13,249 matches
-
automobilul aproape de o zonă cu restaurante și să se împrăștie fiecare la restaurantul său, ca să se întâlnească din nou după exact nouăzeci de minute într-o piață puțin mai îndepărtată, unde comisarul, de data asta la volan, avea să-și culeagă subalternii. Evident, nimeni pe aici nu știe cine sunt ei, în afară de asta, nici unul nu are un P majusculă pe frunte, dar bunul-simț comun și prudența recomandă să nu se plimbe în grup prin centrul unui oraș din multe motive dușmane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
obișnuiți, la adăpost de orice suspiciune, atât de cea că ar fi reprezentanți ai legii, cât și de cea că ar fi urmăriți de ea. În timpul plimbării cu mașina, comisarul vru să cunoască impresiile pe care cei doi subalterni le culeseseră din conversația cu omul cu scrisoarea, precizând, totuși, că nu era interesat să audă judecăți morale, Că este un ticălos de cea mai mare clasă, asta deja o știm, prin urmare nu merită să pierdem timp căutând alte calificative. Inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
primul taxi care apare, gândi el. A mai trebuit să meargă destul, taxiurile care treceau erau ocupate, unul nici măcar n-a auzit că era chemat și, în sfârșit, când abia mai reușea să-și târască picioarele, o șalupă de salvare culese naufragiatul pe punctul de a se îneca. Liftul îl urcă milos până la etajul al paisprezecelea, ușa se deschise fără rezistență, canapeaua îl primi ca pe un prieten drag, în câteva minute comisarul, cu picioarele întinse, dormea dus, sau dormea somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Lucrul cel mai ciudat, hotărârea lui Strickland de a se face pictor, mi se pare arbitrară și cu toate că trebuie să fi avut pricinile ei în împrejurările vieții sale, eu nu le cunosc. Din discuțiile cu el n-am izbutit să culeg nimic. Dacă aș scrie un roman, în loc să narez faptele pe care le cunosc despre o personalitate curioasă, aș fi inventat o mulțime de lucruri ca să explic schimbarea sentimentelor lui. Cred că aș fi arătat o vocație puternică în copilărie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
juca. Avea să aștepte cu viclenie momentul potrivit. N-avea de ce să se grăbească, iar într-o noapte Strickland avea să simtă vârful unui cuțit în spinare și peste vreo două zile din apa murdară a portului avea să fie cules cadavrul unui vagabond fără nume. În seara următoare Nichols se duse până la casa lui Bill și făcu oarecare cercetări. Era încă la spital, dar nevastă-sa care-l văzuse spunea că el jură pe toți Dumnezeii că-l ucide pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
începu acum să tremure înfiorat. Era în aer ceva ostil care-l făcea să șovăie. Simțea că i se pun în cale niște forțe invizibile. Erau mâini nevăzute care parcă-l trăgeau înapoi. Nimeni nu se mai apropia acum ca să culeagă nucile de cocos care zăceau și putrezeau pe pământ. Pretutindeni, un aer de dezolare. Tufișurile se întindeau peste tot și ai fi zis că foarte curând pădurea din epoca primitivă o să reintre în stăpânirea acestei fâșii de pământ care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
curții sale, Michael scoțianul, cel subțire precum una din trestiile de râu care susțineau bolta de viță-de-vie. - Și cât de Înalte sunt cerurile unde locuiește Dumnezeu? Îmi poți spune, Guido? - Până Într-acolo unde ajunge lumina lor, maiestate, răspunse astrologul, culegând fructul cu mâna stângă. Care e lumina lui Dumnezeu. - Și ce este dincolo de lumină? - Dincolo sunt doar tenebrele. Cum povestește Scriptura, ceea ce a rămas după ce lumina a fost numită, replică Michael Scotus, arătând cu un deget În sus. Un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al infamiei, al cărui clește din lemn strângea mâinile și gâtul unui bărbat Îmbrăcat țărănește. În jur, râsetele privitorilor sporeau pe măsură ce el se văita mai tare, În timp ce, din mai multe părți, se arunca spre el cu pietre și cu murdării culese de pe jos. Se apropie, hotărât să treacă mai departe. Dar pesemne că cineva Îl recunoscuse, Întrucât un murmur de Îngrijorare străbătu mulțimea, urmat de o tăcere bruscă. În golul acela răsună dintr-o dată glasul osânditului, o bolboroseală confuză Înțesată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
atrași de strigăte. Văzu cum nu puțini Își făceau semnul crucii, cu siguranță pentru a invoca ocrotirea lor personală, În nici un caz din reverență față de cel răposat. Lângă cadavru erau niște fragmente de sticlă, acoperite de o umbră Întunecată. Dante culese puțin din acea substanță cu vârfurile degetelor. - Ulei de lampă, Îi spuse lui bargello, care se apropiase. - Limpede ca lumina zilei, exclamă acesta adulmecând la rându-i un ciob de sticlă. Omul a dat foc la ulei ca să declanșeze incendiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
groase de pergament, complet arse. Orice ar fi fost scris pe ele, era pierdut. - Alte scrieri? zise bargello cu un aer Îngrețoșat. O carte? Priorul scutură din cap. - Sunt prea mari. Și nici urmă de legătură Între ele, zise el culegând una și examinându-i marginea care se i fărâmița Între degete. Mai curând niște desene de o anumită natură, continuă el. Gândul Îi zburase la traista cea mare și goală din odaia lui Bigarelli, cu mirosul ei de cerneală. - Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
neprelucrată. Aceea era comoara pe care o așteptau? Desigur, trebuie să fi costat enorm, Însă el bănuia că valoarea lor trebuie să fi fost cu totul alta decât una comercială. Un colț al plăcii se spărsese, probabil În timpul transportului. Dante culese cu grijă fragmentul, pe care Îl vârî În traistă. Legă la loc atent baloturile, ascunzând orice urmă a cercetării. Apoi ieși, chemându-l sec pe paznic. Cu siguranță, omul Îi urmărise mișcările și avea să se ducă să cotrobăiască, de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Bătrânul doctor scutură din cap. - Dar chiar În Scriptură se spune: „din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci”; așadar, nu totul a fost supus stăpânirii noastre. Arrigo izbucni În râs. - Însă, În afară de pomul acesta, se pare că putem culege roadele tuturor celorlalți arbori. Și chiar să Îi retezăm, dacă e necesar, pentru căminele noastre! Mai degrabă, messer Durante, nu crezi că e mai plină de bun simț acea observație a lui Heraclit, anume că zilele noastre nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Sau poate că era doar zeflemea, se gândi el mânios, În timp ce se Îndepărta. La Priorat Șeful gărzilor se opri gâfâind la capătul scărilor, ca să Își recapete suflarea. Apoi Înaintă hotărât spre prior. - Există noutăți, și Încă mari. Oamenii mei au cules o mărturisire, pe timpul unui control la tarabele din piață. „În timp ce estorcau bani ca să Închidă ochii la furturile și la samavolniciile care se Întâmplau acolo, la lumina zilei” Își zise Dante În sinea lui. - Vorbește. - E cineva În oraș. Un ghibelin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
juca, sărind ușor, trasând în noroi urmele unui animal blând, iar sub trăsăturile ei netede, de femeie tânără ghiceai copilul jucăuș care trebuie să fi fost până nu de mult, lăsând șotronul pentru a se strecura în grădini și a culege de acolo cireșe și coacăze roșii. Lysia așteptă în fața treptelor Castelului în timp ce primarul, intrat de unul singur, îi expunea lui Destinat cererea. Procurorul îl primi în picioare, în vestibul, unde tavanul era la zece metri deasupra, în răcoarea pătratelor albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
apoi stropiți și udați cu un furtun subțire, din care apa nu se oprește niciodată, indiferent ce secetă trece prin lume, dați cu var până la jumătatea tulpinii, pentru ca varul să-i apere de furnici și de alte gângănii; toamna, se culeg merele mari, roșii, se așază în lădițele care sunt duse apoi în pivnițele vilei care fusese construită în stânga, dincolo de gard. Via rămasă la margine, lângă gard, este atent tăiată an de an și ridicată pe spaliere cu patru, cinci rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
murit o veste, zi-mi și tu că vine bărbatul meu, e trecut de prânz și ar fi trebuit să ajungă! Doar nu crezi în chestia asta cu veste, cu pasăre etc... ca la bunica... Loredana s-ar duce să culeagă pasărea care a căzut și care se mai zbate puțin, Pescărușul, secundele trec, dar femeia nu se ridică, nu ajunge până dincolo de gard, la vila ei ca un vapor, o casă mare pe dinăuntru și mică pe-afară. Pasărea, greoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
până la fund, ea vrea, mai ales, să asculte povestea Tinei până la sfârșit, de aceea doar împletește la funia de ceapă, deloc automat, se uită cu grijă la colacul lung, din sfere aurii, e toamnă târziu și totul era copt și cules - roșiile, vinetele și dovleceii, morcovii, sfecla și strugurii din margine de grădină... Era moldoveancă? Doamna Loredana, am văzut că Maestrul tot vorbește despre Moldova, tot cântă ceva cu Moldova, parcă ar păstra, parc-ar ascunde pe cineva în inima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
udatul ăla!, îi strigă Tina, vino înapoi, pe straturi, nu-mi place să vorbesc singură! Voi merge desculț, la vară, pe gazonul ăsta din jurul casei, că dispare orice reumatism, pământul vindecă orice. La toamnă, să vii la struguri, să-i culegem. Mă gândeam să aduc niște studenți, e mai ieftin, adică... nu mă costă nimic. Dar poți veni și tu, dacă ești cuminte. Bărbatul vorbește mult, nesfârșit, nu mai termină, îi tot toarnă fetei bolboroseli fără hotar, ca și cum cerul și pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
buruieni, lupul s-a prefăcut deodată, așa, ca în vise, într-un bărbat tatuat în roșu, precum la vechii geți, avea ochii albaștri și părul negru, bărbatului cu trupul vopsit îi era foame, ar fi înghițit orice, a început să culeagă însă hârtiile de prin vârfuri de ierburi, când a ajuns la cincisprezece s-a oprit, le-a mirosit o dată și încă o dată, lacom, deși miroseau a rahat hârtiile alea, s-a uitat în jur speriat să nu-l vadă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că am venit pe 1 septembrie, era cald, e un octombrie călduros și acuma, dar în urmă cu o lună jumate? Păi, nu știu eu?, că v-am așteptat cu mâncare pregătită, curățenie, treaba în grădină aproape terminată, adică am cules ce a fost de cules, am vândut lucerna pe lapte, v-am abonat la unul de-aici, din Snagov... Neli și-i amintește cum au intrat cu mașina pe poartă, cum au strâns-o amândoi în brațe, cum Tara sărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
intrarea în casă, ușă decupată pe toată înălțimea, pusă sticlă la mijloc, așa încât, în depărtare, se poate vedea grădina în toată frumusețea ei. Bună arhitectă am avut!, exclamă el, se uită spre merii plini de fructe, dar n-o să-i culegem încă, e cald și-i lăsăm să se mai coacă, prin pomii rotunzi tot plutesc imagini de demult, într-un vârf, pe frunze, o vede pe Anita cum pleca ea de pe terasa de la Hades, în ziua aia nefericită, când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de trezorerie sau de ce și-or fi propus să adune. În consecință, la fiecare reprezentație cu Ha, Ha, Hortense!, o jumătate de duzină de locuri rămâneau nevândute, ca să fie ocupate de șase dintre vagabonzii cei mai respingători ce puteau fi culeși de pe stradă, aranjați de machiorul de la Triangle să arate și mai rău. În momentul din spectacol când Firebrand, șeful piraților, arată cu degetul steagul negru și zice „Eu sunt absolvent de Yale, nu steagul meu cu craniu și oase!“, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
avea să devină, după toate probabilitățile, principalul ei obiect de studiu pentru viitorii ani. Ea Începuse, după cum s-a văzut, cu frumusețea ei și temperamentul ei impresionabil; restul era produsul romanelor populare accesibile și al conversațiilor din camerele de toaletă, culese de la femeile ceva mai În vârstă. Isabelle se deprinsese cu un mers artificial Încă de la vârsta de nouă și jumătate ani, când ochii ei mari și Înstelați Îi proclamaseră cel mai convingător calitatea de ingenuă. Proporțional, Amory se lăsa mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
după-amiază s-au dus la o piesă serioasă, unde Isabelle a plâns tot timpul actului al doilea, spre stânjeneală secretă a lui Amory - deși, privind-o, inima i se umplea de tandrețe. Îl tenta să se aplece și să-i culeagă lacrimile cu buzele, iar ea Își strecura mâna Într-a lui la adăpostul Întunericului, ca să i-o strângă dulce. Apoi, pe la șase, au ajuns la reședința de vară a familiei Borgé din Long Island și Amory a dat fuga sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
soluție pe care ar fi recomandat-o și altora, la sfârșit a constatat că Își Îndeplinise misiunea: supraviețuise primului val de durere. Nu Înțelegeți greșit! Amory o iubise pe Rosalind așa cum n-avea să mai iubească pe nimeni. Ea Îi culese prima floare a tinereții și extrăsese din adâncurile lui neexplorate o tandrețe care-l surprinsese, o tandrețe și o dăruire pe care el nu le revărsase Înainte asupra nici unei alte făpturi. Mai târziu, a mai avut iubiri, dar de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]