3,539 matches
-
-mi un trup voi munților, marilor, dați-mi alt trup să-mi descarc nebunia în plin! Pământule larg fii trunchiul meu, fii pieptul acestei năpraznice inimi, prefă-te-n lăcașul furtunilor, cari mă strivesc, fii amfora eului meu îndărătnic! Prin cosmos auzi-s-ar atuncia măreții mei pași și-ar apare năvalnic și liber cum sunt, pământule sfânt. Când aș iubi, mi-aș întinde spre cer toate marile ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți, spre cer să-l cuprind, mijlocul să
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sacralitatea, religiozitatea, cu care am fost creați cu toții. Mircea Eliade ne spune în conferința de la Saint-Cloud din anul 1956 că atunci când noi reflectăm sau ne rugăm unei necuvântătoare găsim în ea sacrul, „ganz andere”, care ne ține sufletul pur în Cosmosul acesta și ne face să fim mereu, să ne dorim, să fim în preajma tuturor lucrurilor sacre, pentru a fi astfel o parte din sacru. În ceea ce privește faptul că sunt două chestiuni paralele pentru „societatea modernă”, sacrul și profanul sunt prezentate ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Un fir de iarbă Un fir de iarbă, asemenea unei pastile tămăduitoare, este întreaga natură redusă la cea mai primitivă formă a sa, este un recipient complex al Universului, o bucată policromă din pulberea de stele ce călătorește rătăcită prin cosmos, umplând zadarnic inertul bloc de vid cu care a fost blestemată închisoarea astrală în ceasul zidirii sale. Defila în fața miliardelor de suflete pecetluite cu stindardul pierzării, vindecând rănile reci pe care vacarmul surd, venit de nicăieri, le lăsa îngreunând existența
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cap pe care a simțit-o mai devreme îl bântuia din nou. Vurdea Robert, clasa a VIII-a Colegiul Național „Avram Iancu”, Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Brad Hunedoara profesor coordonator Groza Giorgia-Voichița Misterul verii Pe vremuri, pe când elementele cosmosului luau naștere, existau șase vrăjitori înțelepți, fiecare având puterile lui. Primul se numea Focarus și avea elementul de foc. Purta o ținută adecvată: haine roșii, praf magic, o coroană de flăcări dominată de o stea. Al doilea se numea Acoladus
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ei singuri să i-o solicite. Dăduse întregii scrieri un caracter aparte: cosmic. Plecase de la aserțiunile unor cercetători care publicaseră un studiu în care demonstrau că Scorniceștii, satul natal al lui Ceaușescu, putea fi văzut în toată splendoarea lui din Cosmos. Ba, cu instrumente sofisticate (aici se permiteau referiri și la tehnologia de ultimă oră de la NASA), puteau fi identificate și casa în care se născuse secretarul general al partidului și ulița pe care mergea el la școală și de unde, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că asigură deschiderea celor trei dimensiuni și se află în centrul universului. Fiecare individ consideră că lumea lui se află mereu în centrul universului. Acest lucru dovedește nevoia noastră de a trăi într-o lume totală și organizată, într-un Cosmos. Locuințele noastre sunt niște imago mundi, iar Biserica ilustrează structura cosmologică a edificiului. Interiorul bisericii simbolizează Universul, altarul - Paradisul, mijocul bisericii este Pământul, iar apusul - Judecata de Apoi, lumea întunericului. A doua manifestare a sacrului este timpul. Ca și spațiul
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
brațele puternice ale Terrei. Eliberarea din sfera de influență a magnetismului pământului aduce cu sine o liniște de mormânt. Doar bâzâitul motoarelor grele și șuieratul înfundat al jetului propulsor se aud în carlinga bine izolată. Plutim în eterul nesfârșit al cosmosului cu atâta tandrețe încât aș putea spune că stăm pe loc. Doar cifrele ceasului electronic de pe bord, care cresc neîncetat de când am decolat, îmi amintesc că zburăm cu mult peste viteza sunetului, adică așa cum se spune în povești: zburăm ca
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
iar miile de kilometri devin milimetri. Sunt complet debusolat. Pământul așa cum îl știu eu, mare și plin de forme de relief, miliardele de oameni, părinții mei, frații mei, casa mea s-au topit într-un mic punct nesemnificativ, față de grandoarea cosmosului. Nu se mai deslușește nimic din albăstrimea planetei natale. Undeva mult în spate, Pământul a devenit un mic grăunte într-un ocean nesfârșit de negură liniștită. Abia acum îmi îndrept privirea spre restul cosmosului. Ani de zile am privit de pe
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
un mic punct nesemnificativ, față de grandoarea cosmosului. Nu se mai deslușește nimic din albăstrimea planetei natale. Undeva mult în spate, Pământul a devenit un mic grăunte într-un ocean nesfârșit de negură liniștită. Abia acum îmi îndrept privirea spre restul cosmosului. Ani de zile am privit de pe Pământ stelele scânteietoare și mi-am imaginat cum mă desprind de pe sol și le ating. Acum îmi dau seama că totul a fost o iluzie. Luminițele nu pot fi atinse. Și de aici din
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
Ani de zile am privit de pe Pământ stelele scânteietoare și mi-am imaginat cum mă desprind de pe sol și le ating. Acum îmi dau seama că totul a fost o iluzie. Luminițele nu pot fi atinse. Și de aici din cosmos steluțele sunt la fel de mici, semn că între noi există o barieră invizibilă și aproape de netrecut: distanța siderală colosală. Cu toate că avem o viteză greu de imaginat pentru un om normal de pe pământ, adică cu această vitează am înconjura tot Pământul în
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
credea Spengler, nu atât prin faptul că valorile nu mai fac parte din însăși existența noastră, ci mai curând prin inexistența vastelor valori, susceptibile să ordoneze, să centreze întreaga activitate a omului, în familie, în societate, în omenire sau în cosmos. Nu fiindcă nu trăim pe baza unor valori etice date ne zbatem în această conflagrație care a cuprins întreaga lume, ci fiindcă am pierdut din vedere valorile ideale, singurele capabile să reflecte o armonie și o organicitate în gândire, simțire
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de la conceperea sa, dar devine persoană când ia cunoștință de sine și este recunoscut și acceptat astfel de ceilalți. Al treilea efect se referă la afirmarea celui de-al patrulea om: „primul om” a aparținut lumii grecești, orientat de ordinea cosmosului unit cu „al doilea om” al credinței, produs al revelației ebraico-creștine, orientat spre providență și înclinat spre un scop escatologic. Împreună au format o sinteză armonică de credință și rațiune, de istorie și meta-istorie. „Al treilea om” a rupt această
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
prósopon. Putem spune că prin concepția despre om în substanța sa spirituală-rațională, cultura greacă a pregătit calea spre o dezvoltare ontologică a ideii de persoană. Drama rezidă în identificarea subiectului concret cu substanța și, în acest mod, integrat în natura cosmosului, nu mai este în măsură să exprime valoarea istorică a libertății sale. De aceea omul caută să-și trăiască aspirația de libertate personală în teatru, în mod deosebit în tragedie, unde prόsopon era doar masca. Prin mască, omul căuta o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de ”mâine” al omenirii. Acolo s-au petrecut adevărurile descoperite de om prin minunatele antene ale sufletului, și anume că între stele și om, există un fir nevăzut, puternic și nedistructibil, care îl leagă pe om de marile reguli ale cosmosului... de marele ”Tot”, de marea Creație. ”Precum în Cer așa și pe pământ”, scrie la Sfânta Carte. De ce n-am crede și noi în ceea ce înțelepciunea poporului, nu se îndoiește și nici nu s-a îndoit vreodată... anume, că: ”Așa
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nostru... Omul este o lume în miniatură... un univers. Fiecare om e unic și irepetabil, și în interioritatea sa, omul repetă întreaga evoluție a omenirii. Între similaritate și unicitate, omul este o interfață între lume și el, între lume și cosmos. Între stele și om, există un fir nevăzut, care îl leagă pe om de marile reguli ale cosmosului... Fiecare avem steaua noastră care ne-a scris caracterul și care ne determină destinul sub care ne naștem. Nu putem fugi de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sa, omul repetă întreaga evoluție a omenirii. Între similaritate și unicitate, omul este o interfață între lume și el, între lume și cosmos. Între stele și om, există un fir nevăzut, care îl leagă pe om de marile reguli ale cosmosului... Fiecare avem steaua noastră care ne-a scris caracterul și care ne determină destinul sub care ne naștem. Nu putem fugi de el pentru că, ”Asa ni-i scris”. ”Precum în Cer, așa și pe pământ”, așa scrie în Sf. Scriptură
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
uriașă de atomi și subatomi. Atomul se comportă ca o ființă viețuitoare având conștiință proprie... De la atom și subatom, și până la galaxii uriașe, există o extraordinară organizare. Așa cum stă scris în Sf. Carte... "Precum în Cer așa și pe pământ!". Cosmosul, planetele, stelele, glaxiile, omul cu Spiritul său divin, și tot ce e viu... aceeași plămadă stelară. Apariția zilelor, nopților și anotimpurilor, atmosfera extraordinară cu azot, ozon și Co2, în cantități precise pentru menținerea vieții, caracteristic numai Pământului, nu este o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
care nu se văd. Poate fi a 4-a dimensiune în spațiu. Că, ar exista, alterego paralel, invizibil, ori, poate mai mulți... care ar putea să trăiască visele noastre, dar și noi pe ale lor. Se mai crede că în cosmos există ceva rău - numit antimateria, fratele geamăn al universului nostru. Contactul dintre ele ar putea provoca o explozie uriașă care ar putea distruge întreaga Creație... Dar Creatorul a avut grijă ca diferența dintre ele să fie atât de mică, încât
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
așa și pe pământ”, Vasilicăi, pentru totdeauna!.. Și, totuși, o neliniște mult prea mare îmi tulbură sufletul profund... privind tema cărții. In ”ea”, cu o teamă mistică, am încercat, să aflu doar, o corelație, într-un Mare Întreg, între marele cosmos și micro¬cosmosul din noi... Omul este un mic univers... o grămadă uriașă de atomi și subatomi. Creatorul este peste tot și în toate... este infinitul... veșnicia. Mă căiesc de a fi cutezat să pășesc pe un tărâm sacru, incognoscibil
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pământ”, Vasilicăi, pentru totdeauna!.. Și, totuși, o neliniște mult prea mare îmi tulbură sufletul profund... privind tema cărții. In ”ea”, cu o teamă mistică, am încercat, să aflu doar, o corelație, într-un Mare Întreg, între marele cosmos și micro¬cosmosul din noi... Omul este un mic univers... o grămadă uriașă de atomi și subatomi. Creatorul este peste tot și în toate... este infinitul... veșnicia. Mă căiesc de a fi cutezat să pășesc pe un tărâm sacru, incognoscibil, inaccesibil și neîngăduit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
morală care, fie și formal, stătea - Încă - la temeiul mai tuturor legilor lumii nu dădea liber ultimei sfidări posibile: Doamne, odată și-odată, o să te facem și pe tine! Cam așa, prin extensie. Particula lui Dumnezeu, din care se născuse Cosmosul, și pe care unii vroiau, ascunși sub Alpi, să o dibuiască, urma să ajungă, cîndva, obiect de experiență școlară, dacă nu cumva, pînă atunci, Antonia zădărnicea totul. O vrăjitoare care făcea pe sfînta! - și Inchiziția se arătase mai Îngăduitoare! Ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
e, se tot vorbește de o muzică a sferelor, poate chiar acesta e ritmul pe care trebuie să sfîrșească lumea, nu arzînd, cum vrea Antonia, ci din pricina vibrațiilor, da, Doamne, cum limpezești tu toate, va intra În rezonanță absolută Întreg cosmosul, pulbere o să ajungă - pentru asta, presimțind, unii au vrut, chiar În America, să interzică rock-ul, venise o nouă religie, numai praf, țărînă va ajunge totul; ce rost are să mă frămînt acum, Doamne, cu gîndul la ejaculații mei În eprubetă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
greierii ar fi pierit dacă același Dumnezeu s-ar fi coborît la mintea Rusoaicei, totul ar fi ajuns scrum; cum ar fi pornit Bert marșul său triumfal cu o asemenea ascendență devastatoare? O străbunică În stare să aprindă chiar tot cosmosul! Au mai vorbit despre mașini, despre fete, despre fotbal, despre cîini și pisici, Facebook, aici nu prea s-au Înțeles, Thomas zicea că ajungi să-ți faci - și-n cîteva zile, chiar mai repede - cîteva mii de prieteni virtuali, dar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
continuare cu ghetuțe de copil, simte mai mult decît semenii săi, dar comunică mai puțin, are răbdare în fața detaliilor și este grăbit în fața esențialului. Un veritabil om-vraiște are oroare nu de vid (cum este cazul cu mama natură) ci de Cosmos, adică de sistemele organizate. Ceea ce-l fascinează pe un om vraiște este Haosul, și pe bună dreptate. Un artist profund nu poate avea decît un singur adversar : dezordinea, altfel spus haosul. în fața unui univers ordonat nu mai ai nimic de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de aceste prăpăstii. În interiorul nostru să dispară legile lumii, precum și toate consistențele ei, toate cristalizările și toate structurile, pentru ca, în această topire și dezechilibrare, accesul vârtejului absolut să fie deplin. Nemaiexistând legi și ființe individuale, putem reface subiectiv procesul de la cosmos înspre haos, de la natură înspre indiviziunea originară, de la formă înspre vârtej. Destrămarea lumii realizează un proces contrar evoluției cosmice, un proces invers și retrospectiv. Un apocalips răsturnat, dar izvorât din aceeași sensibilitate și aceleași aspirații. Căci nimeni nu poate dori
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]