KorAP: Find »[drukola/base=cursă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...759 >

18,969 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

plec spre Sălcii cu o echipă, la desfundat șoseaua. A, foarte bine! înseamnă că vom ajunge la timp. Numai de n-ar întîrzia Sorina, e plecată cu Grig după cumpărături. Grigore..., cumpărături...?! e bîlbîie Vlad. N-a plecat alaltăieri cu cursa rapidă spre Valea Brândușelor?! Cum să plece!? Alaltăieri, după-amiază, au avut ședință de consiliu. La asociația studenților? Nu, dragă; of, nimic nu știi. De cînd soțul meu a donat banii ăia clubului, ei doi fac parte din consiliul de conducere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
noi am raportat montajul gata. Am măcar atîta conștiință, vă asigur, iar tovarășul Vlad nu-i pus pe ascensiune cu orice preț, nu-i din ăla căruia părinții, grijulii, băgîndu-1 în facultate, îi cumpăra și-un loc comod într-o cursă rapidă, confortabilă, care să-l debarce pe un post de șef, ce taie frunze la cîini. Că, slavă Domnului, și dumneavoastră ați vorbit la o ședință despre cîțiva din ăștia, chiar despre niște inginere tinere, a căror primă grijă, cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
microbuzul, unde plecați! schimbă ea vorba. La... începe Cornea, dar Vlad i-o taie printr-un "nicăieri!" spus prompt, apăsat. Cum așa?! se miră maistrul. Doar n-o să vă lăsați prietena să degere acolo, întroienită la Sălcii, dimpreună cu toată cursa rapidă?! Nu-i nici o prietenă acolo răspunde Vlad tăios -, e acasă la ea, bine mersi, am aflat-o la telefon... Aa... păi atunci... face Cornea un gest de lehamite. Brîndușa Roman pare tot mai contrariată; privește în jur, măsurîndu-i pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vlad, spune Brîndușa cu calm, după un timp de gîndire să vii la mine, din proprie inițiativă, fără să fi știut că ți-i pietena acolo, și să-mi ceri să te sprijin în acțiunea asta: e vorba de o cursă plină cu oameni! Ce să mai venim noi, c-ați venit dumneavoastră intervine Cornea. Vorbiți cu tovu Stanciu și noi plecăm, altfel am fi plecat fără să știe el, riscam pentru prietena lu' tov inginer... Plecați! Urgent! face Brîndușa un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să mai venim noi, c-ați venit dumneavoastră intervine Cornea. Vorbiți cu tovu Stanciu și noi plecăm, altfel am fi plecat fără să știe el, riscam pentru prietena lu' tov inginer... Plecați! Urgent! face Brîndușa un gest cu brațul. Aduceți cursa cît mai repede și uit de raportarea falsă. Mai am o rugăminte spune Vlad -, știu din armată, c-am mai participat la așa ceva; ne trebuie un cadru medical, cu trusă de prim ajutor. Vă opriți la poarta spitalului; veți fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ști să te aprecieze și să te stimuleze spune privind în urmă, să-l mai vadă pe inginerul Muraru cum a traversat strada, făcînd iarăși un semn nervos milițianului care l-a apostrofat că trece pe roșu. La autogară, lîngă cursele care au început să circule deja, așteaptă autofreza. În jurul ei roiesc mulți oameni, printre care și doi colonei de la unitatea militară. El este arată șeful autogării spre Vlad cînd îl zărește coborînd din microbuz. Cei doi colonei stau de vorbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vînt, Mihai o ia din loc, strecurîndu-se pe lîngă zid, spre capătul liniei de transport urban, să meargă pînă în Cartierul de Nord. Mihai! se aude strigat din urmă. Doamna Aura! se bucură el, recunoscînd-o pe femeie. Nu sînteți în cursa rapidă? întreabă în timp ce-i ia mîna și i-o sărută la încheietură, între mănușă și mîneca hainei de blană. Am venit cu trenul, Mihai se fîstîcește femeia. Soțul meu, neștiind, a plecat spre Sălcii cu schiurile... Așa dragoste între soți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre Sălcii cu schiurile... Așa dragoste între soți mai zic și eu! exclamă Mihai, să înlăture stînjeneala femeii. Arătați bine, doamnă, foarte bine, mă bucur!, înseamnă că totu-i în ordine cu sănătatea... Mergeți spre casă? Vă conduc. Pînă vine cursa mai durează. Tu ce mai faci, Mihai? întoarce femeia privirea spre el, recăpătîndu-și tăria de odinioară, cînd îl considera un simplu prieten. Spune-mi, ce se mai aude cu Ora solstițiului, o mai joacă cei de aici? Deseară e premiera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Lasă-i! țipă Ovidiu, tîrînd-o cu spatele înainte, ajutat de Pavel. Afară, în zăpadă, cînd se simte slobodă, Sultana o rupe la fugă înapoi, spre intrare, dar șoferul o apucă de mînă, iar Ovidiu îi vine în ajutor, ducînd-o spre cursa întroienită, lîngă care s-au retras toți pasagerii. Opt mii! se vaită Sultana. Sînt opt mii acolo, sus... Opt pe Dracu'! zice furios Ovidiu. Mai sînt doar trei. Stai aici, dă-i naibii de bani strigă el, îndesînd-o spre cursă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cursa întroienită, lîngă care s-au retras toți pasagerii. Opt mii! se vaită Sultana. Sînt opt mii acolo, sus... Opt pe Dracu'! zice furios Ovidiu. Mai sînt doar trei. Stai aici, dă-i naibii de bani strigă el, îndesînd-o spre cursă. Cum numai trei? devine Sultana calmă, dar după cîteva clipe se întoarce brusc spre Letiția și-i înșfacă poșeta, din care scoate fișicul cu bani și-l bagă în sîn cu o iuțeală de nedescris, ca imediat să-și înfigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihai. Nu mă obliga să-ți trîntesc telefonul în nas, că și eu pot fi..., la o adică se înfurie fata. Mai ai ceva să-mi spui? Da. Azi am auzit o comparație care-mi place: viața nu-i o cursă rapidă, în care, pentru că ai bilet cu loc frumusețea dată de natură, ori condiția materială a părinților -, să te urci și să stai comod pînă la stația terminus. Bine, Mihai, răspunde Cristina -, dacă eu îți spun că renunț la legătura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am, tu îmi promiți că mă iei de nevastă? Surprins de întrebare, Mihai se uită cruciș spre telefonul din mîna sa. Vezi ? continuă Cristina cred că ai ales greșit exemplul. Eu știu, de la bătrînii mei, care n-aveau habar de curse rapide, că nu-i bine să fugi după doi iepuri. Clipele de nebunie sînt una, orînduirea vieții e alta, cere rațiune. Și-apoi, să fii sigur, cel cu care mă căsătoresc nu-i nici prea bătrîn și nici urît. Că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-mi pun și problema, oarecum autobiografică, a modului cum e privit scriitorul contemporan... Privit de cine?! De oameni care și-au făcut studiile în fugă, dorind să aibă doar acoperirea legală a postului ce-l ocupă ? Și care, în cursa lor rapidă, ignoră copacii de dragul pădurii?! Dacă Haralamb vrea să scape de mine, înseamnă că ori i s-a sugerat, ori i s-a trasat sarcină să-mi facă vînt, ori e un tîmpit și nu are rost să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
curată pentru deseară, dacă hainele bune îi sînt călcate, pantofii lustruiți, apoi, după ce schimbă apa florilor aduse de Cristina, înlăturînd tentația de-a-și turna un pahar cu vodcă, se bagă în pat, fericit la gîndul că Vlad a plecat înaintea cursei rapide, în care, dacă nu-i nici Aura și nici Sorina, e Lazăr, singurul cu care poate schimba o vorbă de duh. Tăticu', strigă Lazăr din ușa agenției teatrale către organizatorul de spectacole aflat acolo ia rucsacul ăsta și dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai fac zice Lazăr și pleacă grăbit spre blocul de peste drum. Ana! strigă întrînd în apartament. Nimeni. Pe masă, un bilet: "Mi s-a făcut rău și am chemat salvarea. De la autogară am aflat că a plecat o echipă înaintea cursei. Te sărut, Ana." Lazăr iese în fugă, dar de la lift se întoarce, se repede la bibliotecă, saltă Istoria... lui Călinescu și ia plicul cu mia de lei, grăbindu-se apoi către maternitate, înfuriat la gîndul că nu i-a luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
grăbindu-se apoi către maternitate, înfuriat la gîndul că nu i-a luat profesorului, măcar în împrumut, o mie-două, să aibă, că replica "bani de țigări am", aici, în Valea Brândușelor, n-o fi numai scornirea vreunor guri rele. Motorul cursei, pornit cu greu din cauza bateriilor descărcate, n-a reușit încă să încălzească interiorul. Geamurile stau acoperite de zăpadă, iar în partea dinspre nord un deal de omăt se reazemă de cursă. Toți tremură de frig, strîngîndu-și hainele la piept. Vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
n-o fi numai scornirea vreunor guri rele. Motorul cursei, pornit cu greu din cauza bateriilor descărcate, n-a reușit încă să încălzească interiorul. Geamurile stau acoperite de zăpadă, iar în partea dinspre nord un deal de omăt se reazemă de cursă. Toți tremură de frig, strîngîndu-și hainele la piept. Vine! strigă șoferul, oprind motorul. În liniștea din cursă, de departe, se aude zgomotul autofrezei. După vreun sfert de oră, cînd autofreza s-a apropiat destul, grupa de mecanici curăță zăpada de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a reușit încă să încălzească interiorul. Geamurile stau acoperite de zăpadă, iar în partea dinspre nord un deal de omăt se reazemă de cursă. Toți tremură de frig, strîngîndu-și hainele la piept. Vine! strigă șoferul, oprind motorul. În liniștea din cursă, de departe, se aude zgomotul autofrezei. După vreun sfert de oră, cînd autofreza s-a apropiat destul, grupa de mecanici curăță zăpada de la roți și din fața cursei. Vreun accidentat, aveți nevoie de ceva? întreabă Paula apărută în ușă, urmată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
frig, strîngîndu-și hainele la piept. Vine! strigă șoferul, oprind motorul. În liniștea din cursă, de departe, se aude zgomotul autofrezei. După vreun sfert de oră, cînd autofreza s-a apropiat destul, grupa de mecanici curăță zăpada de la roți și din fața cursei. Vreun accidentat, aveți nevoie de ceva? întreabă Paula apărută în ușă, urmată de Cornea. Nu răspunde șoferul. Putem trece? Drum bun! spune Cornea, vrînd să închidă ușa. Paula! strigă Radu, venit spre ușă. Ce-i pe șosea? Cîteva mașini părăsite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ce-i pe șosea? Cîteva mașini părăsite răspunde fata indiferentă, fără să se uite în ochii bărbatului desfigurat de grijă; ar vrea să-i spună că a văzut-o pe Aura la autogară, dar Cornea a trîntit deja ușa, iar cursa face un ocol, întorcînd spre Valea Brândușelor, pornind în viteză pe șoseaua curățată. Șefu', spune Cornea lui Vlad hai înainte, pînă întîlnim pe cei din Iași, nu de alta, dar cine știe!, ți-o fi plecat prietena azi la drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
eu: ce vei rezolva cu asta? Nu cumva întîmplările prin care ai trecut te-au dezumanizat? Chiar și cu Doina, pe care ai urît-o, te-ai complăcut în minciuna ta, fericită că poți sta comod la umbra numelui Săteanu. În cursa vieții tale, pornită confortabil în copilărie, sub acoperișul numelui Bujoreanu, te-ai poticnit o dată, la nouăsprezece-douăzeci de ani, apoi ți-ai continuat drumul sub acoperișul Săteanu... Acum, eu am impresia că întreaga ta evoluție ulterioară stă sub semnul petrecerii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
caraghios poți fi. Ridicol, caraghios... murmură Mihai obosit pînă și să se mai gîndească la cugetarea lui Erasmus. Urmează deci să mă dai afară. Exact! Plec singur. Dealtfel, am treburi mai prozaice: mă duc la autogară; aștept două geamantane la cursa rapidă. Venisem încoace cu gînd să te strîng de gît și, iată, am sfîrșit prin a te strînge în brațe. Sînt, și eu, un nimic... Oleacă mai slab dacă aș fi, ai face din mine cîrpă de șters pe jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
continuînd să inspire mirosul transpirației proaspete, care o fascinează. În neclintirea ei, femeia își adună gîndurile numai asupra unui loc din trupul său relaxat total după atîta osteneală, un loc în care știe că milionane de Vlădeni invizibili au pornit cursa nebună spre întîlnirea cu adevărata Marie, adunată într-un ovul ce așteaptă să fie spart de cel dintîi și mai viteaz dintre oaspeții invizibili, doriți cu atîta ardoare inconștientă în clipa în care ochii lui Mihai, cu limpezimea lor albastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și erați ocupată, la Iași nu răspundea nimeni. Doinița e la Romarta, au anunțat-o că au venit pantofi frumoși... Maria închide fără să mai spună ceva, telefonează apoi la autogară, de unde află că abia peste vreun ceas dacă vine cursa, așa că se ridică alene și măsoară încăperea cu pași mari, fără să poată gîndi la ceva anume. Se trezește doar că surîde mereu și-și mușcă buzele, simțindu-le îndurerate de cît a sărutat. "Mda..." zice ca pentru sine și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd eu jucam pocher, șoferul și cei de la restaurant, retrași în dormitoare, topeau ce mai rămăsese prin geamantane. Salut! face Lazăr un gest și se întoarce spre centru. Felicitări doamnei! îi strigă Mihai, pornind înainte, spre autogară. *** Greoaie, abia mișcîndu-se, cursa rapidă trage la peronul central, oprind printr-o frînă bruscă, poticnindu-se, asemeni unui animal rănit. Șoferul coboară și deschide obloanele de la bagaje. În urma lui, coboară Ovidiu și Pavel, care au stat pe culoar, apoi se întorc și-și ajută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]