3,199 matches
-
Văd o frunză-ngălbenită, / Și sunt trist că vremea trece, / După cald iar vine rece, / Și sunt trist că vremea vine / Să mă duc în țări străine, / Străin sunt, străin mă cheamă, / Străin sunt, de bună seamă." 293 Ambivalența simbolică a cucului este ilustrată de înlănțuirea imperativelor care creează certitudinea relativă a împlinirilor, scindate în plan deictic ("ș-apoi"): "Cucule, cu pană sură, / Du-i mândruței voie bună / Și mai dă-i și o arvună, / Să mai aștepte-o lună.../ Cuculeț, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vremea vine / Să mă duc în țări străine, / Străin sunt, străin mă cheamă, / Străin sunt, de bună seamă." 293 Ambivalența simbolică a cucului este ilustrată de înlănțuirea imperativelor care creează certitudinea relativă a împlinirilor, scindate în plan deictic ("ș-apoi"): "Cucule, cu pană sură, / Du-i mândruței voie bună / Și mai dă-i și o arvună, / Să mai aștepte-o lună.../ Cuculeț, cu pană mândră, / Ș-apoi mergi în crâng și cântă, / Pe cine am eu mânie, / Ca mine străin să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apoi mergi în crâng și cântă, / Pe cine am eu mânie, / Ca mine străin să fie. / Să nu-și aibă casa casă, / Nici mâncare pe-a lui masă, / Să-i fie cărarea neagră / Și viața lui pribeagă. Și te du, cucule, iară, / Să-l alungi din țară-afară, / Să-i fie pâinea amară / Și printre străini să piară!"294 Denominativul metaforic decodează discursul liric, la nivelul semnificațiilor textuale construind interdependența dinamică a opozițiilor contextuale: "Cucule, puiuț de leu, / Du-te la puiuțu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Și viața lui pribeagă. Și te du, cucule, iară, / Să-l alungi din țară-afară, / Să-i fie pâinea amară / Și printre străini să piară!"294 Denominativul metaforic decodează discursul liric, la nivelul semnificațiilor textuale construind interdependența dinamică a opozițiilor contextuale: "Cucule, puiuț de leu, / Du-te la puiuțu meu, / Spune-i că te-am trimăs eu: Să mănânce și să beie, / Pe gânduri să nu se ieie; Să beie și să mănânce, / Pe față să nu se strice. Că destul m-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la puiuțu meu, / Spune-i că te-am trimăs eu: Să mănânce și să beie, / Pe gânduri să nu se ieie; Să beie și să mănânce, / Pe față să nu se strice. Că destul m-am luat eu / Ș-amu, cucule, o duc greu. N -am băut și n-am mâncat / Și tare rău m-am stricat, / N-am mâncat și n-am băut / Și tare rău am făcut. / Num-am stat și m-am gândit / Și rău am îmbătrânit; / M-am
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
m-am stricat, / N-am mâncat și n-am băut / Și tare rău am făcut. / Num-am stat și m-am gândit / Și rău am îmbătrânit; / M-am uscat de n-am rămas / Și-s ca cioara pe obraz."295 Ipostaza cucului mesager este ilustrată de versul-replică, vers construit oximoronic ce exteriorizează și prezentifică frământarea lăuntrică: " Cucule, de unde vii? / De prin munți și de prin vii. De-a mea mândră ce mai știi? Știu bine că-i sănătoasă, / Șade la gherghef și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Num-am stat și m-am gândit / Și rău am îmbătrânit; / M-am uscat de n-am rămas / Și-s ca cioara pe obraz."295 Ipostaza cucului mesager este ilustrată de versul-replică, vers construit oximoronic ce exteriorizează și prezentifică frământarea lăuntrică: " Cucule, de unde vii? / De prin munți și de prin vii. De-a mea mândră ce mai știi? Știu bine că-i sănătoasă, / Șade la gherghef și coasă. Nu știu: coasă ori descoasă, / Ori strică niște mătasă / Lăcrămioare știu că varsă. Lacrimi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i sănătoasă, / Șade la gherghef și coasă. Nu știu: coasă ori descoasă, / Ori strică niște mătasă / Lăcrămioare știu că varsă. Lacrimi mici ca și bobu / Și ușoare ca plumbu; Unde cad, / Pământul ard, / Pentru tine, puiuț drag."296 Invocarea cântecului cucului anulează trăirile antitetice și vindecă destrămarea lăuntrică: "Cântă-mi, cuculeț, și mie, / Pân` la vară nu se știe, / Ori că mor, ori că trăiesc, / Ori cu badea mă-ntâlnesc; / De m-oi mai întâlni o dată, / Nu l-oi uita viața
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ori că trăiesc, / Ori cu badea mă-ntâlnesc; / De m-oi mai întâlni o dată, / Nu l-oi uita viața toată."297 Uneori, plânsul inimii este preluat de refrenul tematic, oximoronic, care construiește imaginea binară contrastantă: "Foaie verde nucă seacă, / Cântă cucul sus pe cracă. / Mult mi-i drag a-l asculta / Că mi-i ruptă inima; / Mi-i drag a cucului glas / Că mi-i suflețelul ars. Cucule, cântecu tău / Potolește dorul meu.298 Cântecul cucului reînnoadă firele ontologice dintre timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
297 Uneori, plânsul inimii este preluat de refrenul tematic, oximoronic, care construiește imaginea binară contrastantă: "Foaie verde nucă seacă, / Cântă cucul sus pe cracă. / Mult mi-i drag a-l asculta / Că mi-i ruptă inima; / Mi-i drag a cucului glas / Că mi-i suflețelul ars. Cucule, cântecu tău / Potolește dorul meu.298 Cântecul cucului reînnoadă firele ontologice dintre timpul biologic și timpul cosmic: "Cântă-mi, cântă, cuce, mult, / De-amu pân` la vară-i mult, / Nu știu sângur cum
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
refrenul tematic, oximoronic, care construiește imaginea binară contrastantă: "Foaie verde nucă seacă, / Cântă cucul sus pe cracă. / Mult mi-i drag a-l asculta / Că mi-i ruptă inima; / Mi-i drag a cucului glas / Că mi-i suflețelul ars. Cucule, cântecu tău / Potolește dorul meu.298 Cântecul cucului reînnoadă firele ontologice dintre timpul biologic și timpul cosmic: "Cântă-mi, cântă, cuce, mult, / De-amu pân` la vară-i mult, / Nu știu sângur cum ajung. Ori că-s vesel, ori că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Foaie verde nucă seacă, / Cântă cucul sus pe cracă. / Mult mi-i drag a-l asculta / Că mi-i ruptă inima; / Mi-i drag a cucului glas / Că mi-i suflețelul ars. Cucule, cântecu tău / Potolește dorul meu.298 Cântecul cucului reînnoadă firele ontologice dintre timpul biologic și timpul cosmic: "Cântă-mi, cântă, cuce, mult, / De-amu pân` la vară-i mult, / Nu știu sângur cum ajung. Ori că-s vesel, ori că plâng, / Ori că-s sub negru pământ, / Cântă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i mult, / Nu știu sângur cum ajung. Ori că-s vesel, ori că plâng, / Ori că-s sub negru pământ, / Cântă-mi amu, că te-ascult."299 În pragul Marii Treceri, frământările vieții, ipostaziate metaforic, pot fi alinate de cântecul cucului: "Cântă-mi, cuce, cu mult dor, / Că eu n-am prea mult și mor, / Cântă-mi, cuce, cu dulceață, / Că eu n-am prea mult din viață. / Din tinerețile mele / Am petrecut multe grele, / Să le strâng aș face-un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
strâng aș face-un munte, / Or peste mare o punte: / Să trec calea dorului / La curțile binelui / Și norocu omului."300 Alternanța planurilor verbale, trecut (perfect compus) prezent (indicativ și condițional), transformă liricul în confesiune directă obiectivă: "S-o pus cucu pe-o răchită / Ș-om bătut dintr-o aripă, / Și când o prins a cânta / Mi-era drag a-l asculta. Aș fi spus și n-aveam cui, / C-a rămas a nimănui; Cât de tare aș dori, / Eu n-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
când o prins a cânta / Mi-era drag a-l asculta. Aș fi spus și n-aveam cui, / C-a rămas a nimănui; Cât de tare aș dori, / Eu n-am cui mă jelui."301 Comparația vârstelor omului cu cântecul cucului conturează un spațiu al trecerilor și al pe-trecerilor existențiale în care pactul ontologic dintre uman și comic este posibil: "Frunzuliță de pe nuci, / Tinerețe-a mea, te duci, / Ca și glasu cel de cuci, / Când îs zilele mai dulci, / Tinerețe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în care pactul ontologic dintre uman și comic este posibil: "Frunzuliță de pe nuci, / Tinerețe-a mea, te duci, / Ca și glasu cel de cuci, / Când îs zilele mai dulci, / Tinerețe-a mea, te-ai dus / Fără ca să te aud. Primăvara cucu vine și se petrece-n pădure, / Da eu am îmbătrânit / Și nu-ntineresc mai mult, / Numai tot cucu-l ascult."302 Tensiunea lirică, exprimată prin cumularea enunțurilor cauzale și a enunțurilor condiționale, este transfigurată prin intermediul paralelismului analogic, destinul uman fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Tensiunea lirică, exprimată prin cumularea enunțurilor cauzale și a enunțurilor condiționale, este transfigurată prin intermediul paralelismului analogic, destinul uman fiind transpus imaginar în plan cosmic: Tot mă mustră cucuțul, / De ce n-am glas ca dânsul, / Dar cum să am glas de cuc, / Că tot plâng până mă culc, / Și cum să am glas de om, / Că tot plâng până ce-adorm. De-aș putea cânta ca cucul, / Nu m-aș zăbovi cu lucrul, / Ci-aș zbura din cracă-n cracă, / Să văd lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Tot mă mustră cucuțul, / De ce n-am glas ca dânsul, / Dar cum să am glas de cuc, / Că tot plâng până mă culc, / Și cum să am glas de om, / Că tot plâng până ce-adorm. De-aș putea cânta ca cucul, / Nu m-aș zăbovi cu lucrul, / Ci-aș zbura din cracă-n cracă, / Să văd lumea cât e largă / Și pe mândra mea cea dragă, / Cucul netezându-și penele / Ca mândra sprâncenele."303 În satul patriarhal, cucul prevestea nu numai destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
am glas de om, / Că tot plâng până ce-adorm. De-aș putea cânta ca cucul, / Nu m-aș zăbovi cu lucrul, / Ci-aș zbura din cracă-n cracă, / Să văd lumea cât e largă / Și pe mândra mea cea dragă, / Cucul netezându-și penele / Ca mândra sprâncenele."303 În satul patriarhal, cucul prevestea nu numai destinul individual, al fiecăruia în parte, ci și destinul întregii comunități: "Cucule cu pană sură, / Cântata-ai la noi pe șură / A amar, nu-a voie bună
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
aș putea cânta ca cucul, / Nu m-aș zăbovi cu lucrul, / Ci-aș zbura din cracă-n cracă, / Să văd lumea cât e largă / Și pe mândra mea cea dragă, / Cucul netezându-și penele / Ca mândra sprâncenele."303 În satul patriarhal, cucul prevestea nu numai destinul individual, al fiecăruia în parte, ci și destinul întregii comunități: "Cucule cu pană sură, / Cântata-ai la noi pe șură / A amar, nu-a voie bună; Ai cântat as`-primăvară / A jale ș-a rău în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-primăvară / A jale ș-a rău în țară; / Ai cântat pe-un mușuroi, / Tot a jale și-a război. / S-o dus oamenii din sate / Tot în vagoane-ncărcate / În neagra străinătate."304 Doina Arcanului invocă același cântec prevestitor al cucului care cerne destinul prin sita chemărilor, înstrăinărilor și despărțirilor, refrenul tematic, pe un ton optimist, și alternanța planurilor descriptive reliefând scenariul mitic al inițierii într-o altă etapă existențială: Foaie verde, foi de nuc, / Veni vremea să mă duc, / Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe un ton optimist, și alternanța planurilor descriptive reliefând scenariul mitic al inițierii într-o altă etapă existențială: Foaie verde, foi de nuc, / Veni vremea să mă duc, / Să mă duc, să-mi las satu, / C-așa mi-o cântat cucu / Și-așa mi-o cântat mierla, / Cucu și cu pupăza; Să mă duc din satul meu / Și ziua bună să-mi ieu / De la frați, de la părinți, / De la sat cu oameni mulți, / De la flori de busuioc, / De la flăcăi, de la joc, / De la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
oameni mulți, / De la flori de busuioc, / De la flăcăi, de la joc, / De la flori din poieniță, / De la mândre din portiță, / Să mă duc să-mi plâng amarul / La cătănie cu arcanul!"305 Pragurile de trecere sunt consfințite ritualic de cântecul alegoric al cucului: "Miresuică tu și tu, / Bine ți-o cântat cucu, / Te-o luat cine-ai vrut tu; / Bine ți-o cântat mierla / Să te duci la casa ta. / Acolo-n vale la hotară / Este-un nuc cu frunza rară / Și în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Bine ți-o cântat cucu, / Te-o luat cine-ai vrut tu; / Bine ți-o cântat mierla / Să te duci la casa ta. / Acolo-n vale la hotară / Este-un nuc cu frunza rară / Și în vârfu nucului / Cântă puiul cucului. Cântă, cântă, pui de cuc / Vine vremea să mă duc... / Să mă duc în sat străin, / Unde n-am nici un vecin, / Numai frunza și iarba, / Care-i în toată lumea..."306 Tragismul unui destin implacabil este destrămat prin antropomorfizarea cucului care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Te-o luat cine-ai vrut tu; / Bine ți-o cântat mierla / Să te duci la casa ta. / Acolo-n vale la hotară / Este-un nuc cu frunza rară / Și în vârfu nucului / Cântă puiul cucului. Cântă, cântă, pui de cuc / Vine vremea să mă duc... / Să mă duc în sat străin, / Unde n-am nici un vecin, / Numai frunza și iarba, / Care-i în toată lumea..."306 Tragismul unui destin implacabil este destrămat prin antropomorfizarea cucului care devine confesor liric: "Cucule cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]