2,847 matches
-
mă enerva foarte tare. Adică, nu prea înțelegea că eu n-am chef să-l bag în seamă. Și insista. Prea mult. Nepermis de mult. De exemplu, odată s-a apucat să-mi explice la ce folosesc cuburile de lemn. Cuburile de lemn erau ale mele. Și, în afară de „matenule“, nimic nu mă enerva mai tare decât să mi se zică ce se poate face cu lucrurile mele. Măcar dacă avea și el vreo idee nemaiauzită. Dar nu, Florin ăsta, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ăsta, cu un calm incredibil, a început să-mi arate cum se construiește un turn. Asta-mi depășea orice putere de înțelegere. Cum poate să-ți treacă prin căpățână, fie și pentru o secundă, ideea că un băiat care are cuburi de la trei ani nu știe cum se ridică un turn? E la mintea cocoșului: pui cub peste cub peste cub și gata, ăsta-i turnul. Mi-a fost mai clar ca niciodată că era ceva în neregulă cu băiatul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
orice putere de înțelegere. Cum poate să-ți treacă prin căpățână, fie și pentru o secundă, ideea că un băiat care are cuburi de la trei ani nu știe cum se ridică un turn? E la mintea cocoșului: pui cub peste cub peste cub și gata, ăsta-i turnul. Mi-a fost mai clar ca niciodată că era ceva în neregulă cu băiatul ăla. În sensul că era cam tolomac. I-am și spus, cât se poate de normal, iar el ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de înțelegere. Cum poate să-ți treacă prin căpățână, fie și pentru o secundă, ideea că un băiat care are cuburi de la trei ani nu știe cum se ridică un turn? E la mintea cocoșului: pui cub peste cub peste cub și gata, ăsta-i turnul. Mi-a fost mai clar ca niciodată că era ceva în neregulă cu băiatul ăla. În sensul că era cam tolomac. I-am și spus, cât se poate de normal, iar el ce credeți c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
când e trecută, te împinge la tot felul de fapte. De exemplu, fără să stai prea mult pe gânduri, să-i dărâmi dintr-o lovitură marea lui grozăvie și, ca să te faci înțeles ca lumea, să-l țintești cu un cub în cap. Să-l și nimerești. Și să-ți pară și bine. Cu ocazia asta, în principiu reprobabilă, am aflat însă un lucru bun: că poți să ai un tată care să servească Patria și tot nu-i mare scofală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de capul tău. Florin, tot în grupa mare, n-avea nici o forță și se prăbușea ca o brânză la cea mai mică piedică. Nici când mă pâra lui ta-su nu se întâmpla nimic. Pentru că aia era casa mea. Și cuburile erau ale mele. D-aia. Iar nenea semăna foarte mult cu fi-su. I-au trebuit, v-am spus, trei vizite cu Florin la noi ca să priceapă că nu e rost să-l mai aducă. De fiecare dată se sfârșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai aducă. De fiecare dată se sfârșea la fel, pentru că, după ce un om a înțeles cu cine are de-a face, simte, așa, o plăcere deosebită, să-i demonstreze ăluilalt că-i un papă-lapte. Nu-i mai dădeam chiar cu cubul în cap, dar până la urmă, cumva, cu o palmă sau un șut, el tot se pornea pe plâns. Nu, Florin n-a mai venit pe la noi, dar într-o bună zi a sosit cineva mult mai simpatic, mai frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o doză consistentă din acel aliaj imponderabil cu care sunt înzestrați toți marii temerari ai lumii: curaj. Fără el, toată acea șerpuire de-a bușilea ce a urmat pe podeaua dormitorului, peste obstacole zornăitoare, căluți de lemn, soldăței prăbușiți și cuburi ascuțite, tot acel drum spre lumină (iar în contextul de aici lumina nu trebuie confundată cu o metaforă de doi bani, pentru că ea desemnează precis ținta spre care se îndrepta Mircea) n-ar fi valorat nici cât o ceapă degerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o zonă înaltă sau joasă, cu venele acelea albastre continue sau punctate din care nu vei afla nicicând originea aristocrată a unei regiuni, ci doar rețeaua sa hidrografică, cu petele verzi ale pădurilor și galbenul spălăcit al pășunilor, cu toate cuburile albe și pitice prin care știința îți demonstrează rapid și irevocabil că omul există, ba chiar că și-a construit sate sau orașe, cu liniile drepte sau frânte, rareori curbe, ale potecilor și drumurilor, în fine, chiar cu o toponimie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
direcția spre locul tragediei. (Cel vis frumos) Și apoi: Zadarnic, zadarnic încerc, Numele meu e un fermecat cerc. (Gravitațiuni) Parafrazând, putem spune că cercul este mai dezesperant decât linia dreaptă, pentru că nu oferă nici o ieșire. Apoi cercul se transformă în cub: Și se învârtește, se învârtește Ruleta nebună și nimic nu vrea să spună Acel monegasc În carul său cubic. (L. vorbind) Și cubul se transformă astfel în anarhie, într-un teatru absurd ori grotesc, zgomotos și deșănțat, aflat sub zodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cercul este mai dezesperant decât linia dreaptă, pentru că nu oferă nici o ieșire. Apoi cercul se transformă în cub: Și se învârtește, se învârtește Ruleta nebună și nimic nu vrea să spună Acel monegasc În carul său cubic. (L. vorbind) Și cubul se transformă astfel în anarhie, într-un teatru absurd ori grotesc, zgomotos și deșănțat, aflat sub zodia arbitrarului și a luxurei. Dar poate cea mai traumatizantă experiență a poetului este cea oferită de scena goală, teatrul gol, vidat de paiațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu admirație de prietenul său, se așeză pe scaun Într-o poziție cât mai confortabilă. Georgică, veche cunoștință și de curând proaspăt ospătar se dovedi a fi la Înălțime.Rapid le pregăti o delicioasă gustare, aducând o frapieră plină cu cuburi de ghiață unde cele două sticle de șampanie erau rotite permanent până ce deveniră aburinde, spre satifacția celor doi amici cari Îl rugară pe Georgica să mai aducă două sticle pentru a fi răcite la timp, setea lor fiind dincolo de orice
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mare, care prezintă numai două falange. ASTRAGALUL Astragalul este un os situat dedesubtul oaselor gambei și deasupra calcaneului. Este format din 3 porțiuni: o parte posterioară - corp, o parte anterioară - cap, o parte intermediară - gât (col). Astragalul are forma unui cub cu: - față superioară: prezintă, dinspre posterior spre anterior, trohleea astragaliană și suprafața neregulată a colului; - față inferioară: prezintă 3 suprafețe articulare, anterioară, mijlocie și posterioară; - față laterală: prezintă procesul lateral al talusului pe care se sprijină fața maleolară laterală a
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
scafoidului. Prin fața anterioară se articulează cu primul metatarsian. Fața externă prezintă două suprafețe articulare pentru al doilea metatarsian și cel de al doilea cuneiform. Fața internă corespunde marginii interne a piciorului. Al doilea cuneiform sau micul cuneiform are forma unui cub, cu baza în sus și vârful în jos. Fața posterioară se articulează cu fațeta mijlocie a feței anterioare a scafoidului. Fața anterioară se articulează cu cel de al doilea metatarsian. Fața internă se articulează cu primul cuneiform. Fața externă se
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
ca să nu pierd nimic din ce se întîmpla la câțiva metri sub podeaua mea, între cele două corpuri goale, pe cearșaful încrețit și jilav. Părea că întreaga substanță din univers se reducea la beznă absolută, având în centru un singur cub luminos, în care două corpuri se contopeau, iar de jur-împrejur, ocupând tot întunericul, o conștiință care ascultă, care privește. Totul era nu dedesubt, în subsolul vilei, ci în centrul minții mele, și poate că acolo fusese dintotdeauna. Și, pe când gemetele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lucru a fost că nici măcar faptul că ești în New York, că ești (oau!) în America nu este mai puternic decât o amărâtă de răceală, ivită între valurile de aer rece din avion, încurajată de aerul înghețat din săli și de cuburile de gheață puse, ca să exagerez un pic, și în ceaiul fierbinte, chiar dacă afară sunt doar câteva grade. » În această ordine, al treilea lucru pe care l-am priceput în sfârșit este că a lua o amărâtă de răceală de la unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
casa aia sunt câteva persoane din câteva milioane. Dar, oare, câți se vor fi înscris la preselecția pentru emisiune? Câte familii or fi visat, onest și cu ochii larg deschiși, s-ajungă la televizor într-un circ filmat printr-un cub de sticlă? Ceea ce nu-și dau seama acești oameni care doresc să se reșapeze social, e că, atunci când or să se întoarcă în realitate, vor avea toate șansele să se simtă precum niște viețași eliberați condiționat, după treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Gosseyn își turnă puțină frișcă, amestecă și luă prima înghițitură de ceea ce, după gust, părea cafea veritabilă. Luând ceașca, observă că pe marginea farfuriei se aflau vreo șase cubulețe de zahăr; dar corpurile Gosseyn nu foloseau zahăr la cafea; și cuburile rămaseră la locul lor. Era un alt exemplu că autonumilul Troog studiase necesitățile umane, ajungând până și la cafea. Era vorba de acel tip de conștiinciozitate care îl asigura că nici un subaltern Troog nu avea să-i preia comanda. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cealaltă se aflau niște trepte înalte care se terminau sus cu o mică platformă cu balustrade de piatră și care dădea spre o ușă zidită, a institutului. Această scară de piatră o numeam Podul. Lipit de gard se afla un cub de beton terminat printr-un fel de bazinet de metal, cu fața de deasupra ușor scobită. Niciodată nu am știut la ce o fi servit. Noi numeam lucrul ăsta Tronul, în fine, a treia "neregularitate" a Scării Unu era marele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pârlit din care, la trecerea noastră, fugeau un fel de căpușe, cu atât aceste reziduuri se înmulțeau: fire de lână colorată, fotografii rupte în bucăți, bilete de tramvai, brațe de păpuși de cârpă, metri întregi, jilavi, de hârtie igienică. Un cub, pe o față a căruia se vedea o coadă de curcan, iar pe alta un uger de vacă. Corzi de chitară, ruginite și destrămate. Gina se întorcea din când în când spre mine, cu un zâmbet senzual și fățarnic. Aerul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu se poate să nu dai de niște locuri transparente, cele în care ești cu adevărat tu, și nu o biată femeie matură, o funcționară singuratică fără nici un viitor. Trăind sub pământ, la milioane de kilometri sub fundațiile orașului, în cubul acesta de lumină al garsonierei tale. Povestește-mi despre soțul tău. Bravo, tinere! începi să-mi placi. Ai înfășurat-o în fire mai tari ca lița. Ai momit-o cu stropul dulce de Bloody Mary, care îi tremură și-acuma
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
geniale ar fi rândurile de semne grafice, care, curând, tot nu vor mai fi înțelese." Rostise vorbele astea pătimaș, cu o expresie amară. Tăcu apoi mult, în seara aurie. Așezat în patru labe, Marcel construia pe parchet un castel din cuburi. Chiar în vârf puse o piramidă albastră. Eu îmi potriveam poala, rochiei. Mă gândeam de fapt la Ester: cât timp stătuserăm în tufișurile de trandafiri, speriate de fantasmele ieșite din ouă, ne ținuserăm de mână, mîngîindu-ne podul palmei cu degetele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Știu că trebuie să te împotrivești cumva nedreptății de a fi orn și de a nu putea să fii Totul. Și eu o fac din toate puterile mele. Uite..." Se ridică de pe scaunul cu furnir galben, păși pe deasupra castelului de cuburi și deschise larg cele doua uși minunat împodobite ale marelui scrin. Era mai încăpător decât ai fi putut crede. Un lemn roșu, plăcut mirositor, îi căptușea adâncimea. Tot interiorul era ocupat de câteva teancuri groase de hârtie de scris, mii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și ma tematica. Plantează flori cu pricepere și le îngrijește cu devota ment. Se remarcă prin capacitatea sa superioară de a percepe și a opera cu aranjamente spațiale (scor ridicat la Matricele progre sive Raven și ușurință la rezolvarea sub-testului „Cuburi” a Sca lei de inteligență Wechsler). Sarcinile le îndeplinește cu meticulozitate însă, într-un ritm mai lent. Este serios în ceea ce face și își respectă cuvântul dat, chiar și în situații dificile. Este calm, controlat, reținut, uneori ne păsător, mai
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
muncitorilor cu țăranii care își legau baticul cu nodul la spate, în așa fel încât torpoarea de iulie să fie mai ușor de îndurat. Femeile țărănci erau tinere: din câmpia Bărăganului ele trebăluiau pe lângă baloții de paie care aminteau de cuburile lui Matisse. De fapt, acea vagă trimitere spre abstracționismul modern "cadra" cum se spunea atunci cu noile cuceriri științifice întrupate de combinele care purtau, deloc întâmplător, numele de "Gloria". Sau altfel, nu departe de batoza care înghițea snopii de grâu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]