2,257 matches
-
pârloagă-i ogoru... Toader se scarpină în creștet: Apăi... după scărmăneala aiasta, o da Dumnezău și-om apuca câțiva anișori de tihnă și pace... Doamne miluiește! Doamne miluiește! se aude o cântare bisericească mormăită. Curând, apare un călugăr-cerșetor, deșirat, uscat, desculț, încins cu o funie peste rasa de șiac, neagră, ruptă, murdară, cu o cruce din două bețe încrucișate bălăngănindu-se pe piept. Cine-i arătarea aiasta? se crucește Gheorghiță. Cum, nu știi? se închină Toader. E "Sfântu". Propovăduiește... Sfântul, îngenunchiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bucurăm că n-am dat ortu' popii, spune el zâmbind ironic. Pentru cei ce-au căzut acolo, am făcut mare pomenire: patru zile am postit numai cu pâine și apă ca să mă pedepsesc că n-am murit, m-am umilit desculț și m-am rugat pentru odihna sufletelor lor. Am jurat că voi înălța o biserică întru veșnica lor pomenire. Și-apoi, se va așterne uitarea... "Dumnezeu să-i ierte!" Vădanelor când le spui, își înăbușă gura cu basmaua, nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cum fu, neamțule? îl scormonește Ștefan. Numa' doi galion! se vaicăre Herman. Numa' doi!... Kaputt! Jawohl, neamțule! îl bate Ștefan pe umăr, lăudându-l. Neamțu' tot neamț... Nuuu!!! Nu mai vin!!!... se aude un răcnet pe cărare. Un călugăr-cerșetor, bărbos, desculț, zdrențăros, se năpustește pe cărare, răcnind: Turcii nu vin!!!... Nu mai vin!!!... Ștefan, boierii sar ca opăriți: Ceee?!?!... Ceee?!?! strigă Ștefan uluit. Călugărul, vlăguit, se prăbușește la picioarele lui Ștefan și dă să-i sărute mâna. Ștefan îl înșfacă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ploconește Duma. Unde dă fericea! cobește Juga. Norocul nostru-i spart în fund... Am hălăduit peste tot în Turchia, continuă Gherasim. Am căscat ochii, am tras cu urechea... Cine să se lege de un biet călugăr-cerșetor ce bate cărările Împărăției, desculț, cu traista în băț doldora de sfinte iconițe, cu așchiuțe din Crucea Mântuitorului, cu oscioare moarte făcătoare de minuni de-ale vreunui "sfânt mucenic" de mine dezgropat... Și cu ciuma? întreabă Ștefan. Ciuma? Molima bântuie sălbatec. Oamenii, înfricoșați, fug din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a mai rămas, cu timpul, decât coapsa ei. O zeiță fără nume și chip care, ascunsă în tufișurile memoriei mele, nu binevoiește să-mi dezvăluie decât acea parte, superbă, a corpului ei. * Cum am stat în noaptea aceea din adolescență, desculț și numai în cămașă de noapte, ca țintuit, aproape o jumătate de oră, în picioare, în bucătăria în care știam că mișună scârboșii gândaci de bucătărie! Fără să mă sinchisesc de data aceasta de ei, posedat de o imensă dorință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
târziu, când ne-a parvenit vestea decesului unchiului Vanea. Iar ele, la rândul lor, au comentat cele aflate, uneori de față cu mine. Ca prin vis îmi amintesc că în timpul războiului a dus-o teribil de greu, că umbla aproape desculț și nu avea ce să mănânce, pentru ca după război să fie rău văzut pe motiv că nu s-a evacuat. Se prea poate însă să încurc lucrurile (persoanele). Oricum, mai mult decât știu acum nu voi mai putea ști probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
gămălie galbenă încărcată de nectar puternic mirositor și plăcut. Cât privești, nu te mai saturi. Lângă biserică din această grădină este o stâncă. Ea adăpostește chipul Mântuitorului Iisus Hristos căzut de povară păcatelor noastre. Este din piatră albă. Mântuitorul este desculț, căzut pe mâini în genunchi. Este atat de trist și te privește cu duioșie. Să-L vezi cât suferă pentru noi. Cu un pic de voință și puțină osteneală te poti urca să ajungi la El. Și eu, nevrednica, am
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în scăndura șaretei, ca să audă cei din casă și să vină să sărute icoana Nașterii Domnului. N-a ieșit nimeni. Popa Cristea, stăruitor, a strigat tare: „ Popa, popa, tată, popa”! Au ieșit pe prispa casei doi copii de trei-patru ani, desculți, cu capul gol, numai în cămășuici. Părintele a cerut :”să vie mămica la mine”. Un copil a răspuns că „nu-i acasă nici tătica nici mămica, numai eu cu Vasilica”. Atunci părintele a luat din lădița „șaretei” o bucată de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
s-a dus în ogradă. Acest act de bravură a fost povestit și înflorit de tanti Florica de sute de ori. Bunicul, având trei copii la școală „secundară”, în același timp, se descurca greu cu plata taxelor. Băeții umblau aproape desculți. Distanța de la Brăila la Corbeni o parcurgeau de cele mai multe ori pe jos sau cu ocazii. De multe ori, tanti Florica și frații ei Ștefan și Constantin veneau pe jos până la „Trei vânturi”, cam cinci kilometri, și-l rugau pe tata
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
unchiul Constantin, care era numai cu opt ani mai „mare” ca mine, o ploaie torențială ne-a obligat să ne adăpostim amândoi sub o rogojină. Tot la paza bostănăriei cu unchiul Constantin, a venit un copilaș mai mic decât mine, desculț, murdar, cu semne clare că nasul îi făcea inundații până peste buza de sus a gurii, și ne-a cerut un pepene ca să mănânce. Unchiul s-a dus în bostănărie și a adus un pepene mic și i l-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Nu suntem 50, ci dacă am mai fi pe câte suntem și încă două am fi 50”. „Mama tatii, soacra mamei, și cu bunica mea, câți ani avea”?. La pregătirea pentru examenul de admitere eram la Corbeni, la bunici. Umblam desculț, numai în izmene și într-o cămeșuică din „pânză de casă”. De multe ori veneam la lecții în camera unchiului Constantin cu sânul plin de zarzăre sau goldane. Într-o astfel de situație, unchiul s-a făcut că nu observă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ca să-și înteacă verișorii dar, sub efortul lui, cuptorul bunicii s-a năruit. Sâmbăta, mămica ne spăla, ne făcea baie în „albia” mare, făcută din lemn de salcie, ne „lăia” pe cap, ne schimba rufele „negre” adică murdare. Vara umblam desculți, și era mult praf. Seara, la spălatul picioarelor, mămica ne cerea să stăm ca să se zvânte apa de pe picioare, nu ne da ștergar, ne spunea că dacă ne ștergem picioarele cu ștergarul, ștergem norocul. Motivul însă, am apreciat încă de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
viță de vie, cu moșul cel bun și blând, care lucra printre albine fără mască și fără să le afume. Acolo, soarele strălucitor trecea printre crengile și frunzele pomilor ca ceva edenic, asemenea unei icoane din Biblia Ilustrată. Vara, umblam desculț, cu capul gol, cu o cămășuță și cu izmănuțe până la genunchi. Odată, când m-am dus la scăldat cu băieți mai mari ca mine, care știau să înoate, am mers la apă adâncă. Am intrat și eu în apă, și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
bănui măcar, că sub masca nenorocită a mizeriei viază un suflet atât de nobil ?. Cine ar bănui că sub pălăria ruptă și zoioasă, că sub părul alb și dezordonat se află o inteligență sclipitoare? Cine ar crede că acest moșneag desculț, cu bondița peticită, cu palmele bătucite de muncă, cu degetele stricate de gloanțe pe front, să se afle omul care vorbește cursiv șase limbi străine, (?), că a fost cândva falnic sergent dragon în slujba împăratului de la Wiena? Moșul a rămas
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dat parohia Strunga din raionul Târgul Frumos, compusă din trei sate, Hăbășești, Strunga și Cucova, cu o singură biserică și cu trei cimitire. Ca paroh în parohia Strunga eram atât de sărac încât vara mergeam prin sat în reverendă dar desculț. Căram apă cu cobilița la casa parohială. În ruinele vilelor moșierului Manolescu Strunga, distruse de invazia sovietică, își aveau domiciliul obligator soții bătrâni și bolnavi Elvira și Petru Valter din orașul Roman. I-am descoperit printre ruine, atenționat de un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Clădirea administrativă nu era nici urâtă, nici frumoasă, dar avea un aspect oarecum decent, iar steagurile ce fuseseră puse, de o parte și de alta a ușii de la intrare, special pentru acest eveniment, îi dădeau un aer festiv. Niște copii desculți, cu nasurile scoase prin gardul de vizavi, au strigat cât îi ținea gura, râzând în hohote, atunci când am coborât din mașină: 43 Pri-mă-rițe-le, pri mă-rițe-le! Au dispărut apoi în casă, pentru a urmări din ușă desfășurarea evenimentelor. Erau băieții casierului
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
treaba primăriei. DESCURCĂREAȚA Satul Ghiduleasa era împrăștiat de-a lungul șoselei care străbătea comuna. Asfaltul se termina la intrarea în sat, lângă secția de mecanizare. Casele romilor erau mici, fără garduri, vopsite în culori țipătoare. Laolaltă porci, păsări și copiii desculți și murdari stăteau pe marginea șanțului. Erau și câteva case mai noi, dar neterminate, care aveau mai multe camere și trădau o oarecare bunăstare. Acestea erau casele etnicilor care lucrau prin orașe, pe șantiere sau la mină. Pe Hobidinca o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
președintelui Tribunalului. Tatăl meu fiind atunci procuror, mi s-a repartizat unul din aceste locuri fruntașe, distribuite, cum se vede "din oficiu". În clasa întâi erau și mulți copii modești și unii, câțiva, atât de săraci, încât veneau la școală desculți, fără ghete sau bocanci (unul dintre acești copii desculți a devenit un ministru important; dar cred că și copilul ministrului o fi primit, la timpul lui, un loc în prima bancă.) Această repartiție, cu copiii săraci în ultima bancă, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a repartizat unul din aceste locuri fruntașe, distribuite, cum se vede "din oficiu". În clasa întâi erau și mulți copii modești și unii, câțiva, atât de săraci, încât veneau la școală desculți, fără ghete sau bocanci (unul dintre acești copii desculți a devenit un ministru important; dar cred că și copilul ministrului o fi primit, la timpul lui, un loc în prima bancă.) Această repartiție, cu copiii săraci în ultima bancă, m-a îndurerat atât de mult încât, în acele zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prea mult, ca să nu apuce să numere gropile din asfalt, să nu observe invazia de bălării și nici extiderea igrasiei pe clădiri. Le promiți un sat săsesc. Ajungi acolo. De sub porțile-fortăreață, acum vraiște, se ivesc zeci de copii peticiți și desculți. S-a terminat cu gospodăriile ferecate care delimitau spațiul public de cel privat. Ca o penultimă speranță, te agăți de castelul Bran. Îi alergi repede pe costișă ca să scape de invazia de kitsch de la intrare și le spui că nu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mult decât atunci când totul este corect, dar se pierde semnificația și importanța unor cuvinte sau expresii demne de reținut. Doamna profesor Maria Popescu ținea la elevii săi de la Adjudu Vechi. Noi făceam naveta indiferent de vreme, străbătând cei 4 kilometri desculți. Ne încălțam înainte de a intra în oraș. Aveam mândria de a nu ajunge desculți la școală. În timpul iernii stăteam la gazdă împreună cu fratele meu. Acest lux îmi dădea motive de mândrie față de colegii din sat, deși îmi lipsea anturajul lor
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
sau expresii demne de reținut. Doamna profesor Maria Popescu ținea la elevii săi de la Adjudu Vechi. Noi făceam naveta indiferent de vreme, străbătând cei 4 kilometri desculți. Ne încălțam înainte de a intra în oraș. Aveam mândria de a nu ajunge desculți la școală. În timpul iernii stăteam la gazdă împreună cu fratele meu. Acest lux îmi dădea motive de mândrie față de colegii din sat, deși îmi lipsea anturajul lor și îi invidiam pentru peripețiile și năzdrăvăniile pe care le făceau în timpul navetei. Am
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
avut o influență hotărâtoare asupra vieții sale spirituale: părintele Natale al lui Isus. Don Calabria îl considera ca pe un părinte, iar primii Slujitori Săraci ai Divinei Providențe îl numeau afectiv «bunicul» Operei. Giuseppe Giacomo Fada, care în Ordinul Carmeliților Desculți și-a luat numele de fratele Natale al lui Isus (di Gesù), s-a născut pe 27 mai 1863, la Lavarone (Brescia). Familia sa se bucura de o bunăstare economică discretă; câștigul provenea din munca ogoarelor și din vinderea lemnului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
reunea pentru a recita sfântul rozariu. Avea 12 ani când i-a murit tatăl. Giuseppe a trebuit să abandoneze studiile pentru a-și ajuta mama și a duce înainte afacerea familiei. La 21 de ani a intrat noviciatul părinților carmeliți desculți din Brescia. A primit haina religioasă pe 25 ianuarie 1883, luându-și numele de fratele Natale al lui Isus. Anul următor, pe 25 ianuarie 1884, a depus voturile ascultare, sărăcie și curăție. Timp de doi ani a studiat filozofia și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ascultare, sărăcie și curăție. Timp de doi ani a studiat filozofia și disciplinele indispensabile pentru a accede la teologie, terminându-și cei doi ani de filozofie, a fost transferat la Verona în conventul Santa Maria di Nazareth, numit și al «Desculților». Promovând examenele cerute, prin aprobarea tuturor voturilor, fratele Natale a fost hirotonit preot de patriarhul de Veneția, cardinalul Domenico Agostini, pe 16 martie 1889. Pregătirea sa culturală nu s-a terminat cu sfințirea preoțească, ci a continuat cu alți trei
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]