3,459 matches
-
aștepta clădirea aceea puțin înclinată, iar la ultimul etaj, mansarda plină de vopsele și pânze și miros ascuțit de terebentină. El îmi deschide ușa, cu o pensulă în mână și ochii îngustați, ca o persoană cu vederea scurtă încercând să deslușească de la distanță semnele de circulație de pe stradă, și, deși nu spune nimic, știu că se bucură să mă vadă, îmi indică cu pensula un fotoliu, mă poftește să mă simt ca acasă și fuge la bucătărie, cafeaua turcească din ibricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
are pe mine. Elefantul nu făcuse nici un rău nimănui, iar noi l-am urmărit pînĂ-n locul Ăsta, unde a venit ca să-și vadă prietenul mort - și acum o să-l omorîm. E vina mea. L-am trădat.“ Între timp, Juma deslușise urmele. Îi făcu un semn tatălui lui David și porniră. „Taică-meu n-are nevoie să omoare elefanți ca să trăiască“, se gîndi David. „Dacă nu l-aș fi văzut eu, Juma nu l-ar fi găsit. Și-a avut șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
XVII-lea, pântec matern, uter obscur pentru ciocnirea a cine știe căror metale mistice? Era ca și cum Deutsches Museum ar fi fost instalat În castelul piemontez pe care-l vizitasem cu o săptămână În urmă. Îmi era tot mai greu să deslușesc lumea magiei de ceea ce astăzi numim universul preciziei. Personagii pe care le studiasem la școală drept purtători ai luminii matematice și fizice, le regăseam acum În mijlocul beznelor superstiției și descopeream texte situate În afara oricăror Îndoieli, care-mi relatau cum fizicieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
L-am scos nerăbdător din rucsac și l-am desfăcut. Eram tare curios să văd cum răspunsese la povețele mele de îndreptare morală. Am ridicat scrisoarea în dreptul ochilor, să nu mă orbească soarele. Preț de câteva secunde n-am putut desluși nimic, apoi mi-am dat seama că țineam în mâini propria mea scrisoare. Am întors-o pe toate părțile, neinteresant. Metro-, homo-, transsexualul sorbonard se mulțumise să-mi corecteze greșelile de franceză, băgase misiva mea creștinească într-un plic roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
până la grilajul care împrejmuia Grădina Botanică. Acolo m-au luat în primire mamele și fiicele bucureștene. Eram un biet invalid de război. După zece minute de orbire mi-am recăpătat un sfert de vedere și, prima imagine pe care am deslușit-o, a fost cea a scutierilor și a TAB-urilor, care încolțeau manifestanții din spate, dinspre cartierul Militari. Strânși ca într-o menghină, luptătorii de gherilă răspunseră cu huiduieli, pietre și ciomege cu rază medie de acțiune. Scutierii se apropiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și milioane de cioburi microscopice, vacarmul diurn răbufnind din nou, mareic, nițeluș mai acut și mai proaspăt, până pe terasă. Crezi că întârzie? ridică vocea Avocatul, cătând puțin curios, puțin îngrijorat, înspre tejgheua adumbrită a barului din fundul grădinii, unde se deslușea cocârjată, silueta pânditoare a birtașului. Nea Petrică-zapciul, pare că și-a pierdut de tot răbdarea cu noi. Și doar ți-am spus, de nu mai știu câte ori: lasă-l, naibii și pe el, să te bată la table! O
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
supușilor și acelora care cred în El nestrămutat, până la a suta și până la a mia lor spiță! Per ansamblu, Biblia, care este cuvântul Lui, ne învață să nu judecăm cumva manifestările Vrerii divine, după mărginirea minților noastre. Când crezi că deslușești Dumnezeirea, n-o deslușești, de fapt! Sau, se destinde Dănuț, pătruns pe un tărâm teozofic prielnic, putem să căutăm explicații potrivite, în alte direcții. Exempli gratia, sunt câteva doctrine și metode mistice puternice, de mâna dreaptă, întemeiate tot pe revelațiile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cred în El nestrămutat, până la a suta și până la a mia lor spiță! Per ansamblu, Biblia, care este cuvântul Lui, ne învață să nu judecăm cumva manifestările Vrerii divine, după mărginirea minților noastre. Când crezi că deslușești Dumnezeirea, n-o deslușești, de fapt! Sau, se destinde Dănuț, pătruns pe un tărâm teozofic prielnic, putem să căutăm explicații potrivite, în alte direcții. Exempli gratia, sunt câteva doctrine și metode mistice puternice, de mâna dreaptă, întemeiate tot pe revelațiile căpătate de către unii oameni
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dragă domnule, eroare! ripostează Bursucul. Meschinărie disimulată și mercantilism. Venerarea creației, nu a Creatorului. Vânătoare perpetuă de dragoni, de grifoni și de cai verzi pe pereți. Oamenii nu trebuie să caute Pocalul lui Hristos, ci Gloria Lui! Nu o să vă deslușesc acum detalii despre cum și de unde a apărut Potirul. Este o istorie mai veche și ceva mai complicată. Ar însemna să pierdem vreme prețioasă. Vă pot spune doar atât: Investirea mea ca Mare Maestru, s-a înfăptuit tocmai pentru a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Surprins de întrebare, făcu un început de mișcare să se scoale în picioare, își luă seama și se înțepeni mai tare pe loc. Răspunse gros, straniu, ca din altă lume: ― De... Titu Herdelea întoarse capul spre el, uimit. În întuneric, desluși o față osoasă, negricioasă, din care scăpărau doi ochi aprinși. Mâinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi, împreunate într-o crispare stângace, înfricoșate parcă să n-o turtească. ― Dânsul mi-e camarad, explică Mișu. Am început miliția în aceeași baterie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Irimie Popa, pândarul arendașului Cosma, se întorcea din Vaideei și spunea că și acolo se minunează lumea ce să fie cu călăreții care au poruncit ca oamenii să bage plugurile îndată în moșia boierului... ― Ce să fie, măi Irimie? îl desluși Leonte Orbișor. Ne-a mai venit și nouă rîndul! ― Nu v-aduceți aminte de când vă spun mereu că vodă vrea să împartă oamenilor pămînturile? făcu Ignat Cercel cu mândrie. N-ați vrut să mă credeți. Acu se adeverește de-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apoi oamenii așteaptă împărțeala... În Amara, în jurul cârciumii lui Busuioc, era mai multă lume ca de obicei. Ichim spuse că s-au adunat oamenii și din celelalte sate din pricina călăreților care au trecut de dimineață cu poruncile lui vodă. Grigore desluși până și pe fața tatălui său o îngrijorare, cu toate că bătrânul se silea s-o ascundă. Știa că de la el nu va afla nimic și că va trebui să ia contact direct cu țăranii, ca să-și dea seama de adevărata atmosferă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pata roșie pe cer era mai sângeroasă și pe ea se zugrăveau contururile conacului Iuga ca niște ruine arse și încă fumegând. Gândul i se risipi. Altele îi luară locul, înăbușite însă și ele: "Asta nu se poate!" La stânga se deslușea mai bine incendiul de la Lespezi, parcă s-ar fi apropiat și s-ar fi înviorat. Între cele două focuri însă bătrânul Miron descoperi o nouă rană purpurie pe orizont, mărindu-se văzând cu ochii și înălțîndu-se pe cer. ― Într-acolo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
este dominată de un coș de cărămidă mai înalt decât blocul nostru, care se ridică, gros și roșu, spre nori, din mijlocul bănuților ovali ai frunzelor de salcâm. Nu îl văzusem niciodată de aproape, dar, parcă desenată cu penița, se deslușea de-a lungul lui, până în vârf, o scară de incendiu, protejată de inele asemenea unei trahee. La trei sferturi din înălțimea lui, deci cam în dreptul etajului șase al blocului nostru, am văzut, în după-amiaza aceea, o pată galbenă. Era spielhosenul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
decât o prietenă, era o ființă cu [...] trebuia să-l am. Știam că mai curând sau mai târziu totul avea sa eșueze, că Gina avea să mă părăsească. Dar în holul casei ei, în întunericul în care abia ne puteam desluși conturul fețelor, gesturile noastre de dragoste deveneau din ce în ce mai dezinhibate, mai îndrăznețe. Corpul mic și subțire al Ginei învăța să nu se mai crispeze la câte o mângâiere mai îndrăzneață. Eu învățam să strâng o femeie în brațe, învățam să-mi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
seamănă cumva cu o figură bizantină dintr-un mozaic dogmatic și migălos. Nu stă nici o clipă locului, altfel descrierea mi-ar fi ieșit mai bine. Cred că esențialul l-am spus. Acum își trage pulovărul peste cap, așa că-i pot desluși mai bine corpul, neobișnuit de frumos, aproape adolescentin. Doar gușa aproape dublă și un mic val de grăsime deasupra șoldurilor atentează la grația acestui corp. Pentru cine nu caută nod în papură, este numai bun de ținut în brațe. La
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a uscat părul cu foenul, atâta și l-a pieptănat în oglinda murdară la un colț și cu un șurub căzut, că, iată, s-a și făcut șase fără cinci și el trebuie să pice dintr-un moment în altul. Deslușesc pe fața ei, chiar sub praful piersiciu al fardului, o paloare care nu ține de nuanța feței, o paloare a trăsăturilor, aș zice, o paloare psihică, îi e puțin rău, se vede, e șocată. Ar trebui să fie emoționată și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pisică, și vedeam și puricele ieșind pentru o clipă din sprânceana pisicii, foindu-se lângă ureche, unde pisica avea părul rar și cenușiu, și dispărând apoi în blănița de pe cap. Priveam în altă parte o popicărie în plin soare și deslușeam până și firișoarele de tutun ars care se scurgeau din luleaua ciocnită de-un zid cafeniu de către un cârciumar cu șorț și față roșie, venit să chibițeze. Vedeam un copil făcând pipi într-un crâng de aluni, în mijlocul unor flori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu sâni de femeie, cu părul căzîndu-i în șuvițe blonde până la șolduri, cu ochii albaștri. Se apropia tot mai mult de noi. Era mult mai mare decât muntele pe care stăteam. Cu cât venea mai aproape, cu-atît trăsăturile lui se deslușeau mai bine și în curând nu i-am mai putut vedea decât fața de lumină, iar apoi numai ochiul său, care deveni deodată cerul liniștitor, albastru, cu norișori, pe care-l priveam prin fereastra camerei Puiei. Prietena noastră bolnavă se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
O fâșie lungă din partea de jos a gravurii era ruptă, așa încît, dintr-o inscripție probabil mai lungă, se mai puteau citi, caligrafiate frumos, doar primele trei litere: REM. Am deschis ușa și am ieșit. Când se lăsase întunericul? Nu deslușeam nimic, nu vedeam foișorul, nici câmpul dimprejur, în schimb, simțeam sub picioare, scârțâind, o podea de lemn. După câțiva pași m-am împiedicat de ceva și-am căzut. Când ochii mi s-au obișnuit cu întunericul, am văzut că mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privi buimac în jurul lui și începu să-și frece ochii. Apoi privi din nou, clipind repede, încercînd să se trezească. Erau în porumbiște, și parcă niciodată nu auzise atâția greieri deodată. Deasupra lor, cerul pălise, dar stelele încă nu se deslușeau. - Unde-i Ivan? întrebă Darie. - Odihnește sub pământ, vorbi Zamfira. Numai cruce n-am avut de unde să-i punem. - Ne-a purtat noroc, adăugă Iliescu. Ce-a mai fost și pe-aici! Mai rău ca alaltăieri, la pod. Și dumneavoastră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
smucindu-și piciorul, smulgea buruiana din rădăcini, clătinând puternic porumbul, și-l năpădea pulberea, îl loveau în față fluturi mărunți de noapte. După vreun sfert de ceas, se auzi fluierat și se opri. Privi în dreapta și în stânga lui, dar nu desluși nimic. Răsuflă adânc, apoi își lăsă capul pe spate și regăsi cerul. Se acoperise cu stele și începuse să se limpezească. Răsuflă rar, adânc, așteptând. Apoi auzi din nou fluieratul și, de foarte aproape, din stânga lui, glasul lui Iliescu: - O
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
traversaseră în noaptea aceea, se întrezăreau grupuri răzlețe, înaintînd încet, parcă ar fi șovăit. - Și trebuie să mă duc și eu, continuă Ivan. Mă așteaptă și pe mine, acolo. Întinse mâna spre răsărit, dar deși Darie cercetă încordat zarea, nu desluși nimic. Câinele pornise înainte, fără grabă, cu capul plecat, și atunci Darie îl recunoscu deodată și zâmbi fericit. I-l arătă lui Ivan. - El te-a recunoscut, șopti. El a fost singurul care te-a recunoscut... - Încearcă și dumneata, domnule
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acele structuri metalice, se vede silueta lui Gărăgău stînd pe un pat cu o valiză În brațe, trăsăturile tăioase i se creionează Întunecat În clar obscur, mormăie o melodie de armată, care parcă se aude dintr-o altă realitate. Se deslușesc versurile, dar melodia e o improvizație. E cuprins de un exces de sensibilitate și Își modulează vocea, arătîndu-și dinții albi. Știe că ne uităm la el și Începe să zîmbească, apoi Își Întoarce privirea spre noi. — Ce e, măî, lunguiețule
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rade un pumn peste frunte. Reușesc să-l Împing cu piciorul și Într-un fel mă simt ușurat că a doua lovitură nu-și atinge ținta - dacă nu s-ar fi dat În spate, Îl pocneam direct În figură. Îi deslușesc silueta În cele cîteva felii de lumină care vin de afară, prin fereastră și de pe hol, prin ușa deschisă. Îl văd plecînd, un contur ciolănos care se termină cu un cap rotund, tuns chel. — Să-i scrii lu’ mă-ta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]