2,759 matches
-
cuprinde pe amândouă, se "formalizează" accentuat, devenind simplu comentariu judicativ la spusele altora, în alte momente ale aceleiași istorii. Totuși, "cauza" acestei stări de lucruri este blocajul judicativ, îngustarea topos-ului gândirii-fenomen. De fapt, de la Aristotel încoace, a fost practicată, copleșitor, filosofarea de tipul gândirii-positum. De aceea este firească întrebarea: cum poate fi readusă, în focarul orizontului uimirii, filosofarea de tipul gândirii-fenomen? O reducție judicativă a dictaturii judicativului, aplicată cu scopul de a readuce gândirea, rostirea și făptuirea în locul din care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și prin sine, nu doar prin judicativ; altfel spus, trebuie spart orizontul care ne desparte de el, pentru a-i cuprinde relieful măcar cu o intenție schematică. Această operație nu ne este însă permisă în chip "natural", dată fiind tradiția copleșitoare a dictaturii judicativului. Există însă în istoria filosofiei, așa cum am afirmat mai devreme, chiar o anume tradiție a reacției non-judicative față de ceea ce am numit fenomenul dictaturii judicativului; prin urmare, apropierea de aceasta ne-ar putea oferi o bună vecinătate cu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cauzei prime, ființei ultime etc.), în ceea ce acesta este ca atare și atâta vreme cât el se păstrează ca sine, în poziția transcendenței, sacrificăm de fiecare dată instanța "încercată" într-un asemenea act (aceea care suportă actul), "subiectul", cel care îndură "greutatea" copleșitoare a "primului principiu". Acum, accentul cade tocmai pe această instanță, pe acest "subiect", mai clar, pe calea pe care o adoptă pentru a "primi" ceea ce i se oferă, cumva, de la sine, pentru a se lăsa constituit el însuși prin "donația
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cea a unui pozitivism fenomenologic care întemeiază posibilul pe real."228 În scenariul nostru, realul întemeietor fiind judecata și judicativul, iar posibilul întemeiat, tot ce poate fi autorizat în orizontul dictaturii judicativului, aparținând gândirii, rostirii și făptuirii. Deși autoritatea este copleșitoare, puterea sa nu este absolută. Sunt, totuși, gânduri care scapă autorității: desigur, nu trec de autorizare. Logica stoicilor sau teologia lui Origen reprezintă astfel de făptuiri (gânduri, rostiri și făptuiri, totodată), care au scăpat autorității, dar nu au trecut de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
au scăpat autorității, dar nu au trecut de autorizare; este vorba despre cazuri atot-cunoscute; dar există, fără îndoială, și multe altele mai puțin cunoscute. Orice fapt permis gând, rostire, făptuire este reglat prin autoritate și autorizare. Cea dintâi autoritatea este copleșitoare și în sensul că însăși croirea, "formarea", educarea gândirii, rostirii și făptuirii urmează regulile sale, așa încât faptele din afara reglajului autoritar reprezintă un fenomen minor, de obicei nesocotit în spațiul public; totuși, este vorba despre un fenomen, adică despre un fapt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativului și că actele în cauză devin instrumente (operații) prin care orice fapt omenesc este pus la locul său ("natural"), adică afectat de părtinire, ordonare și autorizare. Intervenția structurii judicative survenită prin timporizarea secundă este însă posibilă, în acest fel "copleșitor", dacă orice fapt din orizontul de dominație a acestei structuri-forme este subordonat ei. Or, acest lucru nu este posibil oricum, ci numai cu condiția ca timporizarea secundă să fie, în fapt (dar paradoxal!), prima și să o condiționeze pe cealaltă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
apoi ființial sau constitutiv. Funcțional, întâi, fiindcă acest aspect corespunde judicativului regulativ, dovedit a fi el însuși originar ca ipostază a judicativului; iar ființial sau constitutiv, în al doilea rând, ceea ce dovedește instituirea judicativului constitutiv. Acesta din urmă devine, însă, copleșitor nu dintr-o voință a unui "subiect", dar nici din întâmplare: devine copleșitor, fiindcă "regula" aplicată gândirii, rostirii, făptuirii este înlăuntrizată de acestea. Și nu pare a fi deschisă o altă cale, dacă sensurile celor două aspecte ale regulii corespund
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fi el însuși originar ca ipostază a judicativului; iar ființial sau constitutiv, în al doilea rând, ceea ce dovedește instituirea judicativului constitutiv. Acesta din urmă devine, însă, copleșitor nu dintr-o voință a unui "subiect", dar nici din întâmplare: devine copleșitor, fiindcă "regula" aplicată gândirii, rostirii, făptuirii este înlăuntrizată de acestea. Și nu pare a fi deschisă o altă cale, dacă sensurile celor două aspecte ale regulii corespund sensurilor reducției judicative, deși oricând poate fi deschisă o altă cale. Din cele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
autentic artist al scrisului și al oratoriei. Cuceriți auditoriul de orice vârsta și îl încântați prin prelegeri captivante și atrăgătoare,realizate cu energie și pasiune dăruită. Atrageți simpatia și respectul publicului prin actualitatea abordării și interesul acordat problematicii, prin cultura copleșitoare, ușurința cu care realizați corelații diverse și divagații pertinente, de un înalt nivel științific, prin tonul și subtilitatea discursului, arta exprimării para verbale și nonverbale, prin îndemn la cunoaștere, înțelegere și acțiune. Înzestrat cu toate calitățile, deschis provocărilor, ambițios, neobosit
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
rămîn uluit. Toată sala arhiplină era în picioare și aplaudă delegația ieșeană. Sînt acolo guvernatorul provinciei, viceguvernatorul, primarul și viceprimarii, directorii și șefii marelui oraș de 6,5 milioane de locuitori. Erau în jurul a 200 de persoane. Într-o atmosferă copleșitoare, începe festivitatea cu prezentarea delegațiilor: Domnul Constantin Simirad, primarul municipiului Iași. Aplauze frenetice. Domnul Tudose este magnific, iar prietenul Tao, traducătorul, se bîlbîie de emoție. Domnul Mihai Teodorescu, directorul regiei Citadin. Alt ropot de aplauze. Domnul Grosu, directorul regiei autonome
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mereu inocentă, din necaz, care nu cunoaște reguli, și din deznădejde, care se încumetă la orice. Această neobișnuită și apăsătoare constrângere în existența lor trudită și în treburile lor casnice a ajuns și mai penibilă din pricina comportamentului vameșilor, a chinurilor copleșitoare, a proceselor de contrabandă din care sărmanul supus nu înțelege nimic și pe lângă toate acestea își pierde și timpul -, a nenumăratelor sentințe în aceste procese și a mizeriei sporite de șantajele și șicanele exercitate de vameșii de dincolo. Această masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
alții, au săvârșit Slujba Învierii. O Înviere similară, în care sfredelele erau folosite pe post de clopote, a avut loc și la mina Cavnic, făcându-l pe preotul Liviu Brânzaș să exclame: „Aici, în adâncul acestei catacombe, cu întunericul ei copleșitor, răsare o rază de lumină, de care nu te poți împărtăși nicicând și nicăieri în altă parte. Raza din catacombă. A meritat să suporți toate chinurile de până acum, numai să te învrednicești de un asemenea har!”. Dacă părintele Liviu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
grame de praf de pușcă pot ucide cele 70 de kilograme ale unui om... Sau, ca să arăt și binele, o biată arcă, cât putea construi omul Noe, a salvat viața de potop, acela În care Natura și-a dezlănțuit Întreaga, copleșitoarea ei forță. Doar că asta e doar o poveste, dovadă că binele suferă sub călcâiul răului. Pulberea, glonțul dacă vreți, din pildă, mic dar cu efect fatal, se cheamă acum secure. Aceea pe care omenirea a mânuit-o, o mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
privilegiul să-și păstreze intacte senzațiile copilului din el, copil care n-a murit niciodată. Aceste senzații au trăit în interiorul poetului ca sarcina în pântecul mamei, amplificând din amintitul sunet al clopoțelului dangătul de clopot ce avea să se înalțe copleșitor peste el până la apogeul maturității sale artistice. Așadar, bună parte din toată substanța poetică eminesciană se trage din copilăria ipoteșteană. Din păcate, însă, acest lucru a fost superficial demonstrat; mereu aceleași exemple, preluate din manualele școlare, au indus o inerție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la un mutism absolut. [...] Vântul și valurile lacului, cu freamătul lor neîncetat, iată singurul acompaniament al zilelor și nopților, care se scurg uniforme și monotone, ca bătăile unui ceasornic de perete 115. E parcă o scrisoare din temniță, atât de copleșitoare este melencolia declanșată de monotonia lacului. Privită din unghiul omului obișnuit, melancolia pare a fi "boala" poetului tânăr, cu care cochetează până la confuzie. Melancolia este un dat nativ cu care coboară chiar eul poetic din cer, odată cu harul divin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
satul-poveste, care se particularizează în viziune eminesciană într-o imagine panoramică și cu perspective percepute din unghiuri diferite. De pe pământ, viziunea este aceea a copilului, care, înălțând ochii spre cer, vede cum Nourii curg, raze-a lor șiruri despică imagine copleșitoare, aproape apocaliptică, în punctul mărunt al curții, de unde se uită copilul, vin, în vălmășaguri de imagini, domurile vaste ale poeticului: Luna pe cer trece [...] sfântă și clară [...],/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ [...] Streșine vechi casele-n lună ridică 12
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
erau abia-nțelese, pline de-nțelesuri30. Mai târziu nu avea să-l mai încânte nimic din ce-l mișcase atunci și de aceea ar vrea măcar un sunet să smulgă cu de-a sila din trecutul vieții 31. Este în această copleșitoare dorință un tragism absolut, perceput ca un ultimat dat sieși înainte de marea trecere. Faptul că puterea lui Eminescu de a retrăi trecutul e atât de mare încât sporește sentimentul golului 32, accentuează logica prin care poetul este cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mitologie întreagă, preluată creator, va fi fructificată în Memento mori, întrucât universul însuși nu este indestructibil, ci poartă în sine contradicții care fac și desfac în interiorul său conflicte și drame a căror rezolvare pare a fi extincția. În Melancolie, imaginea copleșitoare a unui bocet al cosmosului domină: De umbre lungi purtatu-i sicriul [cel] de nouri/ Și firea-ntreagă plânge în înmiite-ecouri/ Plâng stelele frumoase și în de aur roi/ Se-nșiră l-a ta moarte în luminos convoi 300. Tristețea primordială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu răposata cenzură. Aș sugera, în consecință, Colegiului Medicilor, să aibă în vedere și eventualitatea introducerii delictului de malpraxis editorial. Până nu-i prea târziu. Deocamdată, nevastă-mea a cumpărat pere. Stau și mă uit la ele. D e o copleșitoare sinceritate, simplitate, expresivitate, însemnările pe marginea vechilor manuscrise și tipărituri adunate de Ilie Corfus în cartea "Însemnări pe marginea anilor", editată de "Junimea"! Această "istorie scrisă de cei mici", total lipsită de afectare, așternută pe hârtie sub apăsarea unei clipe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ori în cheie parodic-pamfletară, ori la polul opus, cu exclamațiile entuziaste ale admirației umile. Gavrilescu nu face nici una, nici alta. El încearcă să propună o cercetare doctă, de tip universitar-academic, doldora de note și alte trimiteri, clădită pe o bibliografie copleșitoare și (mai ales!) pe parcurgerea cu creionul în mână a mai tuturor foilor și foițelor ieșite din tiparnițe după 1989. După examinarea unei cantități de-a dreptul fabuloase de "material probator", autorul concluzionează ritos: "cu trecerea timpului, intelectualii publici au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
reînvia, cât de cât, amintirea ei... Sub cerul acela de toamnă, destul de blând, într-o liniște deasă, că-ți puteai număra bătăile inimii, evenimentul evocat, mă tulbură... în mare măsură, strângându-mi inima ca la o pasăre gâtuită... Era ceva copleșitor în tăcerea aceea, care, de fapt,ne stânjenea pe toți... Ne priveam îndelung... dar, nimeni pentru început, nu găsea cuvintele potrivite să rupă tăcerea. „ ...Ne-am întâlnit azi... aici, să ne amintim durerosul eveniment... de atunci... când..., „frânse tăcerea, unul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu cretă albă... IAȘI-MOLDOVA, începu timid să îngâne, cu glas tremurat.. „De-ar fi Moldova în deal la cruce...”, după el luându-se și alții, și alții.. și alții. A fost ceva cu totul neașteptat.. A fost ceva cu totul copleșitor. Și, toți cei din vagon și-au unit cu ei glasurile într-unul singur... în două cu lacrimi... „De-ar fi Moldova în...”. Dar, nu se mai auzi nimic, că locomotiva pufăind aruncă încă un nor imens de aburi, înecând
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fugit, nu s-au ascuns... nici n-au putut țipa... au rămas locului, apărate doar de Dumnezeu... cu fața spre oraș, ca niște martori muți, înfipți adânc în trecut sub povara tainelor... Taina sufletului lor rămâne tot ascunsă. O priveliște copleșitoare se înfățișa înaintea ochilor. „E frumos ... e frumos de ți se taie răsuflarea !”, mi-am zis, și gândul îmi aminti frânturi din scrierile călătorilor străini: Andreas Wolf, episcopul italian Marco Baldini, sirianul Paul din Alep, ș.a... care au călcat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
perne. Nu vorbeam nimic. Mă temeam ca nu cumva cuvintele să trădeze acea stare de jenă sexuală a mea. Brusc am luat un papirus și condei și-am început să scriu; m-am prefăcut că sunt stăpânit de o inspirație copleșitoare. În realitate, rescriam lucruri banale pe care mi le reaminteam, dar asta mă ajuta să nu cad de tot în ridicol. Corinna știa foarte bine că scrisul, pentru mine, era mai important decât orice altceva. Sigur, îmi dădeam seama că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
transparenți M-a luat cu ea până la Civitas Ausdecensium, o localitate îndepărtată de pe graniță, ca să-i facă o vizită unei rubedenii. Locuitorii din ținutul acela nu plătesc taxe, deoarece sunt apărători ai Imperiului Roman. A fost o aventură primejdioasă, dar copleșitoare. Am străbătut o lungă bucată de drum în carul unui țăran, tras de doi boi, apoi am ajuns la destinația noastră pe jos. Ninsese. Zăpada imaculată, în lumina dimineții, așternea asupra priveliștii un văl magic. Nu era simplu să înaintăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]