3,263 matches
-
într-o casă albă înconjurată de un zid înalt, o construcție care avea pământeana grandoare monolitică a unui cavou de nobil roman. În cinci ani de război total, casa aceea nu suferise nici o zgârietură, nici măcar un geam nu i se crăpase. Ferestrele înalte, fixate adânc în zidurile groase, dădeau la sud spre o livadă străjuită de zidul înconjurător. La nord, încadrau conturul zimțat al monumentelor în ruină ale Berlinului. Purtam uniformă. La centură aveam un pistol mic și un pumnal mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a zis el. Și în clipa aceea durerea provocată de fractura multiplă i-a invadat tot sistemul nervos și din ochi i-au țâșnit lacrimi. Ieși afară, i-am spus. Sau vrei să-ți frâng și brațul celălalt, să-ți crăp capul, i-am spus punându-i capul cleștelui la tâmpla dreaptă. Și înainte să pleci o să-ți iau pistolul sau cuțitul sau ce naiba ai la tine. A clătinat din cap. Durerea era atât de cumplită, că nu putea vorbi. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
după moartea lui Stelian. Dar miracolul nu venea. Dimpotrivă, chiar și așa, zăcând cu ochii închiși în fotoliu, simțea cum prind a țâșni din ea lăstari firavi de înmugurire, cum vițele unor rădăcini alburii îi străpung pielea, cum cruste puroiate crapă, se descojesc și lasă în locul lor doar mătasea umedă, îmbujorată, a unei pajiști abia trezite din amorțire. Toropită, abia mișcându-se, de parcă atunci învăța să umble, descoperind pas, după pas, drumul spre noua zi, se duse și cotrobăi în teancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vârf foșniră speriate, ca bătute de un început de vijelie, atingând cutiile de pe șifonier. Se ridică un norișor de praf. Se privi iar în oglinda șifonierului. Mlădiul trunchi de până mai adineauri prinsese să se îngroașe. Blugii pocniră, sfâșiați. Bluza crăpă și ea. Atârna ca o zdreanță pe o creangă întinsă în gol. - Doamne, ce se întâmplă, se gândi îngrozită. Ce m-a apucat? Simți cum picioarele-i se-nfig adânc în tavan, cum trec prin el, și degetele, preschimbate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mapă, dar le-am prins cu clama în așa fel încât numai textul imprimat să se poată desprinde cu ușurință. Am ieșit din sufragerie deschizând cu băgare de seamă ușa și pașii mi-au lipăit pe gresie până în dormitor. Am crăpat puțin ușa și am văzut-o pe Andreea întinsă pe pat cu spatele la mine, îmbrățișând perna. Spatele i se ridica și îi cobora regulat, iar sunetul ieșirii aerului începea să se transforme în sforăit. Am închis cu grijă ușa la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
le faci o pizza? Sau să cumperi? - Sorine, ești nesimțit, nu mai țipa, zici că ești în autobuz, vrei să audă toată lumea cum țipi tu la nevastă-ta? Așa vrei? Ei, atunci stai cu Cornel al tău și beți până crăpați! Și mi-a închis. FIUL MEU O să am un fiu prost. Într-o bună zi, o să vină la mine îmbrăcat într-o bluză neagră cu scris portocaliu și o să mă întrebe: - Tată, mă lași să merg la chef cu ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cam cinci secunde. Părea că vine din altă cameră, de lângă bucătărie. Am ieșit din sufragerie pe hol. Zgomotul nu putea avea sursa aici, și nici în bucătărie. Am deschis ușa cămării. Pe peretele din fund, dincolo de mături și cutii, se crăpase un dreptunghi luminos. Am intrat și l-am pipăit. Era mobil, putea fi împins. L-am mișcat atât cât să pot trece, și m-am pomenit într-un coridor ce cobora în spirală la subsol. O lampă chioară lumina cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de bere. Înainte de a muri, Carol a lansat un proiectil special care a explodat în mijlocul fabricii și a provocat un incendiu devastator, cu neputință de oprit. Focul a mistuit toată construcția metalică, făcând-o să se îndoaie, să pârâie, să crape. Apoi rezervoarele au explodat, și uite așa a pierit a doua sursă de venit din Whipie. A mai rămas una pe dealul Forsythe, controlată de Frank Sun. Era cea mai bine păzită din cele trei fabrici, înțesată de mitraliere, mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cap și l-a omorât. *** Margery Pickett era perfect îndreptățită să facă asta. Dacă aș fi fost administrator de teatru și aș fi aflat că în clădirea mea se află un sculptor care a făcut un mobil care i-a crăpat capul unuia - sculptor care era acum pus să facă câteva mobile aproape identice pentru o producție din teatrul meu - și eu aș fi vrut să primesc asigurări în legătură cu standardele de igienă și siguranță. Dar aș fi pus întrebarea direct. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
până și fularul de la gâtul lui era mototolit. Trecând pe lângă ei ca să cobor în atelier, mă țintui cu o privire goală, care părea să treacă prin mine. Încă mai semăna cu un vampir. Numai că acum părea că-i cam crăpa buza după ceva sânge. Capitolul unsprezecetc "Capitolul unsprezece" Matthew mă sună în dimineața următoare ca să mă întrebe dacă puteam trece pe la aula bisericească după-amiază ca să discutăm niște idei noi și interesante ale lui Sally. Am fost de acord, fără tragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu suicidul ne-a țintuit numai o secundă, de ajuns pentru ca Ben să trântească ușa băii după el și s-o încuie. Polițistul, care înjura de mama focului, se năpusti către ușă aproape instantaneu. Se auzi zgomot de lemn care crapă, la care Hugo își înăbuși protestele. Dar din baie se auzeau și alte zgomote, cu ar fi acela al unei ferestre cu cadru mobil care e deschisă. M-am repezit la fereastra din living și am deschis-o exact când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o cină, dar nici că-mi trebuia mai mult, pentru că și eu ardeam de nerăbdare să merg acasă cu cumpărăturile și să le încerc din nou. Eram sus, pe platforma unde dorm, încercând o fustă lungă, pe șolduri, din velur, crăpată până la jumătatea coapsei și o vestă micuță, mătăsoasă, destul de strânsă pe corp, când se auzi telefonul, al cărui sunet strident îl bruia, în mod enervant, pe Johnny Cash. În momente ca acestea îmi doream să-mi fi instalat o bară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
yubani-i începeau să se miște. De parcă un ceas interior i-ar fi trezit la unison, ieșiră din minusculele lor refugii și își luară armele ca să dispară în desișuri. José Correcaminos se așeză pe vine lângă el. — În curând se va crăpa de ziuă - spuse el. — Să mergem acolo...! Se ridică în picioare și înaintă până la pachetul ghemuit care era Inti Ávila. Se opri în fața lui, ridică pușca și îi trase în cap o lovitură scurtă și seacă cu patul armei. Pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a fost semnat. Îmi imaginez că a crescut binișor de-atunci. — Da, așa aș crede și eu, sigur că da, zise Brunetti. Brusc, se Întoarseră cu toții spre sunetul unul lătrat sălbatic din casă. Pe când se uitau, ușa din față se crăpă puțin și-un câine mare negru țâșni de după ea pe scări În jos. Lătrând cu demență, cățeaua alergă direct la Kayman și sări la el, lingându-l pe față. Se Întoarse spre cei doi bărbați, Îi cercetă din priviri, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
problemă. De când e așa? — O, nu știu. De vreo doi ani. — Și trebuie să faci asta de fiecare dată când speli rufe? — Doar dacă spăl prosoape. Ți-am spus. Ea zâmbi, dând uitării iritarea. — Unde-ai fost de când s-a crăpat de ziuă? Ai mâncat ceva? — Sus la lacul Barcis. — Ce-ai făcut acolo, te-ai jucat de-a armata? Hainele tale erau mizerabile. Parcă te-ai fi rostogolit În mocirlă. — Chiar m-am rostogolit prin mocirlă, Începu el și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
într-însul, ascultând tăcerea... Deodată se gândi cu irascibilitate la Celia; ce femeie căsătorită ar propune oamenilor în toată firea să se joace? „Nu, nu. Pune ea ceva la cale.”, gândi simplu Victor. „Nu-s eu deștept, dar mă prind...”. Crăpă puțin ușa dulapului... Într-un fel pe care nici el nu-l pricepu, era emoționat să nu fie găsit; îl speriau acele momente din copilărie! Începea să țipe de frică, avea sentimental că jocul mereu putea să se transforme orișicând
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
-i așa, Al? O să aibă o mâncare absolut fantastică. —Așa e. Alice s-a uitat la sferele verzi din farfuria ei. Sau, mai curând, la fostul disc de joacă care îi servea de farfurie. Culesul verzei pe un ger de crăpau pietrele fusese ceva înfiorător. Mai ales atunci când te mai gândeai și la modul în care fusese crescută varza cu pricina. Varza ați plantat-o chiar voi? Ce inteligent. Doamna Duffield era hotărâtă să facă eforturi pentru a înveseli atmosfera. —Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu se află nimeni, atunci când tu ești de cealaltă parte? Surprins, auzi pași târșâiți. Dincolo, pe partea cealaltă, o cheie se răsuci în broască. Ia uite, e fantă acolo, nu e fantă aici, își spuse, așa ceva este inadmisibil. Ușa se crăpă câțiva centimetri. Clovnul... Clovnul era un clovn, cum să descrii un clovn?, toți clovnii sunt la fel. Și părea intrigat. - Nu mai bateți așa de tare, Maestrul face ultima repetiție... Intrați, dar nu scoateți niciun zgomot, Maestrul nu suportă. Concentrarea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
animal sfârșit dar ascultător. În fiecare i nouă încercare îmi aduce un nou adevăr, încep să înțeleg menirea suferinței pe pământ. Dacă aș fi blestemat viața, ca femeia lui Iov, dacă aș fi urmat sfatul ei; Blesteamă-l pe Dumnezeu si crapă!”, aș fi tăiat toate firele care mă legau de Dumnezeu. Singurătatea și tăcerea, ăsta-i destinul meu...! murmură el, și o sudoare rece îi umezi rădăcina părului pe cap. O suferință surdă îi apăsă inima din cauza acelei remușcări otrăvite...și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
inima mi se face mică, mică și bate grăbită în ureche să-mi spună: oriunde, este ea!... Primește, Fata, lacrima amarelor mele căinți... și, iartă-mă! Iartă-mă!... se ruga el cu gândul la clipa aceea otrăvită. Abia când se crăpă de ziuă, odată cu revărsatul zorilor, Iorgu a adormit plângând, cu gândul la Vasilica. ... A doua zi, de Crăciun, se trezi singur în casă, într-o casă pustie, tristă și rece... Întâlnindu-și chipul în oglindă, tresări... Se privi îndelung; se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în lacrimi de întristare; întărește-mă, după Cuvântul Tău!... trimise Iorgu un gândfierbinte către Dumnezeu... ” Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece!” Iarna pământului și a sufletului... Era în Ajunul Bobotezei... cu un ger de crăpau pietrele... De la Biserică se auzeau clopotele. - Mâine-i Boboteaza... Gerul Bobotezei va aduce moloșag!... murmură Iorgu uitându-se pe fereastră. Iarnă!... Ce iarnă grea... iarnă bogată în zăpezi, bogată în viscole... De la Sf. Nicolae a început cu o fulguială, iar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
scape de acea discuție cu sine însuși, care îl măcina ore în șir. Sufletul și-l simțea secătuit de suferință și singurătate. Nu mai găsea calea pe care să se cațere spre lumină... Se simțea ca un copac mort. Se crăpa de ziuă... Peste puțin se revărsau zorile. Dar gândurile îl purtau din nou la Vasilica. - Fata mea dragă, mi-ai dat bucuria de a trăi, cât de mult îți datorez... Îți mulțumesc!... murmură el, umblând prin casă încoace și-n
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
inimi omenești sfâșiată de durere... Iorgu, auzind-o începu să plângă de mila ei... S-a trezit din vis, plângând încet-încet, cu suspine. Ceasul arăta orele patru și treizeci de minute... dimineața. Afară, zorile își făceau loc să vină... Se crăpa de ziuă. O geană palidă de soare se ivi în zare. Intre temporalitate și veșnicie De Sf. Cuvioasă Paraschiva, în ajun... Iașii, Moldova întreagă se pregătea să-și prăznuiască Ocrotitoarea și Protectoarea ei. În curtea Mitropoliei, încă din ajun, înțesată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
teamă de osânda din el. Inima i se răsuci într-însul, ca un șarpe veninos, care îi dădea fiori și răcelli pe spinare, și fierbințeli în creier. închise ochii strâns, stâns până la durere și își strânse maselele să le audă crăpând, doar... doar s-o potoli vijelia de chin dintr-însul. Mintea i s-a închis, scăpătată din cheutori... Câteva pâlpâiri de lumină licărite printre pleoape... și, își pierdu stăpânirea... prăbușindu-se în el însuși ca într-o bulboană care l-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lumea asta... Trăia sentința vinovăției. Trecuse demult, de miezul nopții... Zorile l-au prins tot atât de treaz și neliniștit... dar, în sufletul lui începuse să se facă lumină... Afară, noaptea se mai ținea atârnată doar de crengile negre ale toamnei. Se crăpa de ziuă. Dimineața se lăsă limpede și răcoroasă. Cu gândul la vis, o presimțire urâtă îl mușcă de inimă ca un șarpe. Trase în piept, cu sete, aerul proaspăt al sfârșitului de noapte și plecă de la fereastră. În dreptul oglinzii se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]