2,198 matches
-
de la țipete și fluierat la grohăieli și bătăi de cioc. Când curtează își deschid aripile, își mișcă capul și bat din cioc în timp ce scot zgomote. Au o durată de viață de aproximativ 23 de ani. Se hrănesc cu pești mici, crustacee și resturi de animale care plutesc pe apă, mâncând câteodată atât de mult că devin incapabili să mai zboare, odihnindu-se fără ajutor pe apă. Au obiceiul să urmărească vapoarele pentru resturi. Au capacitatea să facă scufundări puțin adânci. Albatroșii
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
Botul este lung, tubular (în formă de tub). Gura mică, lipsită de dinți, este situată terminal la vârful botului. Cu ajutorul botului tubular, care funcționează ca o pipetă, acești pești absorb rapid apa în gură, aspirând în același timp nevertebratele mici (crustacee mici etc.) cu care se hrănesc. Coada (pedunculul caudal), lungă și subțiată, la unele specii ("Syngnathus") se termină cu o înotătoare caudală mică, la altele (căluții de mare) este lipsită de înotătoare și a devenit prehensilă, putându-se încolăci în jurul
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
balenele non-arctice, al căror corp este doar 20% grăsime. Stratul este de 10 centimetri grosime. Masculii sunt puțin mai mari decât femelele. Acestea au o greutate medie de 1350 kilograme, iar masculii 1500 kilograme. Se hrănește cu pește, cefalopode și crustacee. Trăiește în grupuri care numără 5-10 indivizi. Durată de viață a femelelor este de 32 de ani, iar a masculilor cam de 40 de ani. Perioadă de reproducere a delfinului alb este de la sfârșitul lui februarie până la începutul lui aprilie
Delfinul alb () [Corola-website/Science/315049_a_316378]
-
posibilitățile de hrănire și de mărimea femelei. La 2 - 3 zile apare puietul care are o mărime de 4 - 5 mm. În primele 10 zile ei sunt sensibili la lumină. După această perioadă încep să se deplaseze activ consumând plancton, crustacee mici. În caz că nu este suficientă hrană apare canibalismul. La vârsta de 4 - 5 ani somnul este apt pentru reproducție. Poate depăși 80 de ani. În Europa de Est, creșterea și pescuitul somnului joacă un rol economic important. Momelile folosite la pescuit sunt
Somn (pește) () [Corola-website/Science/315077_a_316406]
-
start în 2004 pentru indivizii Pacificului de Nord. Balenele cu cocoașă se hrănesc în zonele bancurilor de nisip, iar în timpul migrațiilor îndură foamea supraviețuind grație rezervelor de grăsime de sub piele. În timpul iernii pierd 25-30% din greutate. Balenele se hrănesc cu crustacee pelagice, bancuri de pești și, mai rar, cu moluște cefalopode. Anume datorită acestei rații alimentare balenele cu cocoașă preferă apele de adâncimi mici, de lângă litoral. Hrana principală a indivizilor din populațiile sudice o constituie crustaceele genului "Euphasia", cu precădere "E.
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
greutate. Balenele se hrănesc cu crustacee pelagice, bancuri de pești și, mai rar, cu moluște cefalopode. Anume datorită acestei rații alimentare balenele cu cocoașă preferă apele de adâncimi mici, de lângă litoral. Hrana principală a indivizilor din populațiile sudice o constituie crustaceele genului "Euphasia", cu precădere "E. superba". Balenele se mai hrănec cu diferite specii de krill ("Thysanoessa", "Meganyctiphanes") și cu bancuri de peștișori. Dieta populațiilor nord-atlantice este alcătuită din pește. Speciile preferate sunt hering ("Clupea"), scrumbie ("Scomber scombrus"), sardine ("Sardinops", "Sardinella
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
inutilă, deoarece structura pereților permite schimbul de gaze cu apa din jur, datorită diferenței presiunii osmotice. Acest sistem este mai avansat decât un aqualung, care trebuie să fie reumplut cu aer. Păianjenul de apă se hrănește cu diverse insecte acvatice, crustacee și alte artropode. El vânează înotând rapid printre plante. După ce și-a prins prada, o aduce în cupolă. Foarte rar, hrana neconsumată este depozitată în cupolă. La rândul lor, păianjenii sunt mâncați de pești și broaște. Masculii sunt mai activ
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
este necunoscută (anafilaxie idiopatică). Numeroase alimente pot provoca anafilaxia, chiar și în cazul în care alimentul respectiv este consumat pentru prima oară. În cultura vestică, printre cauzele cel mai des întâlnite se găsesc ingestia sau contactul cu alune, grâu, nuci, crustacee, pește, lapte și ouă. În Orientul Mijlociu, susanul este unul dintre alimentele care cauzează cel mai adesea această boală. În Asia, orezul și năutul provoacă deseori anafilaxia. Cazurile grave apar de obicei în urma ingerării alimentului, însă unele persoane pot avea o
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
reparații. S-a constatat că unele scânduri și grinzi erau infestate cu viermi-de-mare, care trebuia să fie scoși cu grijă pentru a nu se împrăștia prin toată coca. Lemnele rupte au fost înlocuite și coca a fost recălăfătuită, curățată de crustacee și floră marină și apoi revopsită. În cele din urmă, au fost înlocuite pompele și arborada și s-au adus provizii noi pentru călătoria de întoarcere în Anglia. Reparațiile și reaprovizionarea s-au încheiat înainte de Crăciunul lui 1770, iar a
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
care le parcurg, sunt o serie de specii insuficient cercetate. Acest lucru face ca unele specii să fie periclitate, fără să fie sesizat pericolul. Toți peștii cartilaginoși sunt carnivori. Speciile mari consumă cu predilecție pești osoși, dar majoritatea speciilor consumă crustacee și moluște, iar specia "Megachasma Pelagios" și cele din genul "Mobula" se hrănesc cu plancton. Fecundația are loc la circa 50% din specii prin copulație, ele fiind ovovivipare, adică nasc larve vii, pe când restul sunt ovipare, adică femela depune ouă
Chondrichthyes () [Corola-website/Science/320833_a_322162]
-
de pe Terra în tundra arctică, deșerturi, coaste stâncoase, la înălțimi mari sau în anumite zone toxice(deșeuri de mine). ii sunt un grup specific de organisme inferioare. Corpul lor e de dimensiuni mici și poate avea diferite forme. Deosebim licheni "crustacei", strâns lipiți de substrat, "frunzoși" sau "foliacei" și "arborescenți", fixați de substrat cu baza. Se cunosc peste 20000 de specii de licheni, care cresc pe scoarța copacilor, pe pământ, pe stânci golașe. La exterior lichenii par a fi un singur
Lichen () [Corola-website/Science/317367_a_318696]
-
același grup cu anghila. Cele mai mari (ating o lungime de 1,5 m, 15 kg) și cele mai colorate sunt murenele din recifele de corali. este solitară și nocturnă. Când se lasă seara, ea începe să-și caute hrana (crustacee, pești, caracatițe). În timpul zilei, ea stă ascunsă într-o gaură de recif sau sub stânci. Poziția ei favorită este: cu corpul ascuns, cu capul scos afară din adăpost și cu gura deschisă (fără gura deschisă nu poate respira). Dinții săi
Murena () [Corola-website/Science/317448_a_318777]
-
zonă includ halibutul, codul polar, sepia, peștele lup, scorpionul de mare, rechinul de Groenlanda, etc. Mamiferele acvatice sunt dominate de foci (inelată, cu glugă, cu barbă, harpă, etc), care se hrănesc cu pește în timpul iernii (mai ales cod polar) și crustacee vara. Specii mai mari includ morsa Atlantică, narvalul și, uneori, balene beluga. Morsa Atlantică se hrănește cu scoici, pește și foci inelate (care dispar din zonă atunci când morsele stau acolo pentru perioade prelungite). Narvalul consumă cod polar, halibut negru, sepie
Scoresby Sund () [Corola-website/Science/321425_a_322754]
-
Specii mai mari includ morsa Atlantică, narvalul și, uneori, balene beluga. Morsa Atlantică se hrănește cu scoici, pește și foci inelate (care dispar din zonă atunci când morsele stau acolo pentru perioade prelungite). Narvalul consumă cod polar, halibut negru, sepie și crustacee.
Scoresby Sund () [Corola-website/Science/321425_a_322754]
-
2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 8 ha.. Aria naturală reprezintă o zonă deluroasă ("Dealul Bulgăresc", "Dealul Bujoarele") ce adăpostește resturi de faună fosilă (crustacee, corali, moluște) atribuite perioadei geologice a devonianului, depozitate în stratele de șisturi argiloase, gresii și cuarțite .
Locul fosilifer Dealul Bujoarele () [Corola-website/Science/328921_a_330250]
-
iar în monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
iar în monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile
Locul fosilifer Cernegura () [Corola-website/Science/327507_a_328836]
-
de 18,20 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă hidrografică naturală (formată dintr-un braț părăsit al râului Crasna, prin depuneri aluvionare, suprapuse pe depozite de argile și marne), cu vegetație palustră și o faună bogată în nevertebrate (coleoptere, heteroptere, crustacee), vertebrate (reptile, amfibieni) și păsări. Rezervația naturală a fost creată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei (arbori, arbusti, ierburi, flori) și faunei sălbatice. Flora este constituită din specii arboricole de răchită căprească
Balta Cehei () [Corola-website/Science/323775_a_325104]
-
rațe, printre care și o specie cunoscută sub denumirea de rață mare ( "Anas platyrhynchos"), buhaiul de baltă cu burta galbenă ("Bombina veriegata"), buhaiul de baltă cu burta roșie ("Bombina bombina"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), gușter ("Lacerta viridis"); specii de crustacee, precum și mai multe insecte din ordinul coleopterelor și heteropterelor. Printre obiectivele turistice din vecinătatea rezervației se află mai multe clădiri istorice, majoritarea situate în Șimleu Silvaniei, oraș aflat la doar 4 km. distanță față de satul Cehei. Biserica de lemn cu
Balta Cehei () [Corola-website/Science/323775_a_325104]
-
se găsesc în peșteri. Ele se găsesc și fără săpături și conservate bine spre deosebire de cele de la exterior, supuse alterărilor din eroziune și intemperiilor. În pereții de calcar în care s-a format peștera apar cel mai des expuse fosile de crustacee. Ele evocă originea și formarea pachetelor de calcare ce se aflau pe fundul mărilor și oceanelor. În depozitele de umplutură, argile, nisipuri și altele, se găsesc fosile preponderent ale animalelor terestre. Adevărate cimitire se găsesc în peșterile care au suferit
Speologie () [Corola-website/Science/322997_a_324326]
-
în România se pot vedea două. <br> Țigănușul este o specie de origine mediteraneană, bine reprezentată în Delta Dunării și în bălțile mari ale României. Dieta sa depinde foarte mult de posibilitățile de moment și constă în pești, insecte, moluște, crustacee, șopârle și șerpi. <br> Lopătarul este o specie foarte rară în fauna României. Caracteristica sa este ciocul lățit la vârf. Flamingii sunt păsări migratoare acvatice de talie mare înălțimea medie de 1,5 m, cu cioc încovoiat cu gâtul și
Listă de păsări din România () [Corola-website/Science/323367_a_324696]
-
au, sau sunt făcute din, sau cu ajutorul produselor derivate din animale care au murit, au fost sacrificate, sau din animale care mor în timp ce sunt mâncate. Animalele reprezintă animale de fermă, sălbatice sau domestice, incluzând de exemplu păsările, vânatul, scoicile, peștii, crustaceele, moluștele, amfibienii, echinodermele, tunicatele și insectele.” - Agenția standardelor alimentare. Alături de etichetarea voluntară, Societatea vegetarienilor operează cu o schemă unde hrana care îndeplinește criteriile lor stricte poate fi etichetată cu „aprobată de Societatea Vegetarienilor”. Conform acestei scheme, un produs este vegetarian
Vegetarianismul pe mapamond () [Corola-website/Science/323373_a_324702]
-
cu anul 1835 a început să-și dedice timpul liber studierii fosilelor din Carbonifer (în preajma orașului Liège); în cele din urmă a fost distins pentru cercetările sale privind paleontologia rocilor paleozoice și în special pentru descrierile sale de moluște, brahiopode, crustacee și crinoide din calcarul carboniferic din Belgia. Ca recunoaștere a acestei munci, Medalia Wollaston i-a fost acordată în 1875 de către Societatea Geologică din Londra, iar în 1876 a fost numit profesor de paleontologie în Liège. A fost decorat cu
Laurent-Guillaume de Koninck () [Corola-website/Science/323398_a_324727]
-
50 locuitori, în mare parte pescari. A fost fondat în 1892 de către guvernatorul din Punta Arenas. Acum în jur de 100 ani, satul avusese o perioadă înfloritoare datorată febrei aurului, astăzi, satul este cunoscut datorită capturilor de Lithodes santolla, un crustaceu comun coastelor înconjurătoare.. Sunt 3900 km până la Polul Sud.
Puerto Toro () [Corola-website/Science/324377_a_325706]
-
direct la ficat, unde pătrunde și se înmulțește în hepatocite și celulele Kupfer. Virionii sunt secretați în bilă și de aici ajung în fecale. De obicei se răspândește prin a consumul de mâncare sau apă contaminată cu materie fecală infectată. Crustaceele care nu au fost gătite îndeajuns este o sursă comună. Se mai poate răspândi, de asemenea, și prin contact strâns cu o persoană infectată. În timp ce copiii de obicei nu prezintă simptome, ei tot pot răspândi boala. După o singură infecție
Hepatită A () [Corola-website/Science/324707_a_326036]