3,056 matches
-
franțuzește. Dar nu era așa ca la mașinile de etichetat ale lui Saner, macaralele nu se lăsau vândute prin telefon, el trebuia totuși să se deplaseze cu mașina până pe șantiere, să trateze cu întreprinzătorii: contactul personal era hotărâtor. Ceața se destrămase. Pașii scoteau un zgomot asemănător unui foșnet de frunze. W. își întoarse privirile de la drumul care străbătuse o porțiune de pădure, înspre marginea câmpiei. În depărtare se întindea cerul de toamnă, razele de soare cădeau pieziș făcând să se aprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
destul de bucuroasă pentru Maria. Mi-am dorit să-și găsească și ea pe cineva, știind cât de mult își dorea să se așeze la casa ei. Dar acum? Viața ei se închega exact în momentul în care a mea se destrăma. Schimbam rolurile în cadrul prieteniei noastre și nu știam cum vom reuși să ne adaptăm la schimbare. Mi-am impus cel mai vesel ton posibil. Deci în sfârșit vei locui cu un bărbat după tot acest timp! Nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
TALLY. VORBIM. Jxx — Deci ce s-a mai întâmplat acum? am întrebat-o pe Lynn. Mă deranja faptul că era aici când tot ce-mi doream era să mă duc la culcare și să mă gândesc la viețile care se destrămau în jurul meu și la ziua pe care urma s-o petrec cu Ed la Chessington. Ce s-a întâmplat a fost că m-am dus înapoi la Harry și i-am spus că știu totul și că nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de-a dreptul fizică. Îl credeam. Durerea pe care o simțeam din cauza unui copil pe care s-ar putea să nu-l am niciodată era de-a dreptul reală. Poate ar fi fost momentul potrivit să-i spun de ce se destrămase căsnicia mea. Prima dată, vreau să spun, și nu a doua oară când fusese din cauza lui Ed. Am hotărât s-o iau pe ocolite. Nu-mi vine să cred. Dar într-o zi vei avea propriii copii... Nu mă lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu finalurile fericite! spuse Henry. Bietul tău tată a fost măcar cruțat de asta, de a-și vedea cartea transformată Într-un travesti. — Totuși, Tree are Într-un fel dreptate, zise Gerald. Dacă Svengali tot moare și vraja lui se destramă, de ce să nu se mărite? — Mi-ar lua prea mult timp ca să-ți explic, dragul meu. Dar simplul fapt că Îți pui această Întrebare spune multe despre tânăra generație. Gerald zâmbi. — Trebuie să plec, domnule James. Mă-ntorc la Bristol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se izolează de tot. Chiar și de Dumnezeu. E Robinson individualistul. Împlinit și de aceea, disperat. Fără să găsească, oricît de puternică iar fi lumînarea, nici oameni, nici zei. S-a molipsit de boala ce a exterminat eroii și a destrămat imperii surpînd cetățile lor. S-a văzut numai și numai pe sine tulburînd limpezimile și lăsînd loc groazei și angoasei de a trăi. Știe că nu în infinit se îneacă omul, ci în el însuși, ca într-o baltă căreia
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cînd reușești să te închizi în lumea ta, deja ai dăruit vieții totul. Iar dobîndirea nebuniei lumii te-nchide într-o sferă în care, nemaimișcîndu-se nimic, chiar nesfîrșitul spațiu cu care te-nvelește lumea își pierde sensul și universul se destramă ca și cum nici n-ar fi fost.” Scriitorul V., ascuns în trupul suferind îmi pare c-am reușit să te trag, tinere, în simultaneitatea vitraliului. Pasărea violet plutește deasupra amîndorura deși privirea ta încordată spre a străpunge bezna zorilor nu o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
porcăria pe care ai făcut-o. Ai împroșcat cu noroi în tine și în cei iubiți. Ți-a făcut plăcere să chinuiești și-n delirul perversiunii tale, te-ai strivit. Pînă și lucrurile pe care le-ai atins s-au destrămat cuprinse de gangrenă. Caută mai bine!” Îngenunchez și îmi apăs pumnii pe piept încercînd a-mi potoli spaima și bătăile disperate ale inimii. Nici moartea nu m-ar putea scăpa de Judecătorul nemilos. N-am unde să fug căci dezvăluirea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vise încerca să-mi atingă firul tristeților; carnea mea de epavă a fluviilor ducea la culcare nopți pierdute ce-mi cățăraseră-n ochi, glasuri de zei, ce izbesc în nefire cu explozia strecurată, în site de simțuri... Asemenea filosofului îmi destrămam în plictisuri, căutările durute cu nori de stele, ce tac prin ceața pustiită de idoli. Și pe colinele dragostei, un copac aruncat de paști trecătorilor, peste buzele însetate ale acestei nopți; rămân lîngă goliciunea tăcerii, să accept nebunia unei amare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe colinele dragostei, un copac aruncat de paști trecătorilor, peste buzele însetate ale acestei nopți; rămân lîngă goliciunea tăcerii, să accept nebunia unei amare cafele ce încearcă, să prindă-ntr-un amurg flăcări de zile, dormind pe pustiuri ce-ți destramă nemurirea.... Și-n repetate întâmplări, congelarea țipătului, peste ochii somnambulului de sicrie, mai așteptasem o zăpadă de îngeri să-ți așeze diamantele deshidrataților, întunecați de nebunia înecată-n niciunde... Și-n droguri spintecate de negura unui vis, m-ai învitat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Vor veni să ne sacrifice într-o străveche mâhnire și vom tresări, în neființă într-o iubire înfricoșătoare. O RANĂ DE SUFLET ÎN JOCUL DE DRAGOSTE Domnului Eugen Rășchitor Iubitule, mi-au obosit zilele așteptându-te. Atâtea clipe mi se destramă în răcelile șoaptelor... Dragostea mi se sfarmă în cioburile stelelor și-mi sângerează vertebrele visului, simt aerul cum mi aduce în timpul de dor imaginea chipului tău cu toată substanța lui transparentă. Brațele tale au alergat în uciderea propriului meu suflet
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
glasul tău - zeul neliniștii în arderea nevinovată a gândurilor Să fiu cuminte, îmi spunea atunci cerul cu toate vânturile de m-ar fi găsit în preajma ta iscodindu-te din dorințele bolnave de îți este indiferentă prăbușirea mea sau speranțele mele destrămate în negura înserării. Să fiu cuminte, îmi spunea luna cu toate imaginațiile ei de idilă fără semnele conștientului și luna nu putea să răsară dacă și-ar fi întors privirea peste otrăvurile mele în care adevărul e câteodată un vis
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
generații Prin rana unei stele, corabie de zări, Un glas suspină-n trupul alb de vânt, Iar cerul trist îngenunchiază-n geruri, Pământ al suferinței și-al dorului flămând În care lacrimi ard prin clipe de Edenuri. Ascult cum univesrul se destramă, Prin codrii de aramă și peste vârfuri luna, La sfatul veșniciei izvoarele-i sunt mamă, La steaua ce a răsărit, El va veghea întruna. 14-01-1999 (ADEVĂRUL - anul X, nr. 943, 2-4.02.1999) FLUVIU DE VEAC STRĂMOȘESC în memoria lui
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ca o frumoasă Enigmă, Și Soarele meu va zâmbi prin Ochi de Promoteu Când se vor logodi visele pe un DOR în DERIVĂ. 06-09-2007, 1530h MIEZUL DURERILOR DE SEARĂ Domnului ȘTEFAN POPA POPA’S MIEZUL DURERILOR DE SEARĂ M-aș destrăma în stele și-n vânturi înghețate Cu brațele în flăcări prin nori eu aș pleca. Dac-aș rămâne singură să fiu în noapte O umbră suferindă mereu în calea ta, Căci aș rămâne clipa ce nu te mai ajunge Prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și-o inimă învinsă prin gânduri ideale. Cum suflă vântul peste toamna grea Și saltă nemurirea dintre noi dorințe, Doar fericita clipă ne va da Cântecul dragostei lungit pe-o biruință. Cum sufletul mai plânge peste-un orizont Și nopțile destramă chipuri neștiute, Legenda tremurândă în sufletul de sorți, Lacătele se-nfundă-n tainele nuntite. Cum fiecare timp își cântă dorul Și fiecare om își vrea menirea Din cerul sfânt mai simt fiorul Și-o lacrimă aprinsă-i viețuirea. Mai suflă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nebunie și-n țipăt mai petrece. Eu stau o mărturie de sensuri ideale Și mai aștept o noapte de suflet și cuvânt Și în răceli de vremi, pământurile carnale Îmi simt apropierea prin trupul alb de vânt. AȘTEPTAREA SUMBRĂ Sufletul destrămat în primăveri te strigă Să vii pe-o rază sfântă a unei dimineți În dansul umbrelor ce n a știut să-nvingă Timpul de iubire rămas de la profeți, Sufletul tăcerii prin miezul alb de dor Însetat de nopțile plăpânde Când
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ferecate-n zile. Nimic nu mai rămâne-n univers Decât privirea nopților îmbietoare Și-n versul tălmăcit de albul sens Așteptarea-i lacrimă de zare CANDELA ARSĂ DE SENSURI Am căutat în vise și-n trupuri de gând Universul iubirii destrămat de versuri Și-n materia oarbă de suflet plângând Am rămas o candelă arsă de sensuri. Am căutat în norii de trupuri Aroma de ceață aprinsă n mistere Și-n simfoniile albe de nuduri Universul rămas în frumoasele sfere. Am
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Sărutând un CER DE STELE, tremurând ca o mireasmă Și prin lumi de pribegie, doar un chip ușor se stinge. Lăsând zarea ca să-mbrace straie de lumini prin nopți Unde amintirile-s uitate prin pământuri legendare Întunericul din umbre se destramă printre sorți, Lăsând sufletul de lună dezmerdat în ploi de vară. FĂRÂMĂ DE SOARE Sunt un Ochi din OCEANUL DE NOAPTE Și m-am desprins din raza de sori Ca un înger albastru răstignit în serate În fereastra de lume
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
amețită. Nu știam ce să mă fac. După care am fost săgetată de un gând: unde era James? Vă rog să nu-mi spuneți că era în vacanță. În vacanță? Cum putea să plece în vacanță când mariajul lui se destrăma? De fapt, se destrămase. Poate că e plecat la un curs, m-am gândit disperată. M-am gândit, fără prea multă convingere, s-o sun înapoi pe recepționeră și s-o întreb unde era James. Însă m-am oprit. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să mă fac. După care am fost săgetată de un gând: unde era James? Vă rog să nu-mi spuneți că era în vacanță. În vacanță? Cum putea să plece în vacanță când mariajul lui se destrăma? De fapt, se destrămase. Poate că e plecat la un curs, m-am gândit disperată. M-am gândit, fără prea multă convingere, s-o sun înapoi pe recepționeră și s-o întreb unde era James. Însă m-am oprit. N-aveam să-mi arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că n-aș fi suportat să aflu că de fapt era prietenul ei. Ce mi-ar fi spus asta despre el? Că era un soi de psihopat căruia îi făcea mare plăcere să distrugă căsnicii, să învrăjbească surori și să destrame familii. Dacă Adam era prietenul lui Helen, iar Helen afla că eu mă văzusem cu el - în cadrul unor întâlniri prestabilite - nu o dată, ci de două ori, atunci războiul din 1916 ar fi fost floare la ureche pe lângă sângerosul tărăboi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
existat un trib de femei excesiv de frumoase. Bărbații erau înnebuniți de dorință și le făceau pe toate celelalte femei să se simtă neadecvate și oribile. Au avut loc tot felul de revolte și de izbucniri violente. Multe familii s-au destrămat fiindcă mulți bărbați care până atunci fuseseră fericiți în căsnicie s-au îndrăgostit de câte una dintre bunăciunile alea. Femeile din triburile nearătoaselor s-au sinucis fiindcă nu puteau să concureze cu respectivele sirene. Trebuia făcut ceva. Așa că Dumnezeu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mi mai era îngrozitor de greu să mă opresc și să nu-l pocnesc. De fapt, nu-mi mai era greu deloc. Nu consideram că viața mea se sfârșise. Poate că era iremediabil schimbată. Dar nu se sfârșise. Mariajul meu se destrămase, dar aveam un copil frumos. Aveam o familie minunată, prieteni foarte buni și o slujbă la care să mă întorc. Și cine știe, poate că într-o zi, aveam să întâlnesc un bărbat cumsecade care s-o accepte și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu m-am simțit foarte tristă. Am fost străbătută de un fior de profund regret. Ce bine ar fi fost dacă situația nu ar fi ajuns în punctul ăsta! Ce bine ar fi fost dacă relația nu s-ar fi destrămat! Dar se destrămase. Reuniunile înlăcrimate din ceasul al douăsprezecelea sunt de domeniul telenovelelor. În viața reală, rareori se întâmplă așa. Și chiar dacă se întâmplă, intervin atunci când una sau ambele părți au ceva alcool la bord. Multă, multă vreme, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
simțit foarte tristă. Am fost străbătută de un fior de profund regret. Ce bine ar fi fost dacă situația nu ar fi ajuns în punctul ăsta! Ce bine ar fi fost dacă relația nu s-ar fi destrămat! Dar se destrămase. Reuniunile înlăcrimate din ceasul al douăsprezecelea sunt de domeniul telenovelelor. În viața reală, rareori se întâmplă așa. Și chiar dacă se întâmplă, intervin atunci când una sau ambele părți au ceva alcool la bord. Multă, multă vreme, nimeni nu s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]