2,337 matches
-
molipsi tot ce ar atinge cu mâna; sau, când nasc o fată, au o mulțime de rețete simple și milenare ca să pună capăt repede unei exis tențe socotite ca un blestem, ca o pacoste. Toate femeile Își cunosc și Își detestă animalul impur și impudic, care dormitează și abia așteaptă să se tre zească din adâncul ființei lor atunci când se abandonează, plictisite de stăruințele vreunui mascul cât de nevrednic. și toate sunt mirate de Înălțimile la care le ridică imaginația inspirată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de când lumea, se confundă cu ființa lor până la o enormă, candidă și quasi-divină inconștiență. Asta o vedem zilnic În ușurința cu care se depravează femeile când se mărită fără pic de dragoste, intră În culcușul unui soț pe care Îl detestă de la Început, Îi suferă apropierea și cusururile nocturne, Îi Însușesc secrețiile conjugale În măruntaiele lor delicate, dar care duc totuși la tăvăleală - avantaj incomparabil pentru aranjamentele vieții și În comparație cu noi, bărbații, care devenim impotenți În fața unei femei care pur și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dacă e vorba s-o guști În toată imensa și sumbra ei profunzime, n-ai decât să apelezi la serviciile bor delului, unde bărbați de toate categoriile și de toate vârstele ne Întâlnim pe lângă femeia tuturor și a nimănui. Am detestat apoi, ca pe un incest, legătura vinovată cu soția prietenului sau numai a cunoscutului, ba chiar și cu amanta acestora. Parcă i-aș fi avut mereu Înainte și tocmai când nu trebuie, și parcă le-aș fi furat, odată cu femeia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
umăr, ca invalizii de război, cu un ac de siguranță, i-a făcut mai mult sânge rău decât miștoul cinicilor. Ceea ce-l supăra foarte tare era o întrebare ce permitea numai un singur răspuns, lipsit de echivoc: de ce, dacă-i detesta pe șmecherașii din rândul întâi și ar fi trebuit să ia aminte la opiniile judicioase ale ciungului, în sinea sa îl respingea pe aceasta și i-ar fi priit orice fel de laudă, fie ea și mincinoasă, a băieților de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
toate planurile mele laborioase s-au năruit! Ne-am baladat toată ziulica... La despărțire, nu că mi-ar fi părut rău, dar simțeam țipând în mine o mie și unu de draci: un val de agresivitate împotriva întregului univers. Îl detestam până și pe Mihai, iar pe A.B., care urma să vină la mine în seara aceasta, aveam chef să-l dau pur și simplu pe ușă afară... 3 mai 1953 Zi petrecută alături de Infante. Asta m-a mai liniștit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Giglio și pe Florino n-aș fi putut să-i suport astăzi, mai cu seamă pe Giglio. Cât despre Monsenior, prezența lui m-ar obliga la analiză și la introspecție și nu-mi arde deloc de așa ceva. Pe Mihai îl detest în clipa de față, cu toate că sunt conștient că aceasta nu e decât reversul afecțiunii; părinții mei mă enervează, iar pe toți ceilalți îi disprețuiesc... Infantele este singurul care nu mă contrariază în momentul de față, și totuși, ce bine că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
meu... știam doar că eram foarte indispus și că simțeam teribil nevoia să plec chiar din prima clipă. Am rezistat acestui impuls, dar în silă și cu eforturi dintre cele mai penibile, pentru a nu „dramatiza“ lucru rile (știi că detest „dramatismul“), pentru a fi „rezo nabil“ și „bun“. Degeaba însă, căci tot restul serii a fost nu numai stricat (eu eram tot timpul „falsificat“), dar n-a avut darul decât de a-mi crește amărăciunea, în timp ce un gest spontan m-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Crăciunul și excesul de proteină nu este recomandat. (Adăugat ulterior: am citit multă literatură a Gulagului și a universului concentraționar. Până în armată nu înțelegeam de ce ciorba, zeama, în general, este o obsesie, iar cubul de carne o bucurie. Varza este detestată, pesmetul, adulat. Iar peștele sărat, o tortură rafinată. ) 16 ianuarie 2000 " Legătura de spaimă" de care pomenește Saul Below în Iarna decanului care există între noi, sufletul nostru și organele noastre interne. Spaimă, din păcate, trăită, căci sunt operat de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dezvățat nu de străini, ci de legăturile intime cu aceștia". Aproape toți moderniștii-occidentaliști pe care i-a dat spațiul oriental ortodox au acest ton amar la sfârșitul vieții: oameni care au încheiat conturile cu Occidentul, pe care îl cunosc, îl detestă și căruia nu-i vor aparține pe deplin, și propria țară, care nu le mai acceptă vocea profetică. Citat după ureche de cineva în Dilema, Georg Simmel spune că "socialismul este regele secret al intelectualilor". Și groparul acestora, de îndată ce ideea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bio-bio sprijină discret sau pe față asociații pentru protecția clandestinilor, fără a ști de fapt că aceștia, clandestinii și dezmoșteniții soartei aterizați în această lume bogată în care sunt obligați să-i aspire gunoiele, la propriu și la figurat, îi detestă. 12 iulie 2005 Astăzi m-am întâlnit cu bancherul și avocatul Philippe G., cel care m-a ajutat de atât de multe ori în timpul studiilor mele de doctorat, cu sfatul și prezența sa atât de dreaptă, de "protestantă". Ne reîntâlnim
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu-mi domolisem enervările, ea afișa, de o bună bucată de vreme, calmul olimpian al celui care văzuse toate chipurile vieții. Ieșit din câmpul traducerilor, nu știam foarte multe despre Antoaneta Ralian, dar de un lucru eram con vins: că detesta pufoșeniile spuse sau scrise, elu cu bra țiile conjunc turale, lirismul tembelilor suficienți, mâzgălelile și gângăvelile omagiale născute de inter locutori manie ratsuavi în poziția briceag, cu ochi apoși, pradă me la sei și limbajului flaușat. Mi-am propus, prin
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
etichetei? Cum priviți astăzi puritanismul? Ca pe un vaccin, sau ca pe o formă de blocaj, de obtuzitate? A.R. Complicată întrebare. Lăsați-mă să mă gândesc. Așa. Apăsarea convențiilor. Eu mă flatez și cla mez sus și tare că detest convenționalismul și confor mismul. Dar nu sunt prea convinsă că e chiar așa. E imposibil ca educația mea protocolară să nu fi lăsat sechele. Țin minte că mama, care-mi povestea pe înțelesul meu tot ce citea, era impresionată de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
o țigară. Furată, cumpărată, că pă tată - țigară să fie. „Dacă mama lui Lenin și-ar fi făcut raclaj...“ R.P. Spuneați la un moment dat că v-ar plăcea să fiți viespe, ca să-i înțepați pe cei pe care-i detestați. Cine sunt sau cine-au fost ei? Cum arată organigrama sentimentelor negative pentru dumneavoastră? Care dintre ele este acceptabil și care nu? Și ce ați practicat mai mult, antipatia, sila, resentimentul sau altceva? A.R. Am spus că mi-ar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
fie tren când era mic, am citit într-un interviu cu vreo zece ani în urmă... A.R. În tot cazul, parcă e mai dinamic și mai plăcut să fii tren decât viespe. Cine sunt cei pe care i-am detestat? Ei, cum vă închipuiți c-o să vi-i înșir? Unii dintre ei îmi sunt și astăzi așa-ziși prieteni. Sfânta ipocrizie! De detestat cu adevărat, detest vulgaritatea și reprezentanții ei, detest atotprezenta mârlănie, detest ignoranța care se erijează în atotcunoaștere
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai dinamic și mai plăcut să fii tren decât viespe. Cine sunt cei pe care i-am detestat? Ei, cum vă închipuiți c-o să vi-i înșir? Unii dintre ei îmi sunt și astăzi așa-ziși prieteni. Sfânta ipocrizie! De detestat cu adevărat, detest vulgaritatea și reprezentanții ei, detest atotprezenta mârlănie, detest ignoranța care se erijează în atotcunoaștere, detest fățărnicia căreia știu că 85 nu mă pot sustrage nici eu, detest aroganța și desfigurarea pe care le aduce puterea. Sentimentele negative
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai plăcut să fii tren decât viespe. Cine sunt cei pe care i-am detestat? Ei, cum vă închipuiți c-o să vi-i înșir? Unii dintre ei îmi sunt și astăzi așa-ziși prieteni. Sfânta ipocrizie! De detestat cu adevărat, detest vulgaritatea și reprezentanții ei, detest atotprezenta mârlănie, detest ignoranța care se erijează în atotcunoaștere, detest fățărnicia căreia știu că 85 nu mă pot sustrage nici eu, detest aroganța și desfigurarea pe care le aduce puterea. Sentimentele negative, din care am
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
decât viespe. Cine sunt cei pe care i-am detestat? Ei, cum vă închipuiți c-o să vi-i înșir? Unii dintre ei îmi sunt și astăzi așa-ziși prieteni. Sfânta ipocrizie! De detestat cu adevărat, detest vulgaritatea și reprezentanții ei, detest atotprezenta mârlănie, detest ignoranța care se erijează în atotcunoaștere, detest fățărnicia căreia știu că 85 nu mă pot sustrage nici eu, detest aroganța și desfigurarea pe care le aduce puterea. Sentimentele negative, din care am gustat și eu din plin
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sunt cei pe care i-am detestat? Ei, cum vă închipuiți c-o să vi-i înșir? Unii dintre ei îmi sunt și astăzi așa-ziși prieteni. Sfânta ipocrizie! De detestat cu adevărat, detest vulgaritatea și reprezentanții ei, detest atotprezenta mârlănie, detest ignoranța care se erijează în atotcunoaștere, detest fățărnicia căreia știu că 85 nu mă pot sustrage nici eu, detest aroganța și desfigurarea pe care le aduce puterea. Sentimentele negative, din care am gustat și eu din plin, sunt gelozia, invidia
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Ei, cum vă închipuiți c-o să vi-i înșir? Unii dintre ei îmi sunt și astăzi așa-ziși prieteni. Sfânta ipocrizie! De detestat cu adevărat, detest vulgaritatea și reprezentanții ei, detest atotprezenta mârlănie, detest ignoranța care se erijează în atotcunoaștere, detest fățărnicia căreia știu că 85 nu mă pot sustrage nici eu, detest aroganța și desfigurarea pe care le aduce puterea. Sentimentele negative, din care am gustat și eu din plin, sunt gelozia, invidia, răutatea, disprețul față de cei mai puțin importanți
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
îmi sunt și astăzi așa-ziși prieteni. Sfânta ipocrizie! De detestat cu adevărat, detest vulgaritatea și reprezentanții ei, detest atotprezenta mârlănie, detest ignoranța care se erijează în atotcunoaștere, detest fățărnicia căreia știu că 85 nu mă pot sustrage nici eu, detest aroganța și desfigurarea pe care le aduce puterea. Sentimentele negative, din care am gustat și eu din plin, sunt gelozia, invidia, răutatea, disprețul față de cei mai puțin importanți, îngâm farea, supraevaluarea (vorbesc de supraevaluarea de sine), ancorarea în prejudecăți, lipsa
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
India, în campionatul cehoslovac de fotbal și pe Atlantic. Pun mâinile la urechi și aud un alt vuiet al lumii. Eram departe, în altă țară, la mare, și încercam o nebunie de dor ininteligibilă. Scriam toată ziua ilustrate - eu, care detest genul! -, descopeream cantități importante de nostalgie, de melancolie, urlam mai prelung decât ecoul în munți; găseam expresii tandre și inoxidabile, scriam tuturor fără rușine și fără dezinvoltură: mi-e dor de voi, vreau acasă, nu mă interesează nimic. Dezvoltam o
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
corp comunist! E cuminte. Gura lui spune des „mulțumesc“. Sau „mă scuzați“. E indecent de decent. Îi e rușine. Să vorbească. Să se vadă prea tare. Să danseze cum ar vrea. Are privirea ușor plecată. Șovăie dacă să râdă. Își detestă hainele. Și goliciunea. Nu știe ce să facă cu tinerețea lui. Se simte bine înotând în apa mării, cât mai departe de țărm. Cât mai departe, acolo unde corpul se leapădă de pielea de broască (din creieri!). Acolo, în larg
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
un singur avantaj: singurătatea. În afara operațiilor, nu te deranja nimeni. Pasquale, medicul-șef al Ortopediei și tartorul suprem, mă “înfiase“, cu condiția să învăț destul de repede să fac „mâna a doua“ în orice operație. Era certat cu ceilalți ortopezi și detesta profund stagiarii sau pur și simplu nu vroia să împartă gloria și... banii. Semnasem un pact într-o noapte de gardă, când, la o amputare de picior, inversasem locurile. Aveam 18 ani proaspăt împliniți, nici o experiență și o enormă confuzie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
a produce multă suferință altora. În 1989 nomenclatura PCR avea multe avantaje în comparație cu ceilalți, avea bani furați pe care trebuia să-i țină ascunși, trebuia să-l lingușească și să-l ,,preamărească” pe ,,conducătorul suprem” pe care în realitate îl detestau. Și îl detestau pentru că acesta, din poziția lui de dictator, nu-i lăsa și pe ei să epateze, să-și arate ,,capacitățile” materiale în fața celorlalți; acesta ținea totul pentru el, totul, toată țara să fie numai la dispoziția lui. Pe
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
suferință altora. În 1989 nomenclatura PCR avea multe avantaje în comparație cu ceilalți, avea bani furați pe care trebuia să-i țină ascunși, trebuia să-l lingușească și să-l ,,preamărească” pe ,,conducătorul suprem” pe care în realitate îl detestau. Și îl detestau pentru că acesta, din poziția lui de dictator, nu-i lăsa și pe ei să epateze, să-și arate ,,capacitățile” materiale în fața celorlalți; acesta ținea totul pentru el, totul, toată țara să fie numai la dispoziția lui. Pe ceilalți îi ținea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]