5,590 matches
-
ne conduce spre un conformism desăvîrșit: fiecăruia îi este pe plac ceea ce place celorlalți, nimeni nu are nici gusturi și nici pasiuni proprii. Nimeni nu diferă cu nimic de modelul comun: bunul fiu, bunul bolnav, bunul scriitor, bunul soldat, bunul credincios. Indivizii seamănă între ei precum picăturile de apă, avem doar o mulțime de persoane purtînd același nume, avînd aceeași figură, îmbrăcați la fel. Dacă, așa cum am văzut, identificarea tinde să ne readucă la o stare anterioară despărțirii și expresiei individuale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
greș întrucît urmașul la tron, Tutankhamon, restabilește cultul lui Amon cu covîrșitoarea lui splendoare, adoptă numele zeului și dă din nou autoritatea în mîinile preoților. Și totuși, unul dintre cei din credința lui Aton, Moise identificat de Freud om profund credincios, devotat stăpînului său, refuză să se întoarcă la zeii majorității. Astfel, el se face exclus din clasa și din țara sa. Nu putea rămîne în Egipt decît ca renegat și în afara legii"498. El reprezintă o minoritate printre ai săi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
religia lor cîțiva zei locali, printre care Iahve. În realitate însă, este divizat și încă de două ori. Pe de o parte, există o majoritate reîntoarsă la convingerile și practicile magice ale evreilor. Cît despre minoritate, aceasta i-a rămas credincioasă lui Moise. Urmîndu-i pilda, continuă să răspîndească monoteismul și să se împotrivească politeismului dominant. Și ca orice minoritate, în loc să evite conflictele, le provoacă și le întreține, fapt atestat de Profeți. Pe de altă parte, chiar dacă la suprafață, prin ceea ce se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acestora un văl des și le ascunde în așa fel ca nimeni să nu le poată zări. Se pune în mișcare tot ceea ce ar putea evita un contact întîmplător, totul este organizat întru împiedicarea arătării tainei ascunsă astfel privirii publicului credincios. Această taină are cînd chipul unui lucru benefic, cînd pe cel al unui lucru malefic. Ea este relevată doar în împrejurări cu totul deosebite. Cel care o dezvăluie își ispășește fapta, uneori plătind cu viața, cum s-a întîmplat cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
scenă o conspirație urzită împotriva noii societăți, deci împotriva partidului, în vederea dezvăluirii unor secrete care ar trebui să rămînă ascunse. Prin prezentarea făcută sînt reproduse personaje tipice: pe de o parte trădătorii, care trebuie să ispășească, de cealaltă parte, păzitorii credincioși ai tainei, eroi ai revoluției. Ceremonialul juridic și limbajul întrebuințat au menirea de a stîrni emoțiile: teama și ura poporului împotriva dușmanului dinăuntru. Argumentele înaintate nu mai au în vedere adevărul sau falsul, ci ceea ce este în fața lor, binele și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
București. Costache Codrescu (în calitate de coordonator) și un grup de alți cinci militari au publicat o lucrare (scrisă dogmatic) laudativă cu privire la rolului Armatei în revoluție - Armata română în revoluția din decembrie 1989 (1994) - pornind de la premisa că Armata este „o instituție credincioasă năzuințelor de libertate ale poporului”, chiar dacă autorii admit faptul că au existat și „defecțiuni de cooperare și colaborare” în cadrul ei. Lucrarea este în mod demonstrativ menită să fie o ripostă la adresa vocilor care au culpabilizat Armata pentru prestația din timpul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
sesiza fără pripeală, complexitatea planului hermeneutic de conversație cu Verbul Scripturii. Totul, doar pentru a duce la lumină adevăratul chip al lui Hristos. Confesiunea apostolică n-a degenerat niciodată în confesionalism, ci a rămas o dreaptă mărturie: „mărturia Domnului este credincioasă și înțelepțește pruncii” (Ps. 18,8). Mărturia tradiției, rostită pe un ton măsurat, dar ferm, se întemeiază pe recunoașterea prioritară a adevărului, care a început cu un fiat. Revelația trebuie îmbrățișată, cunoscută și asumată, dar nu transformată într-un vehicul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
destul față de aproapele. În „rugăciunea domnească” se spune: „și ne iartă nouă datoriile noastre (ta opheilemata emon), precum iertăm și noi datornicilor noștri”. Datoria este un concept central pentru etica și liturghia ortodoxă, care face din sufletul celor cu adevărat credincioși o conștiință neadormită. Creștinismul - în varianta sa genuină - vede lumea socialului „înșurubată” în experiența liturgică 1. Socialul este un spațiu coextensiv comunității liturgice, în care cei cu adevărat credincioși, strânși laolaltă „întru numele Domnului”, se roagă „iarăși și iarăși” pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
etica și liturghia ortodoxă, care face din sufletul celor cu adevărat credincioși o conștiință neadormită. Creștinismul - în varianta sa genuină - vede lumea socialului „înșurubată” în experiența liturgică 1. Socialul este un spațiu coextensiv comunității liturgice, în care cei cu adevărat credincioși, strânși laolaltă „întru numele Domnului”, se roagă „iarăși și iarăși” pentru „pacea lumii” și pentru „mântuirea sufletelor”. Pentru a suprima dominația universală a răului și a violenței, adevăratul creștinism abordează socialul dintr-o perspectivă realistă. Teologia nu ignoră, naiv, proporțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
soluția la criza coabitării dintre sacerdoțiul identității, asumat de orice conservator, și profetismul diferenței, îmbrățișat de revoluționarii cu patalama? De ce este atât de atrăgătoare celebrarea unei generozități de împrumut? Fără îndoială, am putea vorbi aici despre produsele unei gândiri obosite, credincioasă luminilor sale spectrale. Pentru o audiență ingenuă, revizuirea „autocritică” la care invită postmodernismul pare să aibă marca „autenticității”. Se promulgă ubicuu dialogul eviscerat de sens. Noua sofistică mizează pe efectele memoriei prescurtate. Evocarea ororilor din secolul extremelor blochează accesul la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
se poate, pentru totdeauna: „Acești ochi plini de putere căutînd cu mîngîiere n-au zăbovit să găsească lesnire să mă robească. Dar și eu fără sfială le didei făgăduială rob să le fiu În vecie cu mare statornicie... ........................................... Că rob credincios Îi sînt pîn’voi intra În mormînt”... Aici, În robie, cu lațul dulce de gît, Înamoratul poetic trece prin chinurile cele mai plăcute și jură că nu poate trăi astfel: „Altfel că nu poci trăi, fără de-a mă chinui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
face preciziuni privitoare la trimiterea sfanților. Ploieștenii, cinstiți negustori, citesc mai mult fiind mai evlavioși decît alții. Pann Îi laudă Într-o abilă Înștiințare: „Ploieștenii, cum se vede, sînt mai mult evlavioși, Prin urmare ș-În Scriptură sînt mai tare credincioși, Că cu-nflăcărată rîvnă spre cele dumnezeiești, Cu asupra s-arătară doritori cărții acești; Negustorii mai cu seamă toți sărind s-au abonat Ș-au rămas numai aceia carii (poate) n-au aflat;” Cu aceeași precizie dă indicații de ordin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
capul în jos, rămânea tăcut și Dionisio se uita la el minunându-se: ar fi vrut și el să aibă mintea inepuizabilă a lui Tommaso, capacitatea lui de lucru și de elaborare, dar se mulțumea cu a-i fi prieten credincios; și oamenii normali care trăiesc în preajma unor inteligențe fără limite au și ei meritele lor, fie și simplul fapt de a le pricepe stările sufletești și crizele. Dionisio se temea, cu toate că era protejat de unchiul său, de încă un transfer
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
picioare scoteau un zgomot sinistru. Căuta din priviri un chip al vreunui prieten și rumega gânduri care să-l ducă cât mai departe de starea în care ajunsese. Turcii nu trădaseră și se pregăteau să atace, puținii nobili se dovediseră credincioși celor promise. Căzuseră în cursă din pricina unor oameni care avuseseră parte numai de bine din partea familiei lor. Ah, cugetul și inima omului! Cât de meschine devin în clipa în care trebuie să dea piept cu opreliștile. E mai lesnicios și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu sunt persoane de prisos ce se prezintă la spovedanie întâmplător sau din curiozitate. Ai fi tentat să crezi într-o răscoală organizată de acest biet bătrân, acum, pe nava ta? Vrăjmașii lui Dumnezeu s-au dat drept servitorii săi credincioși și în schimb... Mulțumesc, Căpitane. Nu am mai vorbit așa cu un om de pe vremea când am pierdut legătura cu marii mei prieteni Ponzio și Mario. Cine știe unde or fi acum. XIX Golful se deschise în toată splendoarea lui: un semicerc
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
au cel mai mult de suferit. Ei nu aud În casă nimic despre cinstirea Sfintelor Icoane și de puterea lor tămăduitoare, despre minunile făcute de Mântuitorul sau despre minunile Maicii Domnului. Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că sunt mame credincioase care reușesc prin rugăciune să-i aducă pe drumul cel bun. Însă sunt familii când nici mamele nu se roagă, iar copiii lor nu mai au un exemplu de urmat. Pentru a sădi iubire În sufletului copilului trebuie mai Întâi
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
vorbește și despre Sfânta Euharistie, prezentând-o ca Taină a Luminii, în care creștinul primește pe Hristos. Sfântul Simeon este poate primul dintre scriitorii ascetici care așează Sfânta Euharistie în centru căii către Dumnezeu, de unde rezultă importanța ei. În esență, credincios tradiției Părinților, el vorbește despre ea pe larg în scrierile sale cu o originalitate care îi este proprie<footnote Arhiepiscop B. Krivocheine, op. cit., p. 104. footnote>. Sfânta Euharistie este Taină a Luminii, în care creștinul primește pe Hristos - Lumina lumii
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
de Mișcare fără a se scandaliza, i se părea că ceva îndreptățește această orientare, blama numai violența. El, mărturisea, era obișnuit cu alte metode, crima și conspirația nu se potriveau cu viziunea lui. În politică, Conțescu înțelegea a rămâne membru credincios al unuia din cele două mari partide guvernamentale. Fratele, profesor la Facultatea Veterinară, era membru al celuilalt vechi mare partid, arătând și el aceeași îngăduință față de mișcările subterane. Alți membri ai familiei făceau parte din partide politice mai puțin importante
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
concepția cea mai largă, implică o responsabilitate. - Depinde. Aș ști să nu cer nimic, spre a nu stânjeni undestin, câtă vreme ar fi necesar. Totuși, în această fază de luptă a lui suntem hotărâți a ne limita la o camaraderie credincioasă. - E un lucru bine cugetat!* - Ce fel de om este Gavrilcea? Întrebă Ioanide pe Hagienușîn biroul de la Casa de Artă al lui Gaittany, am auzit că-l cunoști. G. Călinescu - Îl cunosc, îl cunosc, zise acesta râzând semnificativ. Gaittany lăsă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai pot". Dar și în privința aceasta Ioanide era ros de îndoieli: Dacă și-a făcut un tic?" În general, însă, n-avea iluzii cu privire la Botticelli, acesta arăta devotament, nu însă entuziasm. Ioanide avea impresia a se afla cu un prieten credincios, care ședea alături de el compătimitor, gata a-l urma oriunde, cu toate că nu-l credea nevinovat de o crimă de care era acuzat. " Sunt nevinovat!" declara Ioanide în imaginație. Botticelli cel închipuit dădea din cap incredul și zicea: "Să te ferească
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Tudorel Hangerlioaica îl compătimea, însă concepea moartea lui ca rezonabilă, dacă nu s-ar fi putut altfel. Tinerii curajoși dedicați cauzei unei familii legitime trebuiau să înfrunte primejdia morții. I-ar fi păstrat recunoștință în analele familiei ca unui servitor credincios. Cât despre Cioarec, Hangerlioaica "se anfișa". Un individ oarecare, bun pentru asemenea lovituri. Hangerlioaica, îmbrăcată ca o stareță violetă, trecu în ținută patetică pe la toți marii demnitari și șefi de partide, bineînțeles anunțîndu-se prin secretar și păstrând ținuta de comandă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
totul dezinteresat? . - Cum vorbești, domnule Pomponescu, superi peDumnezeu! Discursurile dumitale erau eveniment. Ce? Mulți oratori ca dumneata avem noi? . - Oratoria e o artă puțin durabilă și, afară de rare excepții,dă numai satisfacții imediate. Recunosc doar că am avut un public credincios. Sentimental vorbind, am amintiri plăcute, asta e tot. . - Un prieten al băiatului meu spunea că erai foarte iubitca profesor. . - E posibil, n-aș tăgădui, este însă cam mult de când n-ammai profesat. În învățămînt, distanța e periculoasă. Am avut cu toate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pare exagerata spune că de data asta avem de-a face cu formele unui ,,complex oedipian’’, receptat în variantă comică. Obstinația demențială a eroinei este de a cere să i fie adus adevăratul tată, falnicul căpitan Manoli Ghiaduri, un slujbaș credincios de-al lui vodă. Cât despre ,,antidotul’’ pe care Negoiță este solicitat a-l utiliza pentru vindecarea eroinei, lucrurile se complică. După isprava de la Craiova lui Negoiță i se ia darul, iar fostul vrăjitor se află în mare impas. El
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
J. Peretruchin, op. cit., p. 38. footnote>. O referire interesantă la această „atmosferă baptismală” din familiile primilor creștini găsim în Epistola către Tit (1, 6) a Sfântului Apostol Pavel: „Preotul trebuie să fie fără prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioși ...”. Așa cum s a remarcat pe bună dreptate, „ce alta poate însemna cerința aceasta de a avea copii credincioși decât copii botezați, copii creștinați, adică «născuți» și în baia Botezului și crescuți în învățăturile Mântuitorului Iisus Hristos”<footnote † Nicolae, Mitropolitul Banatului
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
în Epistola către Tit (1, 6) a Sfântului Apostol Pavel: „Preotul trebuie să fie fără prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioși ...”. Așa cum s a remarcat pe bună dreptate, „ce alta poate însemna cerința aceasta de a avea copii credincioși decât copii botezați, copii creștinați, adică «născuți» și în baia Botezului și crescuți în învățăturile Mântuitorului Iisus Hristos”<footnote † Nicolae, Mitropolitul Banatului, op. cit., p. 130. footnote>. Practica aceasta a botezării pruncilor s-a impus, în primele veacuri, și datorită grijii
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]