2,188 matches
-
după deposedare, Marele Duce s-a decis să părăsească Polonia și să caute sprijin extern. Odon a ocupat în cele din urmă toată Polonia Mare și a fost declarat Duce. În 1179, Mieszko a mers în Boemia, regiune condusă de cumnatul său Soběslav al II-lea, care totuși a refuzat să-l ajute. Mieszko a fost obligat de circumstanțe să se întoarcă în Germania. A obținut atenția Împăratului Frederick Barbarossa, care i-a oferit ajutorul său pentru restaurarea lui pe tronul
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
care i-a oferit ajutorul său pentru restaurarea lui pe tronul polonez, după un tribut de 10.000 de bucăți de argint, o sumă pe care Mieszko nu a reușit să o strângă. În cele din urmă, în Pomerania, celălalt cumnat al său, Ducele Boleslau I, a acceptat să-l ajute. Împreună cu aliații săi, Mieszko a refăcut legăturile sale cu urmașii polonezi, grupați în jurul lui Zdzisław, Arhiepiscop de Gniezno, și în 1181, a fost capabil să cucerească terenurile Poloniei Mari, adică
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
cu Regele Conrad al III-lea al Germaniei. Din 1146, după destituiea tatălui său, Mieszko și familia sa au trăit în orașul Altenburg în Saxonia, care a fost acordat ca o posesiune termporară lui Vladislav al II-lea Exilatul, de către cumnatul său, Regele Conrad al III-lea al Germaniei. În timpul său în exil, Mieszko a studiat în Michaelsberg și Bamberg. Cu toate acestea, exilul lui Vladislav al II-lea presupus a fi temporar, a fost de fapt pentru totdeauna; a murit
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
parte din patrimoniu nepotului său Vladislav Odonic) în schimbul regiunii Lubusz, prin care era mai ușor să urmărească activitatea politică de pe coasta Mării Baltice. În 1209, Vladislav a pierdut regiunea Lubusz, preluată de Conrad al II-lea de Landsberg, Margraf de Lusatia (cumnatul său), care l-a învins pe duce la Bătălia de la Lubusz. În cele din urmă, Henric I cel Bărbos, a reușit să preia regiunea Lubusz de la germani în campania din august 1210 - martie 1211, profitând de confuzia provocată după moartea
Vladislav al III-lea Picioare Groase () [Corola-website/Science/330632_a_331961]
-
relua Lubusz, și de asemenea, orașul Lusatian din Guben, pe care l-a deținut până în 1218. În 1223, alianța Piast a fost în cele din urmă ruptă. În Polonia Mare, Vladislav Odonic cu ajutorul Ducelui Świętopełk al II-lea din Pomerelia, cumnatul său, au reușit să cucerească Ujscie. În 1225, Henric a rupt tratatul și a intrat în Cracovia. Cu toate acestea, nu a izbucnit un război între Leszek și Henric, din cauza unui atac din partea lui Ludovic al IV-lea, asupra regiunii
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
se întoarcă în regatul său. Al doilea soț al ei, Ludovic de Taranto, a fost încoronat ca rege consort în 1352, singurul dintre soții ei căruia i s-a acordat de bunăvoie acest stat. În 1373, vărul ei și fostul cumnat, Filip al II-lea de Taranto a demisionat la drepturile sale asupra Principatului Achaea, așa cum a făcut și cel de-al treilea soț, Jaime, înainte de moartea sa în 1375. Ioana s-a implicat complet în conducerea regatului său și s-
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
în cazul în care monarhul-copil Ludovic al XV-lea va muri, si a încercat să revendice teritoriul spaniol în Italia, precipitând Războiul Cvadruplei Alianțe în 1717. După decesul lui Henri, Conte de Chambord, titlul a trecut varului sau îndepărtat și cumnat, Juan, Conte de Montizon, care era, de asemenea, pretendent carlist la tronul Spaniei, ca fiu al lui Carlos, Conte de Molina. A fost proclamat Jean al III-lea, rege al Franței și Navarei. După decesul sau, titlul a fost moștenit
Descendenții regelui Ludovic al XIV-lea () [Corola-website/Science/330161_a_331490]
-
vilei. Și ei devin amanți și Dwight o cere în căsătorie. Erau tocmai pe cale să intre la un bijutier, gata să cumpere inele de logodnă cu diamante „nu cu mult mai mici decât diamantele Coroanei Britanice”, când Augie, fostul ei cumnat, îi oprește și îi reamintește Iasminei că fostul ei soț a fost un escroc care s-a sinucis, și că fiul ei - fiul ei vitreg, va căuta Iasmina să se dezvinovățească mai târziu, printre lacrimi - este angajat la o prăvălie
Blue Jasmine () [Corola-website/Science/330197_a_331526]
-
din Atella, care încerca sa atraverseze Ofantul înot. Drept recompensă Aquilecchia îi oferă 50 de ducați lui Crocco, care îi folosește pentru a se întoarce în Rionero după perioada de lucru în Puglia; și își scoate tatăl din închisoare cu ajutorul cumnatului său Don Pietro Ginistrelli, un om important și influent. Întors acasă, tatăl său era bătrân si bolnav; Crocco a trebuit să-și asume rolul de a menține familia, începând să lucreze ca țăran la ferma lui Don Biagio Lovaglio. Într-
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
îi devine soț pentru că altfel onoarea familiei trebuie răzbunată. Iar durerea nu se oprește aici, soțul acesteia abuzează și de o altă soră a acestora din familie. Iar pentru acest lucru ajung să sfârșească în închisoare cei doi, sora și cumnatul lui Nojoud, pentru că în Yemen a avea relații intime în afara căsătoriei este interzis și pedepsit cu închisoarea. Iar pentru că în final sângele învinge totul, această soră mai mare a lui Nojoud, merge și declară că în timp ce soțul ei întreținea relații
Nojoud Ali () [Corola-website/Science/329015_a_330344]
-
fiul ei să fie cresc ut ca un sicilian și să nu devină nimic mai mult decât rege al Siciliei, fără a emite pretenții diversioniste asupra Germaniei și nici asupra titulaturii de "rege al romanilor", pentru care fusese deja aclamat cumnatul ei Filip de Suabia de către nobilii romani. Că Frederic avea să devină mult mai mult decât atât nu putea fi prevăzut atunci când Constanța a murit la sfârșitul lui noiembrie 1198. În testamentul ei, Constanța îl numea pe papa Inocențiu, care
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
asupra abațiile cu orașul Grevenmacher, în 1155. În 1157, Henric s-a căsătorit cu Loretta (d. 1175), fiică a lui Thierry de Alsacia, conte de Flandra. Cei doi s-au separat în 1163. Neavând copii, Henric l-a desemnat pe cumnatul său, contele Balduin al IV-lea de Hainaut, soțul surorii sale Alice de Namur, ca moștenitor. Atunci când a murit și Balduin în 1171, Henric l-a numit pe Balduin al V-lea de Hainaut. Împreună cu acesta din urmă, Henric a
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
iar în 1803 Berg a fost despărțit de celelalte teritorii bavareze și a trecut sub controlul ramurii tinere a familiei Wittelsbach. În 1806, în cadrul reorganizării teritoriilor germane ocazionată de sfârșitul Sfântului Imperiu Roman, Berg a devenit mare ducat, sub conducerea cumnatului lui Napoleon I, Joachim Murat. Blazonul lui Murat combina leul roșu de Berg cu simbolurile ducatului de Cleves. În 1809, la un an după promovarea lui Murat din poziția de mare duce de Berg la cea de rege al Neapolelui
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
al V-lea și cu ajutorul acestuia părți din Olanda au fost recuperate de la Episcopatul Utrecht în 1064. Mai mult decât atât, cu ajutorul lui Conrad al III-lea al Germaniei și susținerea conților de Cleves și a Geldern, ca și a cumnatului său Otto al II-lea, conte de Rheineck, Dirk a reușit să își impună propriul candidat (Herman de Horne) ca episcop de Utrecht. Dirk și mama sa au acordat sprijin abațiilor de Egmond și Rijnsburg, care au înflorit în această
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
apropiere de Winkel în Friesland. În acel moment, fiul său Dirk era doar un băiat, însă văduva lui Arnulf, Luitgarda a reușit să prezerve comitatul pentru fiul ei mai întâi cu sprijinul împăratului Otto al III-lea, iar apoi al cumnatului ei, Henric al II-lea. În mai 980 Arnulf s-a căsătorit cu Lutgarda de Luxemburg, fiică a contelui Siegfried de Luxemburg. Din căsătorie au rezultat (cel puțin) doi fii; viitorul conte Dirk al III-lea de Olanda și Siegfried
Arnulf I de Olanda () [Corola-website/Science/328678_a_330007]
-
Se înfrumusețează grădina publică, numită „Belvedere” din cauza priveliștii admirabile spre Dunăre, baltă și Munții Măcinului, și se îngriji monumentul ridicat în amintirea campaniei din 1828-1829. În 1836, începură studiile pentru construirea cheiurilor portului, cu această lucrare fiind însărcinat colonelul Blaremberg, cumnatul domnului Alexandru Ghica, acesta consulta un specialist străin. În 1839, orașul se întinsese dincolo de fostul șanț al cetății, existau acum, așa cum aflăm dintr-o adresă din 17 martie a vistieriei către Departamentul Internelor, „foburguri”, ele însa nu erau asimilate orașului
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
se sprijine reciproc și să rămână prieteni buni. Chiar dacă prințesa saudită și-a susținut punctele de vedere în afara țării sale, acest lucru nu a însemnat că a fost lipsit de consecințe. În 2012, printul Khalid bin Talal bin Abdul Aziz, cumnatul Ameerei, si-a mustrat fratele pentru permisivitatea sa de îi permite soției sale o atât de mare liberate de exprimare în mass-media, adăugând tot o dată că vor exista repercusiuni servere dacă printul nu își oprește soția de la a purta dialoguri
Ameera al-Taweel () [Corola-website/Science/330945_a_332274]
-
căsătorie. În anii 1020, Danemarca era amenințată de Norvegia și Suedia și în 1026, Knud a decis să-și consolideze apărarea ducându-l pe fiul său în vârstă de opt ani să devină viitorul rege sub un consiliu condus de cumnatul său, contele Ulf. Cu toate acestea, Ulf l-a înstrăinat pe Knut de a obține provincia daneză și pentru ca Hardeknud să fie recunoscut ca rege fără să facă referire la autoritate de ansambu a lui Knut și prin faptul că
Hardeknud () [Corola-website/Science/330969_a_332298]
-
Osma, Clunia). Ramiro a format o coaliție Pamplona/Leon, care a învins contraofensiva din Andaluzia în Bătălia de la Simancas (939). Această victorie a permis înaintarea frontierei leoneze de la Duero la Tormes. În ultimii ani ai domniei sale, el a pierdut sprijinul cumnatului său din Pamplona, care îl ajuta pe alt cumnat al său, Fernán González de Castilia, să obțină independența de facto. În 950, Ramiro a lansat o expediție în valea Edge și i-a învins pe Umayyazi la Tatavera.
Ramiro al II-lea de Leon () [Corola-website/Science/331413_a_332742]
-
care a învins contraofensiva din Andaluzia în Bătălia de la Simancas (939). Această victorie a permis înaintarea frontierei leoneze de la Duero la Tormes. În ultimii ani ai domniei sale, el a pierdut sprijinul cumnatului său din Pamplona, care îl ajuta pe alt cumnat al său, Fernán González de Castilia, să obțină independența de facto. În 950, Ramiro a lansat o expediție în valea Edge și i-a învins pe Umayyazi la Tatavera.
Ramiro al II-lea de Leon () [Corola-website/Science/331413_a_332742]
-
Osma, Clunia). Ramiro a format o coaliție Pamplona/Leon, care a învins contraofensiva din Andaluzia în Bătălia de la Simancas (939). Această victorie a permis înaintarea frontierei leoneze de la Duero la Tormes. În ultimii ani ai domniei sale, el a pierdut sprijinul cumnatului său din Pamplona, care îl ajuta pe alt cumnat al său, Fernán González de Castilia, să obțină independența de facto. În 950, Ramiro a lansat o expediție în valea Edge și i-a învins pe Umayyazi la Tatavera. El a
Dinastia Astur-Leon () [Corola-website/Science/331415_a_332744]
-
care a învins contraofensiva din Andaluzia în Bătălia de la Simancas (939). Această victorie a permis înaintarea frontierei leoneze de la Duero la Tormes. În ultimii ani ai domniei sale, el a pierdut sprijinul cumnatului său din Pamplona, care îl ajuta pe alt cumnat al său, Fernán González de Castilia, să obțină independența de facto. În 950, Ramiro a lansat o expediție în valea Edge și i-a învins pe Umayyazi la Tatavera. El a infrunțat și o rebeliune internă, atacurile musulmanilor lui Al-Andalus
Dinastia Astur-Leon () [Corola-website/Science/331415_a_332744]
-
Sancho în 1035, partea de nord de Duero a fost dominată de regatul Navarei. După moartea lui Sanho, Bermundo al III-lea a încercat să ia înapoi Leonul și curând a început o campanie pentru recuperarea Castiliei și a teritoriului cumnatului său, între râul Cea și Pisuerga. Însă Ferdinand l-a învins și ucis pe Bermundo în Bătălia de la Tamaron pe 04 septembrie 1037. Din moment ce Bermundo a murit fără moștenitori, împărăția Leonului a recunoscut-o pe Sancha și pe soțul ei
Dinastia Astur-Leon () [Corola-website/Science/331415_a_332744]
-
Ferdinand I (1015 - 24 decembrie 1065), numit și cel Mare, a fost Contele Castilie de la moartea unchiului său în 1029 și rege al Leonului după ce l-a învins pe cumnatul său în 1037. Potrivit tradiției, el a fost primul care avea să fie încoronat Împărat al Spaniei (1056) iar moștenitorii săi au dus tradiția mai departe. A fost fiul cel tânăr al lui Sancho al III-lea de Navara și
Ferdinand I al Leonului și Castiliei () [Corola-website/Science/331473_a_332802]
-
Badajoz. Beatrice avea doar zece ani. Regele Ferdinand a murit la scurt timp după aceea, pe 22 octombrie 1383. Conform tratatului dintre Castilia și Portugalia, Regina mamă, Leonor Telles de Menezes, s-a declarat regentă în numele fiicei sale și a cumnatului ei. Declararea regenței a fost primită prost în multe orașe portugheze. Leonor a fost mereu considerată a fi o intrusă trădătoare care intenționa să uzurpe coroana portugheză pentru Castilia și să încheie independența Portugaliei. La rugămintea lui Ioan, atunci când a
Ioan I al Castiliei () [Corola-website/Science/331450_a_332779]