2,386 matches
-
care au abordat adresa lui Nixon pe tema continuării războiului din Wietnam și-au apropriat evenimentul "din perspective non-tradiționale"199, demonstrând, în esență, tot atâtea "neajunsuri" ale adresei președintelui, identificate din diferitele poziții incorporate de cei trei critici. În mod deliberat, lăsăm la o parte, în analiza de față, rezultatele analizelor care o precedă pe a lui Hill, pentru simplul motiv că vom avea, într-un subcapitol ulterior, o ocazie nemijlocită de a ne referi la (o parte dintre) aceste contribuții
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
și folosite de clasa dominantă pentru a controla acțiunile discursive ale celor dominați"672. Să nu înțelegem de aici nimic în sensul vreunei presiuni sau "cenzuri evidente a ideilor opozante"673, în care s-ar angaja, în mod voluntar și deliberat, clasa socială legiuitoare. Dimpotrivă, regulile instituționalizate "conțin (un tip de adăugirea mea) retorică inflamatoare în contextul unor limite acceptate (la nivel adăugirea mea) social granițe acceptate de oamenii care formează o comunitate"674. Stuart Hall, de pildă, citat de McKerrow
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
procedee Metode propriu-zise pentru autoeducație constructive, continuă, conștiente, raționale după desfășurarea acțiunii, asupra conceperii, organizării, desfășurării ei, a resurselor și procedeelor folosite, a efectelor. • Formularea de reflecții personale, ca modalitate de comunicare cu sine însuși, ca metodă a activității mentale deliberate, cu formularea de interpretări, explicații, conturarea de perspective, găsirea de argumente și contraargumente. • Conturarea unui stil de autocontrol și de autoraportare la criterii, principii de exigență comportamentală în diferite situații și stabilirea liniilor de autocorecție. De autostimulare a autoformării • Recursul
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
la o soluție verificabilă, formulează reflecții pentru aplicare, efectuează acțiuni de verificare, formulează teorii empirice, recurge și la metareflecție. • Dă un nou rol celor care cercetează în organizație, pe o temă. Este un proces de reflecție, dar una spontană apoi deliberat și sistematică pentru căutarea evidențelor la o aserțiune, pentru desfășurarea unui proces de căutare a rezolvării unei situații problematice, indică modul de colaborare în investigare, valorificare a resurselor, găsirea de alternative în rezolvare, clarificarea tensiunii în identificare, interpretare, aplicare., cu
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
capitaliste avansate. La fel cum pe plan intern, piața forței de muncă poate fi "eliberată" numai prin restricții legislative asupra sindicatelor, crearea regimului comercial liberal de după război și de-reglementarea piețelor mondiale de capital în anii 1970 au necesitat acte deliberate ale statelor intervenționiste. În actuala fază a globalizării, suveranitatea economică națională a fost nu atât pierdută, cât fie oferită cu entuziasm, fie concedată cu reticență. Capacitatea statului de a dirija economia națională a fost subminată deliberat și semnificativ prin globalizarea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
că o asemenea descentralizare în scopuri ecologice implică organizarea unor instituții politice fundamental diferite. Acest fapt este clarificat de opoziția explicită a multor astfel de autori împotriva instituțiilor și practicilor suveranității; după cum subliniază Helleiner (1996), acesta a fost întotdeauna subînțelesul deliberat al sloganului "gândește global, acționează local". Este, de asemenea, clar că această descentralizare este determinată și de îngrijorarea ecologiștilor în privința ierarhiei și a dominării. Deci nu mai este vorba numai de nivelul instituțiilor politice în stat, ci și de forma
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
poate pierde, transformându-se chiar În necinste, dar minciuna În adevăr, nu.) „Nu importă ce face natura din om, ci ceea ce el Însuși face din sine.” (I. Kant) Înșelătoria dezonorează, greșeala niciodată. (Pentru că Înșelătoria izvorăște, de regulă, dintr-o intenție deliberată, pe când greșeala are la bază, de obicei, o incompetență de moment.) „Cei mai răi dintre oameni și cei mai vrednici de cea mai mare pedeapsă sunt aceia care Îndrăznesc să-i acuze pe alții de faptele ce li s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-o, am și Început să-l urăsc pentru aceasta”.) Refuzul laudelor este plăcerea de a fi lăudat de două ori. (Proverbul Își are originea În cugetările moraliștilor francezi, care nu o dată au sesizat faptul că unii oameni lasă, În mod deliberat, impresia că laudele Îi incomodează sau că le displac, pentru a atrage astfel atenția asupra modestiei lor și a-i face, În felul acesta, pe cei din jur să se simtă obligați să le acorde laudele cuvenite.) Arta de a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un sens rațional: a Înțelege, de exemplu, pentru ce nu ești la un moment dat liber Înseamnă deja a fi liber. Credem totuși că sentimentul libertății are, În același timp, și o componentă morală. Astfel, cineva poate accepta În mod deliberat, pentru o perioadă de timp, situația de dominație categorică a cuiva asupra sa: această asumare conștientă a situației de dependență nu-i dă sentimentul de a fi sclav al respectivei persoane. Totuși faptul acesta are implicații etice: pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de o parte, fapta sa, chiar dacă este motivată de un interes personal important, intră În categoria faptelor de compromis (un compromis În primul rând În raport cu sine); pe de altă parte, opțiunea de a accepta o situație temporară de dependență, deși deliberată, nu-l absolvă pe cel În cauză de trăirea unor situații reale de umilință. Μ Nefericitul care se hotărăște, la un moment dat, să recurgă la tentativa de suicid dovedește că trecutul său este mai important pentru el decât prezentul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să aibă aceleași proprietăți ca acelea ale păsării mitice Phoenix (autoincendierea periodică și regenerarea din propria cenușă ca formă de reproducere)172. Utilizarea adjectivului participial tăiată cu sens pasiv notează faptul că incendierea, deci moartea, nu se face ca act deliberat, de această dată, ci este impusă. Într-o notă clasică de interpretare, Alex Ștefănescu realizează o analiză stilistică a acestui poem, reprezentativ, de altfel, pentru întreg primul volum: "Poeta apare pe scenă, țănând într-o mână capul, iar, în cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
2003. Magazine littéraire, no 398/mai 2001, p. 36. Este o idee subliniată de Georges Perec : « Preocupată numai de marile ei majuscule (Opera, Stilul, Inspirația, Viziunea despre Lume, Opțiunile fundamentale, Geniul, Creația, etc.), istoria literară pare să ignore În mod deliberat scriitura ca practică, ca travaliu. » (apud Magazine littéraire, no cit., p. 52. ) Michel Foucault, L’Herméneutique du sujet. Cours au Collège de France, 1981/1982, Paris, Seuil, Gallimard, 2001. Volum tradus În românește la Polirom de către Bogdan Ghiu, În 2003
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai iubește. Amintindu-i totodată Iuniei că, aflată sub supraveghere, nici o libertate nu îi era îngăduită și că cea mai mică abatere risca să aibă consecințe dezastruoase pentru tânărul său partener. Perdeaua subțire care despărțea personajele nu era, în mod deliberat, etanșă și, lipsit de orice densitate, voalul nu marca decât fractura platoului de joc: într-o parte se ascundea Nero, iar în cealaltă se aflau nefericiții îndrăgostiți. Tânărul tiran îi spiona, adoptând poziția spectatorului care eram, în timp ce eu, la rându
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
nivelul privirii, factori determinanți ai simultanei distanțări/implicări a spectatorului, a cărui condiție este, mai mult ca oricând, dublă. Specificul supravegherii, în sensul reținut aici, este acela de a fi o activitate deloc spontană, organică, adică „naturală”, ci, dimpotrivă, intelectuală, deliberată, plănuită cu grijă. Ea este elaborată într-un context socio-politic și, indiferent de consecințele practice, acesta este și domeniul vizat în mod constant. Supravegherea depinde, indiscutabil, de nucleul relațiilor interumane și de raporturile existente în această sferă. În sfârșit, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mai amare înfrângeri, cum se întâmplă în celebrul roman al lui Orwell. Supravegherea ucide acțiunea, dar nu și gustul libertății, nu și patima îndrăgostiților. Împotriva virusului fricii încolțesc germenii rezistenței. Ierarhiile supravegheriitc "Ierarhiile supravegherii" Supravegherea este o activitate aproape întotdeauna deliberată, consecință a unei decizii luate altundeva, de obicei în cele mai înalte sfere ale puterii. Într-adevăr, puterea în exercițiu recurge la supraveghere pentru a se informa și pentru a folosi informațiile astfel obținute în scopul menținerii unei ordini disciplinare
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
țintuiește la pat, stare ce-i permite să-i supravegheze nestingherit. De data aceasta, el însuși pune la punct strategia menită să-l protejeze și să-i apere bunurile. Volpone se convertește într-un „spion din interior” prin intermediul unei simulări deliberate. O situație aparent identică va fi exploatată de Pirandello în Henric al IV-lea, unde protagonistul, închis într-un ospiciu după o criză de nebunie prelungită, supraveghează intrigile și mașinațiunile celor ce-l înconjoară și care, crezându-l cu mințile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
putem deci să o gîndim în principiu, decît în interior. În principiu este ceea ce pune problema. Căci acest principiu este necesar și imposibil după părerea lui Atlan, necesar și posibil pentru Varela. În această privință, Atlan rămîne într-o ambiguitate deliberată și productivă: eu nu pot decît să mă situez ca observator exterior, dar voi încerca în același moment o mișcare de întoarcere spre interior. Faptul că știu că rămîn, orice s-ar întîmpla, observator exterior, cu propriile mele limite, îmi
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
a prooroci viitorul ordinatorului, ci de a analiza procesul mintal pe care procesul "computațional" îl poate facilita sub anumite forme. Totul este fondat pe intern. Se include realitatea exterioară. Autism. Știința cognitivă este astfel definită ca teorie a stărilor mintale deliberate. Comportamentul ar avea cauze mintale: ceea ce psihologia pozitivistă refuză cu energie, iar sensul comun admite ca metaforă. Dar, aici, știința cognitivă ia "cauza mintală" literă cu literă. Există o determinare directă între starea mintală și comportament, și această determinare se
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
centrală (figura 68) și indică prin aceasta că povestea este despre Oedip, și nu despre monstru. Muzeele regale de arte frumoase, Bruxelles Forța centrului poate fi exploatată pentru a crea o contradicție agasantă între un element menținut mic în mod deliberat și importanța sa crucială în cadrul poveștii prezentate. Tensiunea generată printr-un atare paradox a fost foarte la modă în timpul | 111Centrii ca pivoți fazei manieriste a artei baroce. De exemplu, peisajul complex al lui Pieter Bruegel cu subiectul căderii lui Icar
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu câteva pagini să nu purtați îmbrăcăminte de gală când faceți mâncare. Rochia de gospodină se numește șorț și se poartă doar în bucătărie* peste hainele de casă**. *, ** Eu am încălcat în mod repetat aceste reguli, dar a fost ceva deliberat și, vă asigur, cât se poate de plăcut; într-o seară țin minte că îi găteam numărului trei sendvișuri cu parizer și purtam șorț; doar șorț... Mă costumasem așa la sugestia lui și pe moment am avut senzația ciudată că
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cel al omului modern este anomic, dacă avem În vedere teoria lui E. Durkheim. Înainte de a fi o manifestare morbidă, suicidul este, În primul rând, o opțiune a persoanei, ca un act de refuz al vieții proprii. Este o decizie deliberată, În cazul lui Faust, și un gest al disperării omului modern, care se Întreabă dacă viața merită sau nu să fie trăită (A. Camusă. În fiecare gest suicidar trebuie să vedem persoana și motivele care au dus la acesta. Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
our friend G. D. passed away of a heart attack on November, 17, 1985”. Cum trebuie Înțeles modul În care G.D. Își Încheie viața? În orice caz, sunt excluse motivațiile de ordin patologic. Este vorba despre un act de voință deliberat, cu o semnificație morală. Deși are În el multe note demonstrativ-histrionice, de tipul unei pregătiri care frizează punerea În scenă a unui spectacol În care autorul este și actor, sinuciderea lui G. D. trebuie considerată un act moral. Acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
diverse obiecte, legare, punerea copilului în genunchi, trasul de păr și de urechi, strangulare, otrăvire, arsuri etc.). Semnele uzuale ale abuzului fizic sunt contuziile, arsurile, traumatismele craniene și osoase. Abuzul fizic presupune ca vătămarea copilului să se producă în mod deliberat, însă acest lucru este adesea neclar chiar părinților. Adulții, în general, consideră că au dreptul să-și pedepsească propriul copil sau pe cel avut în grijă. Tot în categoria abuzului fizic se încadrează și sindromul copilului bătut (battered child syndrome
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Janet - eul nu există, după cum nu există nici personajul. Înaintea personajului exista propriul corp, cât despre eu, el este invenția umanității”. (L' évolution psychologique de la personalité, 1929, Paris, p. 536). „Eul „ este, așadar, rezultatul unei evoluții dialectice, conduitele sociale și deliberate câștigând treptat un rol preponderent în sistemul persoanei, suprapunându-se celor „afectiv-reflexive”. H. Wallon, și el, în evoluția personalității, mai multe stadii (faze) prin care se asigură sporirea nivelului conștirntizării, separarea treptată a persoanei de „ambianță” și de opoziția acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
drept, nu are, de regulă, la acest nivel, caracterul unui act agresiv: ea (revendicarea)îmbracă, în primul rând, forma unei reacții reflexive de rezolvare„” a contradicției apărute, concomitent cu un sentiment de respectare a normelor sociale și de adeziune conștientă (deliberată) la ele. Ceea ce asigură, de fapt, păstrarea sănătății psihice, a unui armonius climat social, este rezolvarea judicioasă (rațională, realistă) a contradicțiilor și anihilarea supratensiunilor psihice, în vederea mobilizării unor noi tensiuni motivaționale, creatoare, orientate în direcția dezvoltării persoanei și a integrării
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]