cu laptele se sfârșise, Începuseră plânsetele, poveștile interminabile, astmul, cântecele de leagăn și răcelile, și fusese considerat mai practic să se păstreze camerele separate - de altfel, casa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a renaște, cu alte cuvinte. Voia divorțul pentru a se căsători cu ea. Pe misterioasa logodnică a tatălui, Aris o Întâlnise doar după un an, la clinică. Petrecuse mai bine de jumătate de oră, hipnotizat, În fața geamului de la salonul nou-născuților, contemplând gogoșile acelea cu căpușoare asemenea unor portocale, aliniate pe șiruri de pătuțuri, ca Într-un supermarket. Îi păreau toți la fel, dar una dintre acele gogoși, cu creștetul pufos și ciudat de lunguieț, era o nou-născută - și, oricât i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dispară pentru ca planeta să fie izbăvită. Dacă toți indivizii s-ar opri din procreare, pe parcursul a două generații - prin 2090, să zicem - planeta ar fi din nou liberă, ca la Începutul timpurilor. Oricine a fost În Sahara și i-a contemplat frumusețea nudă, pură și transcendentală Înțelege cum ar putea arăta iarăși Terra atunci când omul o va fi abandonat - imaginea Însăși a nemuririi materiei. Asociația nu propovăduia suicidul sau exterminarea În masă, ci doar reflecția și autoeducarea. Înscrierea era liberă. Aris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Era atât de frumoasă încât pe loc tinerele valuri i se închinară și au îmbrăcat-o în rochiță de dantelă albă, croșetată cu fire argintii. Chiar și Soarele, măreț și trufaș, ce trecea întâmplător pe acolo, s-a oprit să contemple această frumusețe și pe dată s-a îndrăgostit. Dumnezeu a zâmbit: Ce-i viclene, te-ai îndrăgostit ? Nu este pentru tine! Cine s-ar fi gândit că bietul Soare avea să rămână îndrăgostit pe vecie de frumoasa Mare Albastră? Ea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pilastrul s-a făcut lapis lazuli când mâna a trecut pe lângă un cocoș de aur. Hmm!... A văzut același semn pe peretele din marmură roșcată de Muri... O fi o ușă care nu-i trădată de clanță?! Să încerce. A contemplat toată încăperea cu luare-aminte, după care a împins peretele respectiv. S-a urnit, și-o oglindă vălurită inundă fundalul. O cameră în stilul neorenașterii germane, care reflectă gusturile unor mari sculptori. Șemineu din aur, ceas-pendulă din aur, comodă din aur
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aveai! S-a terminat ora. Așteptasem asta! Stângaci ca Nistor, am luat florile și am pornit după tine. Te-am găsit pe hol, te uitai pe fereastra deschisă, gânditoare. M-ai observat; parcă nu-mi doream asta. Doream să te contemplu, să știi de existența mea, dar să nu-mi dai importanță (întocmai ca o umbră?). Salut! M-ai salutat băiețește, voioasă. Asta m-a surprins! Bună... Uite, poftim. Ți-am dăruit lalele. Ai șovăit o clipă, ai privit în jur
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a fi deosebit de caldă. Doar era luna august. Pe vapor se îmbarcase multă lume dornică, asemenea nouă, de experiențe noi, de surprize plăcute. Și aventura mea începea... Se aude sirena, semn că pornim la drum. Toți stăm pe punte ca să contemplăm peisajul. Dimineața pe mare este unică. Soarele roșu era imens, parcă ieșea un gigant din mare și se scutura somnoros, aruncând stropii. Lam fotografiat, nu puteam să nu mi-l ,,însușesc” și eu. Nisipul galben era umed, curat. Construcțiile de lângă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
siguranță. - Știai asta Încă de la Început și nu mi-ai spus nimic! protestă ea. M-ai stors ca pe o lămîie, iar acum mă dai la o parte? - Oricum, nu s-ar fi putut... - Ce? - Dumneata și cu mine... O contemplă cu un zîmbet ambiguu: - Nu mi-ar fi stat mintea la treabă... - Nu ești zdravăn! izbucni ea. - Serios, căpitane, cine știe ce ai să descoperi despre ai tăi? Sau să suporți? - Ce vrei să zici? - Fraza În bretonă face referire la Cel-de-Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
erai cu Nicolas. Soția doctorului nu se clinti nici măcar un milimetru. - Dacă erai sigură de faptul că e nevinovat, l-ai fi apărat. Chantal se crispă vizibil, o lacrimă Îi căzu pe elegantul taior șifonat de loviturile lui Pérec. Marie contemplă În tăcere mica picătură de apă sărată care se lățea ca o aureolă pe mătasea fustei, lăsînd-o o clipă pe soția lui Yves să se confrunte cu evidența afirmațiilor ei. Alte două lacrimi se rostogoliră, iar vocea cu timbru grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
serii și că se achitase cu mult curaj de această funcție. Stăteau alături, sprijiniți În coate pe balustrada pasarelei, În vreme ce o briză ușoară se juca cu pletele Mariei. În noaptea luminată de o lună ascunsă intermitent de nori, se putea contempla practic Întreaga insulă. Cam la douăzeci de metri mai jos, valurile izbeau surd piciorul farului, explodînd apoi În jerbe de stropi a căror albeață luminoasă cădea Înapoi cu zgomot. Marie simți privirea lui Ryan ațintită asupra ei. - Ciudat loc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
văzînd-o inconștientă și atît de palidă. Genul de sentiment cu care nu mai voia niciodată să se Încurce. Se Încruntă văzînd-o că Încearcă să se ridice. - Nu te mișca, mă duc să chem ajutoare. Dar Marie se ridică totuși. Îi contemplă hainele pîrjolite, sîngele care lăsase o dîră pe obrazul Înnegrit de fum și scoase un șervețel de hîrtie pe care i-l aplică cu fermitate pe arcadă. - Știu bine că voi, cei de aici, aveți capul tare, dar aș prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
armele pe care Fersen și Marie le țineau ațintite asupra lui. Uluirea lui era atît de comică Încît Marie izbucni În rîs, reușind astfel să-l facă să se simtă și vexat. - Vi se pare amuzant? Mi-am uitat cheia... Contemplă consternat dosarele risipite pe podea. - Și cînd mă gîndesc că le-am rînduit pe toate În ordine alfabetică! chițăi el pe un ton tragic. Lucas Își puse placid arma În toc, Marie Îl ajută pe Stéphane să adune foile Împrăștiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dintotdeauna. Dar meseria asta nu Însemna decît singurătate, iar În seara aceea totul părea din cale-afară de apăsător. * * * Prinsă În chingi pentru propria-i siguranță, cu ochii Închiși, Marie se odihnea pe patul de spital. De dincolo de geam, Fersen o contempla. Nu suferea, Îl asigurase medicul, numai că nu se putea pronunța cu precizie asupra stării ei; era de treizeci și șase de ore În comă vigilă, iar asta putea să dureze zile sau chiar luni. - Un șoc emoțional prea violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mare, doar n-o s-o ia de la... Se opri brusc. Sub ochii lor uluiți, o bucată din perete Începu să basculeze În timp ce un fascicol de lumină țîșnea din creștet, izbind soarele săpat În inima altarului. Se făcu iarăși liniște. Încremeniți, contemplară micile trepte Înguste tăiate În stîncă și care urcau pînă la faleză. Marie le urcă prima, cu un sentiment de reculegere. Avînd senzația că Își așază pașii În urmele strămoșilor și că trăiește o clipă unică. Ieșiră la lumină unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai am nimic de pierdut. - Ryan te-a acuzat direct, Gwen. - Din păcate nu mai poate depune mărturie, persiflă ea, reluînd cu bună știință cuvintele lui Lucas. Cuvintele pe care Yvonne le-ar fi putut rosti. Aproape Întocmai. Marie o contemplă pe femeia așezată În fața ei și se Întrebă dacă Gwen se schimbase, sau dacă ea era cea care n-o mai văzuse niciodată așa cum era În realitate. În ambele cazuri, era profund afectată, ca și cum amintirile se desfăceau unele din altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În evidență benzile de plastic galbene, delimitînd un perimetru de nisip curat care, ca o sugativă, absorbea Încet meduzele eșuate pe uscat. În mijloc era Întins trupul lui Gwen, pe care jandarmii Îl scoseseră din nisip. Marie, Îngenuncheată alături de Lucas, contempla chipul Încă murdar de nisip. Moartea Înăsprise rotunjimea trăsăturilor, pleoapele Închise ștergeau luminozitatea privirii, asemănarea acestei măști livide cu Yvonne era izbitoare. Lucas Își continua primele observații. - Uită-te... În vîrfurile degetelor se deslușeau limpede urme de Înțepături. Biletul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcut laș și mincinos. Să-și vadă fiul disprețuindu-l era ceva ce trufia lui Arthus de Kersaint nu putea suporta. Tăcu o clipă. Marie se aplecă spre ea și, cu blîndețe, o Încurajă să meargă mai departe. Jeanne Își contemplă fata cu o expresie Îndepărtată, apoi dădu din cap. - Erwan cerea ca Arthus să-i prezinte măcar scuze lui Yvonne și să le asigure mijloace de trai pe viață, ei și copilului. Atunci Arthus l-a blestemat. I-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
știa, dar se vedea că-i face plăcere s-o pună un pic pe jăratec. - N-ai să ghicești. - Hai, spune! Cine a făcut asta? - Vrei să vezi portretul robot? Îi Întinse o foaie de hîrtie pe care ea o contemplă lacomă. Păru uluită. - Seamănă cu... Nu, nu se poate! Privi din nou În detaliu trăsăturile desenate, sprîncenele, modul În care creșteau firele de păr, totul confirma neverosimila senzație de ansamblu... Ridică spre Lucas o privire Îngrozită. - Este... - Inimaginabil, da, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai mult paloarea. - Ar fi fost bine să rămîi la castel Împreună cu PM, tată. Întoarse o privire mînioasă spre cei doi polițiști care asistau la deshumare. - Asta e pur și simplu profanare. Era cald, cu toate astea Marie se Înfioră contemplînd sicriul așezat pe două suporturi. Stejarul de culoare deschisă rezistase destul de bine trecerii anilor, dar mînerele din alamă se Înnegriseră. La fel placa gravată cu numele de Erwan de Kersaint (9 aprilie 1944-12 februarie 1962). Faxul din Dublin sosise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Alcătui febril cifrul și Îl deschise. În interior se aflau cîteva documente și un pumnal vechi, cu mînerul gravat cu un cerc Înconjurat de mici linioare perpendiculare. Cuțitul Îi aparținuse odinioară strămoșului său, Erwan-Marie de Kersaint. Erwan jefuitorul. Arthus Îl contemplă o clipă, Închise cu grijă seiful și schimbă cifrul. - De treizeci și cinci de ani, la cea mai măruntă ocazie, bătrînul Îmi amintește că sînt un ucigaș, spuse PM, a cărui furie creștea pe măsură ce-și revedea viața defilîndu-i prin amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de ani În urmă. Am deschis medalionul pe care Îl recuperasem odată cu dosarul necunoscutei din Molène și am strecurat Înăuntru o minusculă fotografie care nu mă părăsise vreme de treizeci și cinci de ani. O poză făcută de Sean. Belfast, 1967. Am contemplat chipul acelei femei pe care o iubisem mai mult decît orice pe lume. Fusese suficientă o singură privire Într-un pub Înecat În fum și zgomot. O simplă privire. Abia o secundă, cel mult două. Îmi zîmbise, eu Îi răspunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
margine, dar nu mai văzură decît un enorm val care tocmai se spărsese de stîncile de la piciorul farului, retrăgîndu-se mai apoi și nelăsînd În urmă decît Întinderea albă și Învîrtejită de spumă. Marie, așezată pe o stîncă la piciorul farului, contempla În băltoacele de apă lăsate de reflux Întreaga viață care mișuna În ele, se concentră asupra unei anemone de mare ale cărei zeci de brațe suple și colorate unduiau agale, atrăgătoare frumusețe, blîndețe a unei capcane mortale... Îi văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușurată cînd Îl auzi pe Lucas declarînd că era inutil să mai continue căutările. Scotoci mașinal În buzunar și dădu peste obiectul rotund și neted pe care Ryan i-l strecurase În palmă chiar Înainte de a sări. Îl scoase și contemplă medalionul: pe aurul neted era gravat un soare, identic cu acela care Împodobea ultimul mehir, singurul care nu picurase sînge. Marie se gîndi că ultimul gest al lui Ryan fusese de a-i transmite acea bijuterie care Îi revenea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
schimbe o vorbă, văzură goeleta Îndreptîndu-se rapid spre larg, Christian se deslușea limpede În spatele cîrmei. Cu o Împunsătură de gelozie, Lucas recunoscu În sinea lui că skipperul avea o Înfățișare elegantă și se Întrebă dacă Marie nu Încerca oarece regret contemplînd silueta celui pe care-l admirase atîția ani. De parcă i-ar fi auzit gîndul, tînăra femeie Își Întoarse privirea de la Lands’en, căreia Îi dădeau Încet ocol. Doi ștrengari care se hîrjoneau se ciocniră de ei țipînd, cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să mă mai gîndesc... De cum mă voi sătura de cinismul de două parale al unui polițist care nu e nici măcar În stare să Înțeleagă modul de a face să picure sînge de pe menhiri... Bacul trecea prin fața sitului de la Ty Kern, contemplară Împreună siluetele uriașilor monoliți Înălțați ca niște santinele. Marie văzu un zîmbet desenîndu-se pe chipul lui Lucas. ZÎmbetul de ștrengar care pune la cale o năzdrăvănie. Se Îndreptă spre un automat distribuitor de dulciuri și luă un cornet de Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]