2,502 matches
-
un eveniment prin tiparele unor prejudecăți, decât să-l cunoști prin fapte directe. Μ De obicei, În prietenia adevărată, prietenul nu se verifică, dar poți să observi măsura În care acesta vrea să facă din tine un bun observator și corector al propriilor defecte. Μ Multe prietenii se nasc din incapacitatea unor oameni de a-și face din Eul lor un confident. Μ Sunt reușite mai ales acele prietenii În care cei doi s-au găsit, nu s-au căutat. Μ
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de informație din exterior spre interior nu sînt decît zgomote, pentru sistem acest zgomot este sursă de organizare. Concepție suplă a unei auto-organizări lato sensu care se opune unei auto-organizări destul... de totalitare, și care se vrea foarte riguroasă. Atlan, corectorul lui Varela. Demersurile lui Varela și Atlan relevă o inspirație comună: ființa vie este, prin ea însăși, cadrul semnificațiilor sale, nu putem deci să o gîndim în principiu, decît în interior. În principiu este ceea ce pune problema. Căci acest principiu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
prea folosit termenul de „eveniment”, cu care a supralicitat în cazul altora. Discutam despre timp... Dorian Loigner (un tip cu lecturi bogate și cu o minte ascuțită, pe deasupra, un om curajos: a lucrat mulți ani „pe Salvare”), fost, o vreme, corector și grafician în redacția „Ateneului”, s-a arătat mirat de faptul că, în nota despre „Cuptor” (vezi prima parte a „Jurnalului”), n-am insistat asupra versului „Și azi, chiar sînul tău e mai lăsat”, care include ideea de timp. I-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tei. Cîteva lovituri politice l-au trezit intr-o cruntă realitate. La 3 iunie, prin Decret Domnesc, a fost destituit din funcția de revizor școlar. Văzîndu-se rămas fără pîinea zilnică asigurată, a fost nevoit să primească funcția de redactor-administrator și corector la "Curierul de Iași", cu leafă de 100 de lei lunar. Deci, de la 500 lei, cît avusese pe lună, ca revizor școlar, a coborît la 100 de lei! La 22 iunie, același an, D. Petrino, succesorul său la Biblioteca Centrală
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai desăvârșită în franceză decât în orice traducere englezească. În franceză putea practica un clasicism sobru (principiul echilibrului stilistic, al proporției, o economie spartană de stil și simetrie) și demnitatea stilistică pe care a cultivat-o. Yourcenar a fost un corector înrăit, nu doar rescriind continuu opere întregi, dar și regândind concepția lor inițială. Avea obiceiul de a-și imagina cărțile cu mult înainte de a le așterne pe hârtie. Mai târziu făcea adnotări și le închidea cu cheia. Și mai târziu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009. BRUMARU, Emil, n. 1 ianuarie 1939, Bahmuțea, județul Tighina, România Mare. Liceul Național din Iași (1955). Facultatea de Medicină Generală, absolvită în 1963. Medic la Dolhasca (1963-1975). Corector, redactor, redactor-șef adjunct al revistei ieșene "Convorbiri literare" (1983-1995). Debutează cu versuri în revista "Luceafărul" (1966) și editorial cu volumul Versuri (1970). Colaborează la "Luceafărul", "Amfiteatru", "Tribuna", "Steaua", "Familia", "Argeș", "Echinox", "Convorbiri literare", "România literară" (revistă în care ține
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și literatura franceză, forma fără frecvență. Instructor de teatru și poezie la Casa de cultură din Târgu Neamț, unde organizează, începând cu anul 1984, Colocviile Naționale de Poezie de la Neamț, operator chimist, laborant, ajutor de ospătar, masor, profesor suplinitor, metodist, corector, consilier cultural și director al Casei de Editură Panteon din Piatra-Neamț (1993-1997). Muzeograf la Casa memorială "Ion Creangă" din Iași (din 1998). Director adjunct la Muzeul Literaturii Române (din 2009). Fondator al casei de Editură Panteon și al revistei literare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
azi. Poezia. Proza, 2012. DANILOV, Nichita, n. 7 aprilie 1952, Climăuți, județul Suceava. Liceul "Mihai Eminescu" din Iași (1967-1971), Școala postliceală de arhitectură (1971-1973). Facultatea de Științe Economice (1974-1978). Stagiar la Studioul cinematografic Buftea (1978), economist la BJATM Iași (1998-1981), corector și redactor la revista "Convorbiri literare" (1982-1988), profesor la Liceul "Mihai Eminescu" (1988-1980), muzeograf la Casa Memorială " G. Topârceanu" (1988-1990), director al Teatrului Luceafărul (1991-1992), secretar general de redacție la "Dacia literară" (1992-1993), secretar literar la Teatrul Național "V. Alecsandri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Poezia. Proza, 2012. PRICOP, Constantin, n. 20 ianuarie 1949, Piatra-Neamț. Studii la Liceul "Ștefan cel Mare", Suceava (1963-1967), Facultatea de Litere a Universității "Al.I. Cuza", secția Limba și literatura română Limba și literatura franceză (1967-1972). Doctorat în filologie (1999). Corector, redactor și secretar general de redacție la revista "Convorbiri literare", redactor șef al revistelor "Sud-Est" (1991-1992) și "Continent" (din 1999). Lector la Universitatea "Ștefan cel Mare" din Suceava (1990-1991) și la Catedra de literatură română a Facultății de Litere a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași m. 20 martie 1996, Iași. Studii gimnaziale în satul natal. Studii liceale la Școala Normală "Vasile Lupu" din Iași (1951-1955). Facultatea de Filologie din Iași (1962-1966). Profesor la Românești (1955-1957), profesor și director de cămin cultural la Voinești (1961-1962), corector la revista "Ateneu" (1965-1969), inspector la Casa Județeană de Creație, Iași (1970-1972), redactor la revista "Convorbiri literare" (1972-1981). Debutează cu versuri în "Iașul literar" (1961), iar editorial cu volumul Singurătatea în doi (1966). Redactor la revistele "Ateneu" și "Convorbiri literare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de obiective care se urmăresc prin probă; ele rezul tă din politica de învățământ; 2. subiectul propriu-zis care cuprinde o succesiune de itemi cu instrucțiuni clare pentru elevi, în privința modalității de răspuns; 3. o schemă de notare (barem) pentru profesorii corectori, care poate fi făcută cunoscută și elevilor într-o anume formă. Schema de notare se stabilește în strânsă legătură cu grila de obiective. Impactul evaluării este foarte important atât pentru elevi cât și pentru părinți, care sunt interesați ca elevii
BAZE DE DATE ŞI IMPLEMENTAREA LOR ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT by Irina ZAMFIRESCU [Corola-publishinghouse/Science/298_a_611]
-
să publice, în 1942, în „Albatros”, poemul Întoarcerea fiului rătăcit, pregătit pentru „caietul” colectiv Sârmă ghimpată, a cărui apariție este oprită de cenzură. Un vers anunță: „nu mai scrie versuri prozatorule care faci patetic foame”. În primăvara aceluiași an intră corector la „Timpul”, ziar ce are o pagină literară („Popasuri”), coordonată de Miron Radu Paraschivescu. I se tipărește, în martie, schița Pârlitu’. Amintindu-și de acest debut, Miron Radu Paraschivescu va spune că numai faptul de a-l fi publicat pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
de redacție”, notează el. În 1943, primăvara, este încorporat în armată, la Turnu Măgurele, apoi într-o localitate de lângă Cernăuți (Regimentul 3 Grăniceri). În aprilie-mai 1944 se află la Bârlad, iar în aprilie 1945 este lăsat la vatră și redevine corector și colaborator la „Timpul” (până la sfârșitul anului 1946). Cunoscuse, mai înainte, în timp ce lucra în redacțiile ziarelor bucureștene, o tânără femeie, N. S., soția altui gazetar. Are cu ea o legătură de aproximativ zece ani. S-au păstrat circa șaptezeci de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Se află aici, notată cu o sinceritate maximă, psihologia unui tânăr creator îndrăgostit și speriat că poate rata în ambiția lui de a face o mare operă literară. Colaborează la revista „Tinerețea” (1945) și la „Lumea” lui G. Călinescu. Este corector, pentru puțină vreme (toamna-iarna 1946), la „România liberă”, apoi funcționar la Societatea Scriitorilor Români. Participă, în 1946, la un concurs deschis de Editura Cultura Națională, dar nu câștigă. Premiul este dat Cellei Delavrancea pentru volumul Vraja. P. își revede prozele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Preda - 60 de ani de la naștere, CNT, 1982, 32 (semnează Ion Vlad, Victor Crăciun, Al. Piru); Ion Cristoiu, „Desfășurarea”, SLAST, 1982, 52, 53; Iorgulescu, Ceara, 109-128; Marcea, Varietăți, 263-279; Popa, Competență, 155-212; Simuț, Diferența, 135-140; Petre Stoica, Amintirile unui fost corector, București, 1982, 150-171; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, 5-19; Florin Mugur, Marin Preda, FLC, 1983, 21; Ciocârlie, Eseuri, 13-29; Dimisianu, Lecturi, 104-118; Iosifescu, De-a lungul, 220-230; Marcea, Concordanțe, 220-225, 287-293; Valentin F. Mihăescu, Timp și mod, București, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
poet. Este fiul Mariei Popescu (n. Bențea) și al lui Traian Popescu, învățători, originari din Mehedinți. După ce urmează liceul la Oradea (1949-1953), face trei ani studii de medicină la Cluj (1953-1956), tot acolo urmând Facultatea de Filologie, absolvită în 1961. Corector, apoi redactor la „Steaua”, din 1970 este redactor-șef la „Tribuna”, ulterior redactor-șef la „Contemporanul” (din 1982) și la „România literară” (1988-1989). Secretar al Asociației Scriitorilor din Cluj, membru în Biroul Uniunii Scriitorilor, va fi între 1981 și 1989
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Elev la Gimnaziul „Vincențiu Babeș” din Timișoara (1941-1944), urmează tot acolo Liceul de Construcții (1945), Liceul „ Vincențiu Babeș” (1946) și Liceul „Constantin Diaconovici-Loga” (1947-1950). Devine apoi student la Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-germană (1950-1954). Va fi corector la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1958) și la Editura pentru Literatură Universală (1958-1962), iar în perioada 1963-1972 redactor principal la revista „Secolul 20”. Desfășoară o susținută activitate publicistică și călătorește frecvent în străinătate (îndeosebi în spațiul germanic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
la granița / dintre somn și nimic” (Vameși la granița dintre somn și nimic). Pictate în culori luminoase (rareori umbrite de câte o notă sarcastică), memorialistica și eseistica lui S. sunt, de fapt, un apendice al poeziei. Astfel, Amintirile unui fost corector (1982), care atestă o nedisimulată artă a admirației, reconstituie câteva figuri literare din deceniul al șaselea, emblematice atât pentru literatura vremii, cât și pentru destinul poetului: Tudor Vianu, Dimitrie Stelaru, „Papa Bac” - A. E. Baconsky, Ion Vinea, Adrian Maniu ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
București, 1971; Sufletul obiectelor, București, 1972; Trecătorul de demult, București, 1975; Iepuri și anotimpuri, București, 1976; O nuntă de cenușă, București, 1977; Un potop de simpatii, București, 1978; Copleșit de glorie, București, 1980; Prognoză meteorologică, București, 1981; Amintirile unui fost corector, București, 1982; Întrebare retorică, București, 1983; Caligrafie și culori, București, 1984; Numai dulceața porumbelor, București, 1985; Suvenir, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 1986; Viața mea la țară, București, 1988; Tango și alte dansuri, București, 1989; Piața Tien An Men II, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
bună cale se impune ca fiind și singura, ceea ce descurajează improvizația, inovarea, utilizarea alternativelor). Un exemplu în acest sens îl reprezintă examenele naționale din România, unde, din neglijență sau incompetență, sunt utilizate frecvent subiecte care permit rezolvări alternative, dar profesorii corectori sunt obligați prin barem să privilegieze o anumită modalitate de rezolvare în dauna celorlalte; cu alte cuvinte, ambiguitatea nu este căutată nici în ceea ce privește elaborarea subiectelor, nu este permisă nici în ceea ce privește modalitățile posibile de rezolvare, chiar dacă, așa cum susține Nassim Taleb, lumea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Năsăud (1953-1956) și Șcala de Maiștrii Forestieri din Sighetu Marmației (1958-1961), începe Facultatea de Filologie la Cluj (1962-1964) și o continuă la București (1964-1967). Între 1956 și 1958 a fost tehnician slivic la Beiuș, iar în 1961-1962 la Tușnad. Este corector la „Gazeta literară” (1967-1968), redactor, apoi secretar general de redacție la „România literară” (1968-1971), redactor, secretar de redacție la „Viața românească” (1973-1991). La recomandarea lui Dumitru Stăniloae, din 1970 până în 1972 a beneficiat de o bursă de studii la Universitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
20 de ani: "Sunt copil de părinți sărmani și fără nume. [...] Am o educație nu tocmai îngrijită [...] dar am puțin bun simț [...]; duc bine la tăvăleală; dovadă că pot fi, în același timp, și sufleor și copist la teatru, și corector într-o tipografie mare, la două ziare, și dau lecții la niște copii." Mai tîrziu va căuta și alte soluții inclusiv tatonarea unei cariere politice din postura de takist argumentînd lui Delavrancea că "deși nepotul unui grec bucătar, la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
tardivă: "a fost mereu disponibil ca gazetar, fără a se dărui, ci numai împrumutîndu-și pana, în lipsă de convingeri politice"; nu știu dacă am reușit un inventar complet al publicațiilor la care a fost director, patron, redactor, colaborator sau simplu corector dar impresia este de autentică babilonie care se întinde de la București la Rîmnicu-Sărat, de la Iași la Arad, de la Sibiu la Piatra Neamț, Viena și Budapesta sub intitulări publicistice precum: Ghimpele, Alegătorul liber, Unirea democratică, Claponul, Națiunea română, România liberă, Timpul, Voința
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Îți dă berea pe măsură. Face și literatură... Însă nu face parale." Cu cei din afara profesiei sale, se pot decela relații de constrîngere ("Și așa toată ziua Caragiale ocăra elevii ca o adevărată mahalagioaică" notează Al. Ionescu în evocarea Caragiale corector! despre raporturile cu tinerii tipografi), de afinitate (lui Alceu Urechia îi scrie Cu dor tropical) sau de galanterie salonardă mascată în jocuri de cuvinte: "Ce deosebire există între D-rul Kremnitz și o sofa? Niciuna: sofaua e un pat olog, doctorul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Între 1959 și 1964 urmează cursurile Facultății de Filologie. După absolvire va fi profesor la școlile generale din comunele Beciu, Uda-Clocociov (în județul Teleorman) și la Azuga. Revine în București pentru a-și publica primele volume de versuri. Este angajat corector la Editura pentru Literatură în 1968, apoi la Editura Litera. Cartea de debut se intitulează Oglinda cu lebede (1968). Titlul sugerează, desigur, reflectarea artistică, planul secund, pe ale cărui volute estetice evoluează o vreme poetul. Creația sa reține în cercuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]