KorAP: Find »[drukola/base=declarativ & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...114 >

2,843 matches

Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830

în proprietate pe cote-părți. Regimul juridic al indiviziunii de drept comun primește în aplicarea sa, unele particularități când este vorba de proprietatea foștilor soți în perioada mai sus amintită. *Efectele împărțirii bunurilor comune Hotărârile de partaj sunt, prin natura lor, declarative de drepturi și retroactivează, în sensul că drepturile pe care le recunosc copartajanților sunt considerate că au existat din momentul în care s-a născut dreptul de proprietate comună. În temeiul caracterului declarativ al partajului, fiecare copartajant este considerat că

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
Hotărârile de partaj sunt, prin natura lor, declarative de drepturi și retroactivează, în sensul că drepturile pe care le recunosc copartajanților sunt considerate că au existat din momentul în care s-a născut dreptul de proprietate comună. În temeiul caracterului declarativ al partajului, fiecare copartajant este considerat că ar deveni proprietar exclusiv asupra bunului sau părții din bunuri ce i s-a atribuit din totalitatea bunurilor chiar din momentul dobândirii bunurilor supuse împărțelii. În practica fostului Trib. Supr.117, împărțeala nu

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
numai ca mărturisire a unui fapt anterior, un mijloc de dovadă, dar și ca act juridic încheiat pentru a produce efecte juridice, constând în stabilirea legăturii de filiație dintre copil și mamă. II.5. Caracterele recunoașterii Recunoașterea este: a) act declarativ de filiație și nu atributiv de filiație, deci nu creează o stare de lucruri noi, nu modifică și nu creează o filiație nouă . De aceea, recunoașterea produce efecte în mod retroactiv, copilul respectiv fiind considerat al mamei care a făcut

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
când momentul concepției trebuie să fie situat anterior datei la care hotărârea de divorț a rămas irevocabilă (art.39 C.fam.); > încetarea căsătoriei prin decesul soțului, când concepția copilului trebuie să fie anterioară datei morții soțului; > pronunțarea unei hotărâri judecătorești declarative a morții soțului, când concepția copilului trebuie să fie anterioară datei stabilite prin hotărâre ca fiind cea a decesului soțului; > art.23 C.fam., conform căruia copiii născuți după rămânerea irevocabilă a hotărârii care pronunța desființarea căsătoriei și nu trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
57, alin. 3 C.fam.). În prevederile art. 57, alin. 1, ultima parte se arată că: "după moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai dacă a lăsat descendenți firești". Rezultă că recunoașterea paternității este un act pur personal, unilateral, facultativ, declarativ și irevocabil. Recunoașterea voluntară de către tată a unui copil din afara căsătoriei este un act juridic caracterizat prin următoarele trăsături: * unilateral de voință, deoarece pentru a produce efecte juridice este suficientă declarația tatălui, în formele expres indicate de art. 57, alin

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
prealabila și legală a autorității tutelare. Aceste abateri de la regulile generale care domină actele juridice este doar în interesul copilului și în scopul de a-i crea acestuia un statut legal: * actul recunoașterii voluntare de către tată a unui copil este declarativ de filiație, astfel că el va produce efecte retroactive, ca și cum acel tată a făcut recunoașterea la nașterea copilului; * actul de recunoaștere este irevocabil astfel că în timpul vieții tatălui, acesta nu poate retracta recunoașterea făcută. Formele în care se face recunoașterea

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
fi mort pe data stabilită prin hotărâre judecătorească ca fiind cea a morții. În această perioadă, ocrotirea minorului s-a realizat printr-un singur părinte rămas în viață, căruia, în continuare, îi revine ocrotirea și după rămânerea definitivă a hotărârii declarative de moarte, în temeiul art.98, alin.2 C.fam. exercițiul drepturilor părintești revine numai unui părinte, ori de câte ori celălalt se află, din orice împrejurare, în neputință de a-și manifesta voința. În cazul reapariției celui declarat mort și a anulării

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
moarte, în temeiul art.98, alin.2 C.fam. exercițiul drepturilor părintești revine numai unui părinte, ori de câte ori celălalt se află, din orice împrejurare, în neputință de a-și manifesta voința. În cazul reapariției celui declarat mort și a anulării hotărârii declarative de moarte, părintele recapătă exercițiul drepturilor părintești în privința copilului respectiv. * Decăderea unuia dintre părinți din drepturile părintești 294 Daca la moartea unuia dintre părinți în mod necesar drepturile și îndatoririle reveneau unui singur părinte, în cazul decăderii din drepturile părintești

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
trece la instaurarea tutelei. dispăruți, ori declarați, judecătorește, morți. Nu se cere ca părinții minorului să fie declarați judecătorește, dispăruți, ci simplul fapt al dispariției părinților poate duce la deschiderea tutelei copiilor, aceștia neputând rămâne, până când devine irevocabilă hotărârea judecătorească declarativă de dispariție, fără ocrotitori legali. desfacerea adopției copilului minor și instituirea tutelei acestuia, hotărâtă de către instanța judecătorească în interesul minorului (părinții firești fiind în imposibilitatea, din diferite motive, de a redobândi exercițiul drepturilor părintești). Această împrejurare este prevăzută de art.

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
procedura legală în materie. Soția sa se recăsătorește și, la mai puțin de 300 de zile de la încheierea celei de a doua căsătorii dă naștere la un copil. Dacă soțul declarat mort reapare și, după lege, se anulează hotărârea judecătorească declarativă de moarte, apare un conflict de paternitate care va fi rezolvat tot în favoarea celei de a doua căsătorii. (Vezi și, Ioan P. Filipescu, Tratat... 1998, p.353-355) 216 Vezi, Legislația familiei... p.411-436 217 Capitolul II, Filiatia se gaseste în

[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577

trebuie să sară în ochi, să fie reperabil încă de prima dată și să-l înțelegi înainte de a-l citi. Literele groase limitează numărul de semne. Economia caracterelor tipografice impune selecție și fraze sacrificate. A face să știi. Este funcția declarativă a titlului: să spui esențialul despre ceea ce dezvolți în articol. Un titlu informativ enunță elementele specifice faptului. Un titlu comentariu exprimă sau sugerează o opinie, o nemulțumire. Un titlu magazin indică deopotrivă obiectul și sensul reportajului. A face să vrei

[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
din lume pentru prostituate). Atenție, însă, la context. Orașul Sfânt poate să însemne Ierusalim (pentru creștini) sau Mecca pentru musulmani. Sintagmele verbale. Ele subliniază poziția jurnalistului în raport cu sursa: prin distanța, acordul sau neutralitatea. În știre se folosesc foarte mult verbele declarative. Distanțarea față de sursă se realizează prin verbe ca: a afirma, a pretinde, acordul sau pactizarea minimă: prin a sublinia, a mărturisi, a confirma sau a fi de acord, neutralitatea: prin a spune, a declara sau a indica. Oricât de rutiniere

[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694

observabile, separate printr-un interval de timp cu durată variabilă”. Primele conduite aparțin fazei de achiziție, iar cele ulterioare, fazei actualizării, fiind „conduite de recunoaștere, de reconstrucție, de evocare, de reînvățare”. Din rezultatele cercetărilor experimentale reiese că memoria este explicită (declarativă), raportându-se la conținuturi verbale sau imagistice evidențiate prin probe de recunoaștere, și implicită (nondeclarativă sau procedurală). A doua formă include reguli de execuție, deprinderi motorii sau cognitive, reflexe condiționate - conținuturi inaccesibile conștiinței, ce nu pot face obiectul unor reactualizări

[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658

3. Conținutul 194 4. Temele cross-curriculare: integrare și contextualizare a curriculumului 198 4.1. Înapoi la abordarea integrată a curriculumului 198 4.2. TCC și contextualizarea curriculumului 201 5. Învățarea tematică/cross-curriculară. Repere pentru generarea strategiilor didactice 204 5.1. Declarativ, procedural și conceptual în cunoaștere și învățare 204 5.2. Inteligențele multiple 209 5.3. Învățarea bazată pe proiect 215 5.4. Învățarea bazată pe probleme (problem-based learning) 219 5.5. Învățarea-aventură (de tip expediționar) 223 5.5.1. Conceptul

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
fără a intra însă în detalii. Acest capitol își propune să ofere o serie de repere pentru generarea unor strategii didactice pe care practica le-a validat ca fiind profitabile și eficiente în cazul învățării tematice sau cross-curriculare. 5.1. Declarativ, procedural și conceptual în cunoaștere și învățaretc "5.1. Declarativ, procedural și conceptual în cunoaștere și învățare" Pentru a lămuri mai bine problematica învățării integrate, tematice sau cross-curriculare, să vedem mai întâi ce tipuri de cunoștințe își propune să producă

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
să ofere o serie de repere pentru generarea unor strategii didactice pe care practica le-a validat ca fiind profitabile și eficiente în cazul învățării tematice sau cross-curriculare. 5.1. Declarativ, procedural și conceptual în cunoaștere și învățaretc "5.1. Declarativ, procedural și conceptual în cunoaștere și învățare" Pentru a lămuri mai bine problematica învățării integrate, tematice sau cross-curriculare, să vedem mai întâi ce tipuri de cunoștințe își propune să producă învățarea și, prin urmare, ce moduri de cunoaștere favorizează ea

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
conceptual în cunoaștere și învățare" Pentru a lămuri mai bine problematica învățării integrate, tematice sau cross-curriculare, să vedem mai întâi ce tipuri de cunoștințe își propune să producă învățarea și, prin urmare, ce moduri de cunoaștere favorizează ea. 1. Cunoștințele declarative sau propoziționale se referă la cunoașterea obiectelor și a faptelor („a ști că...”). Ele permit formarea unor modele mentale declarative, care se bazează pe reprezentări ale obiectelor și evenimentelor, și a legăturilor dintre acestea. Cunoștințele declarative sunt cele care ne

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
ce tipuri de cunoștințe își propune să producă învățarea și, prin urmare, ce moduri de cunoaștere favorizează ea. 1. Cunoștințele declarative sau propoziționale se referă la cunoașterea obiectelor și a faptelor („a ști că...”). Ele permit formarea unor modele mentale declarative, care se bazează pe reprezentări ale obiectelor și evenimentelor, și a legăturilor dintre acestea. Cunoștințele declarative sunt cele care ne permit să gândim și să vorbim despre lumea înconjurătoare, având posibilitatea articulării în limbaje formalizate. Posibilitatea de „punere în limbaj

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
favorizează ea. 1. Cunoștințele declarative sau propoziționale se referă la cunoașterea obiectelor și a faptelor („a ști că...”). Ele permit formarea unor modele mentale declarative, care se bazează pe reprezentări ale obiectelor și evenimentelor, și a legăturilor dintre acestea. Cunoștințele declarative sunt cele care ne permit să gândim și să vorbim despre lumea înconjurătoare, având posibilitatea articulării în limbaje formalizate. Posibilitatea de „punere în limbaj” face astfel încât aceste cunoștințe să fie explicite, ușor de stocat/memorat și de transmis către ceilalți

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
despre lumea înconjurătoare, având posibilitatea articulării în limbaje formalizate. Posibilitatea de „punere în limbaj” face astfel încât aceste cunoștințe să fie explicite, ușor de stocat/memorat și de transmis către ceilalți. Acest tip de cunoaștere se fundamentează pe memoria de tip declarativ, simbolică. Învățarea se bazează, în acest context, pe o acumulare succesivă de informații segmentate, izolate, care ne fac capabili să judecăm și să reprezentăm realitatea în termeni de propoziții adevărate sau false. Este o învățare/cunoaștere de tip static, legată

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
îndeplinirea unei sarcini/rezolvarea unei probleme. Modelele mentale și de învățare specifice cunoașterii procedurale sunt centrate pe o finalitate clară (obiectiv de îndeplinit). Cunoașterea procedurală este de cele mai multe ori de tip tacit, mai dificil de verbalizat și explicat (în comparație cu cea declarativă). Procedurile presupun dezvoltarea unei memorii de tip algoritmic, sintactic. Chiar dacă are o puternică dimensiune tehnică, prin faptul că procedura aplicată are o sintaxă clară, dimensiunea subiectivă este puternic implicată în acest tip de cunoaștere și în punerea ei în aplicare

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
în care disciplinele sunt integrate și 2. tehnici instrucționale care îi implică pe elevi într-o învățare socială interactivă, cum ar fi învățarea bazată pe probleme și pe proiect, învățarea prin cooperare (Roberts, Kellough, 2002, p. 2). Tabelul 5. Cunoașterea declarativă, procedurală și conceptuală În mod evident, disciplinele școlare clasice contribuie în mod prioritar la dezvoltarea domeniului declarativ al cunoașterii, în timp ce TCC ar trebui să se centreze, din punctul de vedere al învățării, pe cunoașterea procedurală și pe cea conceptuală, pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
socială interactivă, cum ar fi învățarea bazată pe probleme și pe proiect, învățarea prin cooperare (Roberts, Kellough, 2002, p. 2). Tabelul 5. Cunoașterea declarativă, procedurală și conceptuală În mod evident, disciplinele școlare clasice contribuie în mod prioritar la dezvoltarea domeniului declarativ al cunoașterii, în timp ce TCC ar trebui să se centreze, din punctul de vedere al învățării, pe cunoașterea procedurală și pe cea conceptuală, pentru a sprijini în final capacitatea de a produce cunoaștere, nu doar de a o asimila pe cea

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
la decizia școlii, proiectele integrate, parcurgerea unor module specifice, ar aduce un plus de apropiere de individualizarea învățării; posibilitatea predării în echipă, chiar dacă a fost statuată la un moment dat în acte normative ca fiind posibilă, a rămas la nivel declarativ și nu este aplicată, deoarece se invocă „lipsa de fonduri”. 4. Revizuirea modalităților de evaluare și a tipurilor de probe pentru examene. Așa cum arată testările internaționale la care România a luat parte în ultimii ani (PISA, TIMSS, PIRLS), rezultatele obținute

[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399

predicatul ci prin proprietățile semnificativ atribuite. Multe din numele proprii nu sunt nume proprii veritabile ci descripții definite 170. Frege a recunoscut că un nume propriu poate avea un sens și totuși să nu aibă nici o referință, iar o propoziție declarativă care ar conține acel nume ar exprima un gând dar i-ar lipsi valoarea de adevăr. Strawson îmbrățișa această idee 50 de ani mai târziu și spunea că existența unui referent este presupusă și nu implicată. Pentru Frege o descripție

Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]