2,392 matches
-
și simplu din întîmplare, se aflau de partea cealaltă a baricadei; erau, adică, "liberali", constituționaliști și revoluționari. Printre ei, câțiva oameni politici care au jucat mai târziu roluri importante în țară: Palmela, Saldanha, Terceira. Adevărați dictatori ai liberalismului, ei se detestau reciproc și încercau, de câte ori aveau prilejul, să ajungă, fiecare din ei, stăpânul absolut al mișcării. Palmela, nobil, sceptic, inteligent, orgolios, înțelegea prea bine puținătatea celorlalți ca să nu se simtă silit să păstreze exclusiv în mâinile sale conducerea rebeliunii anti-migueliste. Saldanha
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acesta voia "revoluția creată de sufletul poporului; generatoare de tot ceea ce e nobil și mare, revoluția spontană în serviciul cauzei sacre a Patriei". De aceea nu accepta răsturnarea valorilor pe care o proclamau ceilalți șefi revoluționari. Un permanent disident, era detestat de camarazi și urât de mulțime pentru ironia lui strivitoare, pentru talentul său literar, pentru condeiul său mușcător. Unii spuneau că în vine îi curge oțet în loc de sânge. Are în el ceva dizolvant... Nici un act de credință. În loc de căldură, ironie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
doctrinele transcendente, cu dezordinea; iar din punct de vedere pozitiv: ordine înăuntru, pace în afară, întemeiată pe alianța engleză. E de la început programul unui om de stat responsabil". (Ribeiro Lopez) Machado visează o republică burgheză, ordonată, calmă. În sufletul său, detesta republica străzii, a tribunilor, republica revoluționară, dinamică, telurică. Era un om al ordinii, dar nemăsurata lui ambiție îl făcuse să se viseze toată viața șeful Statului; și pentru a-și împlini visul, nu șovăie să atace monarhia, pe care o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
origine socială și credință și pentru metodele ei moderne de Învățământ. În afară de asta, Școala Tenișev nu se deosebea cu nimic de oricare altă școală ca durată sau spațiu. Ca În toate școlile, băieții Îi tolerau pe unii profesori și Îi detestau pe alții și, la fel ca În toate școlile, se făcea permanent schimb de replici obscene și informații erotice. Fiind bun la jocuri, nu m-ar fi scârbit prea mult toată treaba asta, dacă profesorii mei nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
veșnic Încruntat. După ce a băut pentru ca „America să fie a americanilor și să-i ia naiba pe toți intrușii străini - mai ales pe irlandezii d....d (eufemism care m-a nedumerit total când am dat prima dată de el: decedați, detestați?) s-a ciocnit intenționat de Maurice Vânătorul de mustangi (eșarfă stacojie, pantaloni de catifea ferfenițiți, sânge fierbinte de irlandez), un tânăr geambaș care era de fapt un baronet, Sir Maurice Gerald, după cum va descoperi emoționată mireasa lui, la sfârșitul cărții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și colegiul la Louvin. S-a căsătorit cu Gilberte Barbanson, belgiancă, a condus (cu umor, dar și cu succes) o agenție de voiaj la Bruxelles și a murit de infarct la München. Îi plăceau stațiunile de pe litoral și mâncarea bună. Detesta, ca și mine, luptele cu tauri. Vorbea cinci limbi. Îi făcea plăcere să facă farse. Singura mare realitate a vieții lui a fost literatura, Îndeosebi poezia rusă. Versurile lui reflectă influența lui Gumiliov și a lui Hodașevici. A publicat puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tocmai Îl primise și m-a invitat la un restaurant scump și la modă din Paris, ca să stăm de vorbă de la suflet la suflet. Din păcate, Întâmplător am o aversiune morbidă față de restaurante și bistrouri, În special față de cele pariziene - detest Îmbulzeala, chelnerii agitați, boemii, cocktailurile cu vermut, zakuski, spectacolele de bar și așa mai departe. Îmi place să mănânc și să beau lungit (de preferință pe o canapea) și În liniște. Nici discuțiile de suflet, destăinuirile În manieră dostoievskiană nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mari, Încît Într-o după-amiază de iulie, cînd Old Lady II Încărca broaște-țestoase uriașe, ancorată În fața solitarei insule Hood, În Arhipelagul Galápagos, numit și Insulele Vrăjite, Iguana Oberlus se simțise incapabil să mai Îndure prezența unor ființe pe care le detesta și se hotărîse să rămînă acolo, naufragiat voluntar și pustnic fără credință, să conviețuiască pentru totdeauna cu focile, albatroșii și șopîrlele. Iar acum, patru ani mai tîrziu, se putea așeza În tihnă, la ceasul amurgului, să-și contemple regatul: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de ce unele aleseseră să mănînce alge și să Înfrunte rechinii, pe cînd celelalte optaseră pentru țepoșii cactuși cu rădăcini adînci sau pentru micuțele plante multicolore și lichenii pe care roua nopții Îi făcea să crească ici-colo, prin sălbatica lavă Întunecată. Detesta iguanele de mare, de neînțeles și obtuze, plăcîndu-i În schimb grația stîngace a verișoarelor lor de pămînt cînd veneau să-i mănînce din palmă, cu capul sus și coada bățoasă, apreciindu-le carnea albă și suculentă, fragedă și parfumată, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dorit ca nici un alt vapor să nu mai ajungă vreodată În „apele sale”. Cinci supuși, o femeie și mîncare din belșug, precum și praf de pușcă, rom și cărți erau tot ce-i trebuia ca să se simtă fericit și satisfăcut, și detesta ideea de a trebui să-i cheme din nou pe sclavii lui, să le pună căluș, să-i ascundă și să petreacă apoi ceasuri nesfîrșite, preocupat de posibilitatea ca unul dintre intruși să descopere că În anumite zone ale insulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cum spunea el, și acolo, la prora, cu toate că ea nu era În stare să-l vadă, se afla continentul sud-american. Îl admira pe Oberlus. O Înfuria faptul că nu putea să evite să-l admire pe omul pe care-l detesta cel mai mult pe lume, la fel cum Îl și dorea și Îl respingea, În acea inexplicabilă ambivalență care părea să guverneze toate faptele sale sau să servească drept motor fiecăruia dintre sentimentele ei. Oricare ar fi fost aspectul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să îmi alung din minte privirea plină de resentimente a lui Ben. Știam că e mult prea periculos să-mi permit să mă scufund prea adânc în gândurile ce aveau să urmeze. Ben și Sally crescând; Ben începând să mă deteste. Sally plecată cu prietenii tot timpul, iar Charlie și cu mine patinând prin viețile noastre, obosiți și iritabili. Ce-mi rămâne să aștept cu nerăbdare, m-am gândit eu tristă, munca? Nu prea. Știam de ceva vreme că nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și simplu, un soi de valvă: că ne eliberăm de tensiune și că purtăm o discuție sinceră și completă pe marginea problemelor- sau cum i-or spune politicienii. E clar că nu e așa. Sunt destul de sigur că, de fapt, detestăm o serie de lucruri unul la celălalt și că, uneori, asta iese la iveală. Din fericire, mai frecventă e atmosfera sporadic tăcută, dar rezonabil pozitivă, care include un amestec de semiceartă și relatare a faptelor mundane, toate punctate de râsetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se vindece. Ajunsesem să îmi fie frică să mă culc, asemenea copiilor acelora nenorociți din filmele de groază, pentru care singura cale să nu cadă în strânsoarea atacatorului este să stea treji. Cel care mă chinuia eram eu însumi și detestam să-l eliberez alunecând afară din zona conștientă. Dar am continuat să merg în somn, nu des, însă destul de regulat, și am continuat să mă îngrijorez în fiecare seară, când mă întindeam să adorm. Mi s-a povestit despre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mai voiam ceva doar ca rezervă în caz că nu ține. Dar e mult mai bine și probabil că nu-mi mai trebuie nimic în seara asta. — Îmi pare rău pentru fursecuri. Ce ți-a venit să le iei? Știi că le detest pe cele luate de la magazin-dacă voiai să fac, trebuia doar să... Deci nu-ți place felicitarea? —Cum? —Ai zis că e-cum ai zis?-că e minunat de înfiorătoare, parcă? —Pentru numele lui Dumnezeu, Charlie - vorbești serios? Doar nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
iubesc, dar în felul acela obișnuit de „te iubesc, dragă“ care era la fel cu a spune „bună dimineața“. Cumva liniștitor, dar niciodată jenant sau emoțional. Ca felul în care se sărutau - foarte afectuos și așa, dar nu (O, Doamne, detest și să spun așa ceva despre mama și tata), nu sexy. Doar ștergerea uscată, în treacăt, a obrajilor sau întâlnirea buzelor strânse. Felul în care i-a spus că-l iubește în ziua aceea oribilă era ca și cum aș fi văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe banda de alergare, dumneavoastră o vedeți, domnule? Am fost șocat de violența reacției instinctive care se lupta să depășească lașitatea mea fizică naturală și a trebuit să închid ochii ca să exclud o clipă figura acestui om pe care îl detestam ca să nu îmi zdrobesc pumnii de ea. M-am controlat gândindu-mă la consecințele îngrozitoare pe care le-ar avea o asemenea ieșire, și până să mă uit din nou la el reușisem chiar să produc un mic zâmbet complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Limbajul particular de familie: cuvintele și expresiile prostești. La cine mă mai duc eu când ceva îmi amintește de voi sau de vreo ceartă de demult sau de vreo seară plicticoasă, chiar și pentru asta aveam un limbaj al nostru! Detest ce-a făcut și credeam că pot învăța să-l urăsc și pe el: încerc tot mereu să fiu puternică și să nu reacționez ca o femeie geloasă și nedreptățită - mi se pare o dovadă de slăbiciune să recunosc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dată când unul dintre noi are chef. Nu contează- sunt bucuros doar să fiu cu ea, să dorm lângă ea și să o ador. Mi-aș fi dorit doar să nu vină prietena ei din scrisori să stea aici mâine, detest să trebuiască să îmi împart iubita cu altcineva. Judy T rebuie să accept faptul că probabil nu se va mai întoarce niciodată. Stacey S ă mor io. Am rămas cu gura căscată. Zău. Cu gura căscată. Am fost așa bucuroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Pe figura senină, cu trăsături mici, încremenise un zâmbet palid. Clătina din când în când capul, buzele se mișcau încet. ― Trebuie să-ți construiești o personalitate, draga mea, pentru ca ei să nu te recunoască niciodată. Vei fi aspră și caustică. Detești genul, dar de data aceasta e imperios ne-ce-sar! Vei proceda, în general, contrar obiceiurilor tale. Deci dură, intransigentă și cu vocabularul doldora de expresiile acelea îngrozitoare. Se privi în oglindă netezindu-și sprâncenele. ― Te simți în stare să-i vorbești
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ea îi rămăsese. O femeie frumoasă și ciudată... Îi plăceau cerceii lungi, parfumurile grele, rochiile decoltate, se fotografia totdeauna cu umerii goi. Își închipuiau că sânt îndrăgostiți până peste cap unul de celălalt. Poate că fuseseră... Oricum, nu s-au detestat după aceea. Se întîlneau cu plăcere pe stradă, odată, cu totul întîmplător într-o cofetărie mică. Se priviseră în ochi, zîmbindu-și luminos ca doi prieteni vechi." Spune, atunci... De ce-ai plecat? Dacă poți să-mi spui." Își coborâse pleoapele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
făcea că... Florence se răsuci. ― Ia ascultă, unde ai auzit aiureala asta? ― Am citit-o în Frații Grimm. Niște scriitori remarcabili. Doamna Miga izbucni într-un râs nervos. ― Ce idioată! Basme! Ne povestește basme! Melania Lupu își strânse buzele ofensată. ― Detest violențele de limbaj, Florence. Ce-o să-și închipuie dumnealui... ― Faceți abstracție de mine, zâmbi Ionescu. ― ... și-n afară de asta, știm cu toții că în fiecare carte există nu sâmbure de adevăr. Inginerul își coborî pleoapele: "În fiecare carte există un mâinile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bizari care nu porneau de nicăieri și nu duceau nicăieri, fără început și fără sfârșit... Ridicau o enigmă și atât. ― E o găselniță. ― Firește. Dar sentimentul mi-a rămas. Nu senzația de mister, ci de neputință. Nu inexplicabilul, ci înfrîngerea. Detest întrebările fără răspuns. Își luă capul în mâini privind ninsoarea de afară, apoi reluă aproape șoptit cu o voce răgușită: ― Să nu mă înțelegi greșit. N-am nimic cu Melania Lupu și, întîlnind-o în alte circumstanțe, m-aș fi lăudat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
BUNĂ SEARA, MELANIA! ― Degeaba, Mirciulică! Melania Lupu ținea strâns plapuma, ridicată până în dreptul bărbiei ca și cum cineva ar fi încercat să i-o tragă. ― Degeaba! Nimic nu mă va determina să ies în oraș pe o vreme ca asta. Știi că detest când plouă iarna. Ne-au mai rămas pezmeciori și o bucățică de budincă. Găsesc chiar sănătos ca din când în când să ne mulțumim cu o masă mai simplă. Spune-mi nu ți se pare curios? N-am primit încă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oglindă chipul obosit, fără să se vadă. Repetă în șoaptă: ― Ce-i cu ei? Oamenii aceștia se disprețuiau sincer, evitau sistematic orice contact: în baie, la bucătărie sau în hol. Popa nici măcar n-o saluta pe Valerica, iar femeia îl detesta pe sculptor. Panaitescu îi tolera indiferent, Melania Lupu ignora politicoasă tot o înconjura... Țeava spartă nu i se părea un motiv suficient pentru a-i strânge în același perimetru. De obicei, la 6 dimineața se aflau încă în paturile lor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]