2,936 matches
-
a condus două cruciade, care, cu toate că au fost lipsite de succes, au contribuit la prestigiul lui. Contemporanii săi nu ar fi înțeles situația dacă regele Franței nu ar fi condus nicio cruciadă în Țara Sfântă. Pentru a își finanța prima cruciadă Ludovic a ordonat expulzarea tuturor evreilor implicați în camătă. Această acțiune îi permitea lui Ludovic să confiște proprietățile evreilor expulzați, pe care le putea folosi în cruciada sa. Cu toate acestea, nu a eliminat datoriile creștinilor. A treia parte din
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
ar fi condus nicio cruciadă în Țara Sfântă. Pentru a își finanța prima cruciadă Ludovic a ordonat expulzarea tuturor evreilor implicați în camătă. Această acțiune îi permitea lui Ludovic să confiște proprietățile evreilor expulzați, pe care le putea folosi în cruciada sa. Cu toate acestea, nu a eliminat datoriile creștinilor. A treia parte din datorie a fost scutită, dar restul de bani trebuiau trimiși la trezoreria regală. Ludovic a ordonat de asemenea, la cererea Papei Grigorie al IX-lea, arderea a
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
camătăi, Ludovic a extins atribuțiile Inchiziției în Franța. Aria cea mai afectată de această expansiune a fost sudul Franței, unde erezia catară fusese cea mai puternică. Ritmul acestor confiscări a atins cele mai ridicate nivele în anii de dinaintea primei lui cruciade, încetinindu-se în urma reîntoarcerii sale în 1254. În toate aceste fapte, Ludovic al IX-lea a încercat să îndeplinească datoria Franței, văzută ca „"fiica cea mare a Bisericii"” ("la fille aînée de l'Église"), având o tradiție de protectori ai
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
oficial în latină al regilor Franței era "Rex Francorum" (rege al francilor), și erau cunoscuți de asemenea ca "Rex Christianissimus" (cel mai creștin rege). Relațiile dintre Franța și papalitate și-au atins apogeul în secolele XII și XIII, și majoritatea cruciadelor au fost invocate de papi de pe teritoriu francez. Până la urmă, în 1309, Papa Clement al V-lea chiar a părăsit Roma, stabilindu-se la Avignon, începând epoca cunoscută ca „Papalitatea de la Avignon” (uneori ca și „captivitatea babiloniană”).
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Angelos și a reușit să respingă armatele trimise împotriva sa. După tratativele de pace, împăratul a recunoscut autonomia lui Chrysus în Macedonia În timpul lui Ioniță Caloian (1197-1207) s-a petrecut un eveniment important pentru istoria europeană: cea de-a patra cruciadă, care a sfârșit în 1204 prin cucerirea Constantinopolului de către cruciați și înființarea Imperiului Latin de Constantinopol. Între noua structură politică și țaratul vlaho-bulgar au fost o serie de conflicte militare. Beneficiind de concursul cumanilor, vlaho-bulgarii au obținut victorii importante, între
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Ourique, și a murit pe 6 decembrie 1185 în Coimbra. La sfârșitul secolului XI, primul loc în agenda politică a Peninsulei Iberice îl ocupa Reconquista, eliminarea statelor musulmane succesoare ale Califatului de Cordoba. În timp ce aristocrațiile militare europene se concentrau asupra cruciadelor, Alfonso al VI-lea a cerut ajutorul nobilimii franceze pentru a lupta contra maurilor. În schimb, trebuia să-și căsătorească fiicele cu liderii acelei expediții, iar ceilalți să primească privilegii regale. Astfel, moștenitoarea regală Urraca de Castilia s-a căsătorit
Afonso I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310186_a_311515]
-
în limba arameică ,care preamărește însemnătatea lui Dumnezeu, a Torei și a Israelului. Este recitat public în sinagogă în prima zi a sărbătorii de Șavuot. A fost compus de Rabi Meir din Worms, al cărui fiu a fost omorât în timpul Cruciadei din 1096. Rabi Meir și-a apărat credința într-o dispută cu preoții locali, după ce a scris poemul într-un acrostih în care fiecare vers se termină cu silaba "ta" (תא), conținând ultima și prima literă a alfabetului ebraic și
Șavuot () [Corola-website/Science/310346_a_311675]
-
aduse de tătari pe Dunăre drept pradă. Drept recunoștință, după bătălie Șerban Cantacuzino a primit de la împăratul Leopold I titlul de conte al Sfântului Imperiu Roman. Totodată, cei doi conducători au continuat să poarte o corespondență secretă în vederea organizării unei cruciade de eliberare a Constantinopolului, în fruntea căreia urma să se afle chiar domnitorul român. Acesta fusese recunoscut de Austria și Rusia ca urmaș al împăraților Cantacuzini. Totuși, aceste tratative pentru obținerea sprijinului nu s-au desfășurat fără obstacole, căci, după cum
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
și înarmați. Această reprezentare picturală nu este o scenă istorică, ci o scenă ce se petrece în Rai. Istoricul de artă medievală și bizantină André Grabar a analizat sensul alegoric al acestei scene, văzând în această cavalcadă un îndemn la cruciada împotriva turcilor, îndemn pe care domnitorul Ștefan cel Mare l-a adresat în repetate rânduri întregii creștinătăți a vremii. Este de fapt o invocare a Armatei cerești chemată de domnitor în sprijinul armatelor sale pământești ce luptau pentru păstrarea identității
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
au reocupat țară în anul 630, împăratul Heraklios a ordonat expulzarea evreilor din localitate, iar existența așezării evreiești la Nazaret a încetat. La scurt timp după aceea Nazaretul, ca și întreaga Palestina au intrat în stăpânirea califatelor arabe musulmane. Odată cu cruciadele și întemeierea în Țară Sfântă a Regatului cruciat al Ierusalimului în jurul anului 1000, Nazaretul a crescut în însemnătate, iar în anul 1108 regele Baldovin I al Ierusalimului a întemeiat în orășel o dioceza romano-catolică indepedentă, Nazaretul primind statutul de oraș-district
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
Albania. La început, unitatea teritorial-canonică a mitropoliei din Durrës s-a păstrat. Separarea a avut loc abia în secolul al XII-lea când și Roma și Constantinopolul au instalat ierarhii bisericești paralele în același teritoriul canonic. După cucerirea Constantinopolului de către Cruciada a IV-a, partea nordică a Albaniei a fost administrată de Veneția. Aceasta a impus episcopi numiți de patriarhatul Romei. Primul dintre aceștia este numit în 1209 pentru localitatea Durrës. Partea sudică rămâne sub influența bisericii grecești din despotatul Epirului
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
deținătorii celor două posturi. Castelul și-a păstrat probabil forma stabilită înainte de 1100 până la domnia lui Richard Inimă-de-Leu (1189-1199). Castelul a fost extins sub William Longchamp, lordul cancelar al lui Richard, care a administrat Anglia în timp ce el era plecat în cruciadă. Pipe Rolls consemnează 2881 lire, 1 șiling și 10 pence cheltuiți la Turnul Londrei între 3 decembrie 1189 și 11 noiembrie 1190, din cele circa 7000 de lire cheltuite de Richard pentru construcția de castele în Anglia. Conform cronicarului contemporan
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
21.000 de lire, între 1275 și 1285, mai mult decât dublul sumei cheltuite pe castel în toată domnia lui Henric al III-lea. Edward I era un constructor de castele cu mare experiență, dobândită mai ales în timpul asediilor din cruciade, experiență pe care a folosit-o pentru a face inovații în construcția de castele. Programul său de construcții de castele în Țara Galilor a marcat introducerea pe scară largă a balestrierelor în zidurile castelelor din toată Europa, de influență orientală. La
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
Cucerirea Ierusalimului după prima cruciadă din 1099 a fost o lovitură puternică pentru lumea musulmană. Ierusalimul era al treilea oraș sfânt al Islamului și în secolul următor recucerirea lui a devenit scopul principal al Jihad-ului, războiul sfânt. Dar după 1100, coloniști și pelerini creștini
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
mai mare pe care Regatul Ierusalimului o adunase vreodată, care lupta sub semnul Adevăratei Cruci) se dovedise incapabilă să reziste în fața musulmanilor. Pentru mulți credincioși, acesta era un semn că Dumnezeu își întorsese fața de la ei. Au mai fost organizate cruciade (cel puțin șase), dar ele nu au mai fost însuflețite de fervoarea și valorile religioase care-i animaseră pe soldații primei cruciade, a cărei recompensă (cucerirea orașului sfânt) fusese acum pierdută de o generație lipsită de credință. Cruciadele au devenit
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
Pentru mulți credincioși, acesta era un semn că Dumnezeu își întorsese fața de la ei. Au mai fost organizate cruciade (cel puțin șase), dar ele nu au mai fost însuflețite de fervoarea și valorile religioase care-i animaseră pe soldații primei cruciade, a cărei recompensă (cucerirea orașului sfânt) fusese acum pierdută de o generație lipsită de credință. Cruciadele au devenit pretexte pentru cucerirea de teritorii și grandoare. A patra cruciadă (1204) s-a îndepărtat atât de mult de scopul inițial (recucerirea Ierusalimului
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
fost organizate cruciade (cel puțin șase), dar ele nu au mai fost însuflețite de fervoarea și valorile religioase care-i animaseră pe soldații primei cruciade, a cărei recompensă (cucerirea orașului sfânt) fusese acum pierdută de o generație lipsită de credință. Cruciadele au devenit pretexte pentru cucerirea de teritorii și grandoare. A patra cruciadă (1204) s-a îndepărtat atât de mult de scopul inițial (recucerirea Ierusalimului), încât s-a angajat în asedierea și capturarea unui oraș creștin: Constantinopol. Potrivit cronicarului Ernoul, veștile
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
însuflețite de fervoarea și valorile religioase care-i animaseră pe soldații primei cruciade, a cărei recompensă (cucerirea orașului sfânt) fusese acum pierdută de o generație lipsită de credință. Cruciadele au devenit pretexte pentru cucerirea de teritorii și grandoare. A patra cruciadă (1204) s-a îndepărtat atât de mult de scopul inițial (recucerirea Ierusalimului), încât s-a angajat în asedierea și capturarea unui oraș creștin: Constantinopol. Potrivit cronicarului Ernoul, veștile înfrângerii au cauzat moartea papei Urban al III-lea, din cauza șocului. Bătălia
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
menținut. Este probabil că familia Angelei se asociase cu mișcarea Ghibelinilor, deoarece ea a afirmat, mai târziu, că întâmpinase o puternică împotrivire a mamei sale în momentul conversiunii. Deși epoca în care a trăit se mai încadrează în cea a Cruciadelor, în Italia începea deja să se afirme un spirit pre-renascentist, care considera că omul era elementul principal în societate, ceea ce implica o îndepărtare de credința medievală. În aceste condiții, activitatea Angelei de Foligno este cu atât mai remarcabilă. Angela s-
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
în timpul lui Cicero. Mai târziu prin secolele VII și VIII boala este răspândită în rândul populației langobarde (popor germanic din nordul Italiei). Prin secolul IX și XI boala este amintită în Würzburg, Bremen sau colonia de leproși (Leprosorium) din Aachen. Cruciadele fiind considerate ca unul din factorii importanți care au determinat răspândirea bolii în Evul Mediu, boala atinge un apogeu în secolul XIII și dispare la sfârșitul secolului al XVI-lea, lăsând bolnavii cu forma cronică de lepră. Lepra este considerată
Lepră () [Corola-website/Science/308944_a_310273]
-
ocupație străină. Au urmat alte victorii. Fratele lui Constantin, Toma, a cărui reședință era la Kalavryta, a condus către un sfârșit rușinos principatul străin al Ahaiei, care dăinuise sub conducători de etnii diferite, încă din vremea celei de a patra Cruciade, din 1204. Ultimul lui principe a fost genovezul Centurione Zaccaria, care a murit deposedat de aproape tot teritoriul său, în 1432. Fiica sa, Caterina, s-a căsătorit cu Toma și i-a adus ca zestre ceea ce mai rămăsese din principat
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
și Latină. Papalitatea socotise întotdeauna că creștinii din Occident nu puteau merge să salveze Bizanțul de turci până când Biserica bizantină nu-și recunoștea greșelile și nu accepta supunerea față de Roma. De abia după aceea putea fi propovăduită și organizată o cruciadă pentru ajutorarea Constantinopolului și contracararea planurilor turcești. După lungi tratative, papa Eugeniu îi convinsese pe Ioan al VIII-lea și pe ierarhii Bisericii sale să discute chestiunea în cadrul unui conciliu la Ferrara. Pentru a fi sigur că vor veni, papa
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
se afla în drum spre casă. Atitudinea lui Constantin în legătură cu unirea Bisericilor corespundea cu aceea a fratelui său. El nu se manifesta cu fanatism pentru sau împotriva unirii. Dacă sacrificiul amorului-propriu al creștinilor ortodocși ar fi avut drept consecință o cruciadă dinspre Apus, pentru salvarea Constantinopolului,atunci el nu era zadarnic. Biserica Ortodoxă crezuse întotdeauna în principiul iconomiei sau al compromisului. Cu toate acestea, mulți au protestat că unirea de la Florența depășise limitele acelui principiu, devenind un punct de disensiuni puternice
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Morea, aflat sub conducerea lui Constantin, jucându-și rolul pe uscat și pe mare în efortul combinat al creștinilor din Răsărit și din Apus împotriva necredincioșilor, efort care, cu ajutorul lui Dumnezeu, avea să decurgă din unirea Bisericilor. Se gândea la cruciada pe atunci proiectată de papa Eugeniu al IV-lea, purtat de valul optimismului occidental care a urmat Conciliului de la Florența. Papa și-a prezentat propunerile în oct 1439. Momentul părea prielnic. Constantin, aflat în legătură cu Roma, știa ce se pune la
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
sârb Cheorghe Brancovici, cu care era înrudit, se refugiase în Ungaria; și din Ungaria trebuia lansată contraofensiva împotriva turcilor. Urma să fie condusă de Ladislau, regele polon al Ungariei, și de strălucitul său comandant suprem, Iancu de Hunedoara. Fiind o cruciadă împotriva păgânilor,ea trebuia organizată de legatul papal, cardinalul Giuliano Cesarini. Papa, venețienii și ducele Burgundiei trebuiau să întrețină o flotă care să întâlnească oastea, când aceasta ar fi ajuns la Marea Neagră. Până în iunie 1443, totul era pus la punct
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]