8,169 matches
-
ți se întâmple ceva...”. „Bine, dar ți-am spus...”. „Ce mi-ai spus? Că ai leucemie? Nu știi de unde a pornit totul? O rafală de mitralieră în plin centrul Capitalei. Apoi ne-am reîntâlnit. O viață curmata cu tăișul unui cuțit de un soț prea gelos. Din nou, ne întâlnim, mai mult decât atât, soțul dispare cu desăvârșire, o să-mi spui că de fapt nu a existat niciodată, dar cicatricea de pe gât tot o mai ai... Acum, altă poveste. Între timp
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
omor!”. I-am apăsat și mai mult tăișul în pielea albă, ca de eschimos. „Ca să mă omorî, va trebui mai întâi să scapi cu viața”. A încercat să mă lovească cu cotul, dar văzând că nu reușește, a scos un cuțit alb, lucios, ca un pumnal de vânătoare, și mi l-a înfipt în inima înainte de a mai apucă să schițez vreo mișcare. Cu ultimele puteri, am rostit: „Iubita mea, noi doi nu vom muri... Sufletele noastre se vor căuta perpetuu
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
cu această dilemă, diplomată, aceasta a decis să meargă la biserică pe jos, împreună cu ceilalți nuntași, biserica fiind cam la 200 metri de casa ei. În această situație, spre uimirea tuturor celor prezenți, fulgerător, al doilea birjar a scos un cuțit foarte ascuțit și cu o viteză uluitoare l-a lovit pe vărul miresei direct în stomac. Nimeni nu a avut timp să reacționeze ca să împiedice atacul. O parte dintre nuntași, care se adunaseră în drum, l-au prins pe atacator
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
știau Cum se prea mărea imposibilitatea Când cădea asfințitul În ochii noștri ploua Căile largi ne aminteau Și noi ca niște copiii Pe asfalt desenam amintirile Cu creta multicoloră A disperării CÂNTECUL COCOȘULUI Este melodia care amintește moartea Viselor Posibilitatea cuțitului în creastă Sângele negru în zăpadă Este freamăt care cutremură cețurile Amintirilor Perdelele misterioase ale gravitației Umbra plină de noroi a bățului tobei Fulger care luminează prăpastia Cosmică Sursa ascunsă a vieții Unde ne jucăm fugind cu noi înșine PLÂNSET
MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350469_a_351798]
-
să organizeze coada pe 3 sau 4 rânduri, veneau ca din senin câteva zeci de țigani și se băgau în față, se împingeau în oameni jefuindu-i, tăindu-le gențile sau buzunarele cu lama, amenințându-i pe cei guralivi cu cuțitul. Miliția nu reușea niciodată să-i potolească și mulți credeau că tocmai miliția i-a adus la coadă, ca să-i umilească pe cumpărători. Și atunci când haosul era mai mare și părea imposibil ca cineva să pună ordine, Andrei și cu
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
longa, memoria scurtă. • Sine îra et studio, orice ar putea să însemne (Andrei Bacalu). • Calea dreapta în viață are o mulțime de ocolișuri. • Toate surprizele se petrec exact când te aștepți mai puțin. • Dă-i Doamne pâinea, dar nu și cuțitul! • Adevărul ar trebui să ia locul politicii (Vlad Nicolau). • Curios lucru: astăzi toți mi-au dat dreptate cu toate că nu eu sunt șeful... • Tot timpul îi spun să nu se ia după sfaturi, dar el nu mă asculta.... DREPTURI EGALE • Omenirea
CALEA CEA DREAPTĂ A DREPTURILOR EGALE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349074_a_350403]
-
își sălta mereu cu coatele nădragii ce-i curgeau în vine. Cred că avea peste un metru optzeci. Și iarna și aproape toată vara umbla cu o bundă de oaie căci el spunea că are mereu un junghiu ca un cuțit în șale. În picioare purta veșnic aceleași ghete negre stâlcite, căci nu știu cum făcea el că avea totdeauna călcâile fugite rău în spate... iar pe cap avea o pălărie ce fusese odată fumurie și care avea o panglică soioasă de sudoare
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
oamenii recurgeau și la puterea cuvântului. Obligatoriu, o anume frază era rostita în această zi pretutindeni. Despre ea amintea și părintele Simion Florea Marian la sfarsitul veacului al XIX-lea: „Ca să nu te mănânce purecii, la 1 martie înfigi un cuțit în mijlocul pragului, spunând de trei ori: ‹‹Mart în casă, purecii afară!››” În tradiția românească mărțișorul apare format dintr-un fir, din două sau chiar din trei fire. Numărul diferit de fire nu este esențial. Până și un singur fir de
MĂRŢIŞORUL ROMÂNESC de MARCEL LUTIC în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349081_a_350410]
-
are ce să caute în Sfântul Duh. Plus că sunt diferențe de altă factură: istorice, sociale, poate și antropologice. Nu le rezolvăm așa. Nu pe cale amiabilă, pentru că ecumenismul seamănă cu conferințele de pace. Toți semnăm și ne întoarcem și ascuțim cuțitele pe acolo. Chiar așa? Nu putem vedea stupiditatea unui asemenea lucru? Când e vorba de o Antantă creștină? Că noi acuma, spațiul ortodox, este atacat în toate formele. Spațiul creștin este atacat. Păi catolicii vin aici ca o religie marginalizată
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
mai bine niște tractoare, sau măcar niște automobile, desigur Mercedes, fiindcă ei, acolo, au de toate și nu mai știu ce să facă cu ele. Pentru a fi mai convingători veniseră mai toți cu topoare, bâte, coase, pari din gard, cuțite, în fine, fiecare cu ce găsise la îndemână pentru a ura drum bun celor doi. Se constata cu acest prilej nu numai politețea și cumsecădenia sătenilor, ci și faptul că în numai o săptămână satul, vestit pentru bogățiile lui, era
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
și, mai departe plin de pedanterie, un calup întărit de mămăligă, o bucată de brânză mult mai mică, o ceapă, două roșii minuscule și sare. Renunță la una din roșii pe care o pune din nou în diplomat. Scoate un cuțit imens de mezeluri, o scobitoare de plastic, își agață un alt prosop barbețică și mănâncă totul, inclusiv ceapa întreagă. Punctul culminant al acestui mic dejun îl constituie hotărârea lui nestrămutată cu care mestecă și înghite, mestecă și înghite și lacrimile
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
Vaslui. A scăpat ca prin minune de pogromul antilegionar din 21-22 septembrie 1939 (declanșat de regele Carol al II-lea drept represalii pentru asasinarea premierului Armand Călinescu de către o echipă legionară). Ernest Bernea a fost eliberat cu puțin înainte de „noaptea cuțitelor lungi” pentru că s-a numărat printre cei care au semnat o declarație de desolidarizare de mișcarea legionară, după cum reiese dintr-un document al Securității. Ernest Bernea a susținut mai târziu, în fața ofițerilor de Securitate, că a fost exclus din mișcarea
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
meu, trecând prin Târșolț, Cămărzana, Lechința și apoi Gherța am tot văzut oșeni în mândrul port al dacilor. Chimirul lor, indiferent de momentul când se cădea să fie purtat, atrăgea atenția, prin prezența unei teci special construite. Această teacă adăpostea cuțitul, al cărui mâner din os sau lemn era observat de la distanță. Cuțitul era folosit de locuitorii din Țara Moților atât pentru necesitățile uzuale, când era vorba de alimente, cât și la apărarea orgoliului nemăsurat al oamenilor munților și numai în
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
oșeni în mândrul port al dacilor. Chimirul lor, indiferent de momentul când se cădea să fie purtat, atrăgea atenția, prin prezența unei teci special construite. Această teacă adăpostea cuțitul, al cărui mâner din os sau lemn era observat de la distanță. Cuțitul era folosit de locuitorii din Țara Moților atât pentru necesitățile uzuale, când era vorba de alimente, cât și la apărarea orgoliului nemăsurat al oamenilor munților și numai în cazul în care acesta le-ar fi fost ofensat. Sunt atât de
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
decât în cazuri speciale, mi-a spus blând un bătrân al locului. Și tot el mi-a recitat două versuri dintr-o ”țâpuritură(5) bătrânească”, lămurind parcă și mai mult portul acestei arme și atitudinea valahului din munți: „Eu cu cuțitul nu tai / Numai mă apăr de bai." Baiul însemnând tot ceea ce ar fi putut să-i spulbere liniștea vieții sale, actul necugetat al unei firi ce căuta să-l rupă pe oșean de natura lui blândă. 3. Brâul, legătura dintre
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
și nu-i mai știu locul m-ai crede? acum nici soarele nu mai pătrunde prin fereasta mea de la Răsărit stau cu ochii ficși pe linia orizontului prin iluzii optice îi număr punctele negre și-n această eclipsă totală înfig cuțitul adânc în cuvinte nerostite pedepsindu-mă. Dacă aș fi... Nu m-am născut în puf dar am știut să clădesc: am pus în fiecare primăvară câte o cărămidă verde, sufletului. Între ele, flori de maci, arzând ca un cuptor iubire
POEME de VASILICA ILIE în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348645_a_349974]
-
se îndreptau. Nu a reușit să înțeleagă prea multe, pentru că șoferul a sesizat și a țipat la ea: - Uită-te aici, târfă! Îl vezi? Te spintec dacă te mai holbezi pe geam. Culcă-te pe canapea! Iuliana a privit încremenită cuțitul fluturat cu mâna dreaptă de șofer. S-a înfiorat când a văzut lama lungă și subțire ce strălucea în semiîntunericul din mașină. Mai mult de frică decât prin act de voință, s-a îndoit și s-a lăsat pe o
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
Numai eu le pot desface. De nu vrei sa te înțep puțin, stai dracului cuminte acolo, că te omor! Vocea bărbatului și amenințarea scăpată printre dinți, departe de a părea o glumă, au lovit-o în tot trupul și lama cuțitului fluturat cu îndemânare atât de aproape de piept, a îngrozit-o pe Iuliana. Nu a putut scoate vreun sunet. Doar câteva icnete de aprobare ori de supunere... Două schimbări mai bruște de direcție au clătinat-o pe canapea. A îndrăznit să
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
întipărit în memorie. În rest, era haos în capul ei. Lovitura aceea peste ochi o zdruncinase destul de rău. După circa o jumătate de oră, potrivit calculului ei, mașina s-a oprit. Omul de la volan a deschis portiera, i-a arătat cuțitul și l-a răsucit de câteva ori amenințător aproape de ochii ei, în timp ce o privea cu satisfacție răutăcioasă, rânjind. Apoi a coborât, trântind cu putere ușa mașinii. A deschis cu îndemânare o poartă mare ce părea a fi din metal forjat
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
special, până în fața unei case. După ce a oprit motorul și a stins toate lămpile, a acționat frâna de mână, a coborât, a deschis portiera din spate-dreapta, a prins fata de încheietura mâinii și a tras-o afară cu brutalitate. Cu cuțitul în mână, la vedere, aproape că a târât-o până în casa ce părea pustie în întunericul care domina platoul pe care se găsea. A acționat comutatorul și lumina slabă a două becuri murdare a înfățișat o cameră în care nu
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
foi de varză ori ventuze, în cântarea tărăgănată a descântecelor băbești... În aerul curat și soare demunte, cu lapte, ouă și brânză, cu legume, urzici și fructe din grădină sau de pădure, am crescut mari și sănătoși. Fără să cunoaștem cuțitul ca tratament, la fel ca și tăticul nostru. Eu am fost un om slab, la cântar, dar suferința nu mi-a fost oaspete. Necazul cu gâlcile, apendicita, pietricica rărunchiului și burta au trecut repede căci am respectat odihna și cumpătul
OBLOJEALĂ ÎN BOLNIŢĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348647_a_349976]
-
revolta, mă întristează dureroasa constatare a decăderii umane, ideea îmi repugnă, mă simt strangulată, parcă, de acea mână criminală și nu pot îndepărta din mintea mea imaginea monstrului biped grăbit să dea drumul nebuniei care-l stăpânește, punând mâna pe cuțit. Cum e posibil? Nefericirea a doi soți se răsfrânge în viața copiilor? Întrebarea mă conduce în tainele vieții de familie, în intimitatea vieții în doi, una mie, una ție, juma-juma se împarte viața, avuțiile și calvarul cu grijă ca acele
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
știau Cum se prea mărea imposibilitatea Când cădea asfințitul În ochii noștri ploua Căile largi ne aminteau Și noi ca niște copii Pe asfalt desenam amintirile Cu creta multicoloră A disperării CÂNTECUL COCOȘULUI Este melodia care amintește moartea Viselor Posibilitatea cuțitului în creastă Sângele negru în zăpadă Este freamăt care cutremură cețurile Amintirilor Perdelele misterioase ale gravitației Umbra plină de noroi a bățului tobei Fulger care luminează prăpastia Cosmică Sursa ascunsă a vieții Unde ne jucăm fugind cu noi înșine PLÂNSET
POEZIE ALBANEZĂ MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349307_a_350636]
-
În clipa aceea, peste coama înaltă a salșcâmilor care abia se zăreau spre sat, razele soarelui țâșniră pe nesimțite și umplură cu lumina lor roșie întreaga văgăună.” Pare că soarele va umple văgăuna de sângele calului, trimițând suliți subțiri, ori cuțite cu tăișul în jos pe grumazul calului, ca o prevestire. Dar omorul îl va săvârși omul. Și aici, Preda subliniază, prin contrast, credincioșia calului care-și urmează stăpânul fără să se zbată, deși presimte că se va întâmpla ceva rău
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
scuze că a neglijat-o și promite să fie mai atent. b) Își dă seama că a dus relația lor într-un punct imposibil, îi lasă casa și pleacă în lume. c) Își snopește nevasta în bătaie și cu un cuțit încearcă să-i ia gâtul vecinului. Evident, răspunsul e “c”. De ce ? Nu din cauza unei suferințe cumplite din dragoste. Nu din cauză că soția lui a avut în brațele altuia orgasmul pe care el nu i l-a mai oferit demult. Ci din cauza
DESPRE GELOZIE de DAN NOREA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349369_a_350698]