2,113 matches
-
biserică, plantarea unui copac al libertății: Trebuie să ne imaginăm aceste scene ca fiind violente, dar ritualizate. Mulțimea care vrea să smulgă girueta nobilului se Îndreaptă spre castel sub forma unei procesiuni, cu tobele municipale În frunte; În jurul rugului care devorează băncile bisericii, ea alcătuiește un cerc ordonat. ș...ț Plantarea (copacului libertății - n. M.C.) apare după distrugerea violentă a vechii ordini. Ea nu ascunde violența, ale cărei urme copacul le poartă Încă, dar aceasta nu este o nouă formă de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
omnisciența zeilor și, mai ales, viclenia lor: Mâncând carnea, oamenii Își semnau sentința de moarte. Stăpâniți de legea burții, ei se vor purta de atunci Înainte ca toate animalele care populează pământul, apele sau aerul. Dacă le face plăcere să devoreze carnea unui animal pe care viața l-a părăsit, dacă au nevoie imperioasă de hrană, Înseamnă că foamea lor niciodată domolită, mereu renăscândă, este semnul unei creaturi ale cărei forțe se uzează și se epuizează Încetul cu Încetul, care este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
preface că vrea să Închine cu vin și Îl lovește pe Toma atunci când acesta se pregătea să bea. În sfârșit, eroii Încalcă normele maritale, seduc sau răpesc femei interzise lor: Heracle, deși căsătorit, o răpește pe Deianira și va fi devorat de cămașa otrăvită a lui Nessus, Starktar Întreține relații cu soția regelui său, iar Sisupala seduce o femeie măritată. Acest tip de greșeală este abundent actualizată În ciclul romanelor cavalerești, unde Lancelot și Tristan abdică de la codul cavaleresc, Îndrăgostindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de brațe mișcătoare, acoperite cu ventuze lipicioase. Meduzele mișună În număr mare de-a lungul plajelor de pe coasta nordică, timp de șase luni pe ani, făcând Înotul periculos În mare, mai ales În lunile mai și octombrie. Marii rechini albi devorează scufundătorii ocazionali În Australia de Sud, crocodilii de apă sărată vânează pescarii din partea nordică, caracatița cu inele albastre foarte veninoasă așteaptă pe recife. Australia dispune de 50.000 de specii de insecte, 350 specii de fluturi, 18000 de gândaci, 900
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
tarabe de lemn: legume, zarzavaturi, pește, fructe, flori, obiecte de artizanat etc. Totul se negociază la prețuri rezonabile, mult mai scăzute decât la oraș. Ne Încărcăm pungile cu fructe exotice, parfumate, pârguite (papaya, mandarine, clementine, banane, ananas) pe care le devorăm cu poftă fără să mai așteptăm spălarea lor Într-un jet de apă, conform normelor igienice occidentale. Soarele amiezii Își trimite perpendicular razele, asemenea unor săgeții fierbinți, peste toate viețuitoarele și plantele moleșite ce caută cu Înfrigurare un strop de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de muncă, constrângând oamenii la deplasări obositoare care le dezorganizează viața de familie. Pentru a scăpa de acest chin, o parte a acestei populații se înghesuie în cartierele centrale, în blocuri și locuințe suprapopulate, sufocante, fără lumină din cauza construcțiilor care devorează orice urmă de spațiu liber, în locuri ale mizeriei în care se înmulțesc toate flagelurile sociale"87. În concepția lui Eugène Claudius-Petit, dezvoltarea marilor orașe se făcuse în detrimentul întregii populații a Franței. Diagnosticul stabilit de mi-nistrul Reconstrucției și Urbanismului relua
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în vârf. În mijlocul acestei cohorte dezlănțuite, Dionisos păstra un calm aproape olimpian 34, în timp ce alături de el mergea o panteră, animalul său favorit. După modelul acestui cortegiu divin, cu ocazia anumitor serbări, femeile, aflate în stare de delir, cutreierau în natură, devorând de vii animalele pe care le întâlneau: scene isterice care desigur că au stimulat imaginația artiștilor greci, pe cea a poetului Euripide (Bacantele), de pildă, și mai ales a sculptorului Scopas, care a înfățișat în lucrarea Menadă pe una dintre
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
la mine numele pomenite de tine mai devreme... Brzezinski, cardinalul Lustiger, Geremek, Havel și Mazowieski! Să-mi trag nițeluș răsuflarea, dacă nu te superi... Chiar ai respirat același aer cu aceștia? Cartea lui Z. Brzezinski, Marele eșec, pe care am devorat-o, a fost singura care a făcut previziuni clare în privința căderii comunismului, în 1988. Brzezinski trebuie să fie foarte bătrân, din moment ce a fost consilierul marelui președinte american Richard Nixon, în anii '70. Liviu Antonesei: Ah, și mai erau! Madelleine Albright
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Prins în păienjenișul acțiunii, acest personaj unic ne apare ca o inteligență hiperbolizată. Inert și nedumerit, el este un martor liminar. Interioritatea lui și exteriorul fuzionează. În vreme ce viața i se întâmplă, el suportă, îndură mult peste resursele lui. Realul îl devorează. Gândirea e ultima fortăreață. Baza caracterizării este rememorarea. Există o serie de stări definitorii de care autorul Desperado se folosește în mod repetat: deruta, abandonul logicii, anularea (ne)fericirii, falsa resemnare marcată de un rău existențial, agitație, iritare, într-un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prin buzunarele narațiunii ori ale discursului liric o cronologie contorsionată, răsturnată, confuză. Eroinele lui Doris Lessing cad în patru labe, îmbrâncite de istorisire în acest prezent năucitor. Eroii lui Ishiguro se trezesc plutind în gol, într-un prezent care le devorează ființa, îi neagă, îi destramă. Lanark al lui Alasdair Gray descoperă că i-a venit vremea să moară. Profesorul de istorie al lui Graham Swift încetează să mai fie profesor. Eroii lui Ackroyd nu au stare, evadează în alte lumi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
timp etern și exasperant de trecător: "Ce e omul? Prea imperfect pentru a fi opera lui Dumnezeu. Prea bun ca să fie pur și simplu rodul întâmplării!" În această specie umană amenințată din toate direcțiile, care se autodistruge înainte să fie devorată din afară, Lessing crede cu toată ființa ei. Ceartă specia în autobiografii fiindcă "nu suntem destul de inteligenți ca rasă pentru a crea o lume nouă, pentru a împiedica distrugerea celei vechi". Creăm computere și altele asemenea, și prin creațiile noastre
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
atunci când ea nu face decât să sfărâme convenția femeii ca sclav al familiei, sau o bănuiește pe scriitoare de fățărnicie când fuge de comunism după ce s-a întovărășit cu el. Ce nu știe lectorul este că pasiunea pentru inteligența care devoră toate înțelesurile (oricât de contradictorii ar fi ele) e Dumnezeul lui Lessing: Scriitorul se îndrăgostește de o idee și se lasă în voia ei... De-ați putea să vă închipuiți bucuria fantastică de a apuca ideea din zbor! Cea mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deja demult propria convenție de aparentă inexpresivitate, rigiditate, impersonalitate, care e mai longevivă tocmai fiindcă poeții Desperado sunt mai ageri decât mulți alții, mereu dispuși să se contrazică. Auto-contrazicerea vine încă de la T.S. Eliot. De obicei o convenție literară o devorează pe cea anterioară, caută să se diferențieze. Nu și convenția Desperado. Acești autori contemporani cu noi rescriu, regândesc literatura întreagă mereu altfel (ceea ce face ca mișcarea să fie atât de variată, paradoxală și imposibil de definit în câteva trăsături). Afterwards
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se închege pe baza unui ritm. Uneori mă împotrivesc acestei tentații. Sonoritatea seduce și poate duce poemul la eșec. Și totuși citesc cu vocea în gând. Chiar și romanele. Cred că mi se trage de la anii de școală, când am devorat biblioteca municipală, ghidându-mă doar din auzite în alegerea autorilor. Trebuia să decid singură în privința textelor citite: aveam sentimentul clar că unele cărți erau greu de citit încâlcite fiindcă erau prost scrise. Cărțile adevărate indiferent de dicție, inclusiv Modernismul erau
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
malefic, ea lega uterele femeilor să nu rămână însărcinate iar dacă rămâneau însărcinate, făcea astfel încât foetușii să moară. Avea puterea de a împiedica vacile să fete, de a usca pășunile. Cândva era o femeie frumoasă și dorită. Karina și-a devorat copiii pentru a dobândi puterea magiei negre iar zeul suprem a condamnat-o să aibă doar copii morți. Zeități indiene Shakti / Durga, considerată Marea Zeiță, simbolizează energia și mișcarea creatoare, energia primară, energia conștiinței, ceea ce dovedește că forța creatoare este
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
folclorul arab, prind călătorii și se joacă cu ei precum pisica cu șoarecele. Îi ispitesc pe bărbați cu aur, le cântă din fluier și-i face să danseze până la epuizare, până la moarte. Și ele, la rândul lor, sunt vânate și devorate de lupi. Zuleika, în tradiția islamică turco-persană, era fiica lui Taymus, regele Maghrebului, regiune din Africa de Nord. Odată, i-a apărut în vis frumoasei Zuleika un tânăr frumos care i-a prevestit că se vor iubi în Egipt. Ea a fost
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
căderea Bastiliei, Rose Thérèse, marchiza de Fontenay a devenit cetățeana Fontenay. Parizienii trăiau sentimente amestecate de exaltare, furie și frică, ghilotina (inventată de dr. Guillotin) a fost inaugurată în 1792. Eroii erau purtați pe brațe, unii dintre ei au fost devorați de revoluție și au murit ghilotinați. Teroarea s-a instalat. Parisul a fost jefuit, garda elvețiană ce apăra Tuileries a fost măcelărită. Regele și regina au fost arestați și, ulterior, ghilotinați, după procese furtunoase. Femeile, Prietenele Constituției au fost foarte
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lor, și nu în niște eroi scrobiți, impasibili, declamatori și sentențioși. O, Shakespeare, mulțumesc! O, Kemble și Smithson, mulțumesc! Mulțumesc lui Dumnezeu! Mulțumesc îngerilor poeziei! Văzui astfel Romeo, Virginius, Shylock, Wilhelm Tell, Othello, îi văzui pe Macready, Kean, Young. Citii, devorai repertoriul străin, și recunoscui în sfârșit că, în lumea teatrală, totul venea de la Shakespeare, așa cum în lumea reală, totul vine de la soare; că nimeni nu i se putea compara, căci era dramatic precum Corneille, comic precum Molière, original ca și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
glandă e folosită pe prada ei principală, crabii, și este relativ inofensivă pentru oameni. Otrava din cealaltă glandă servește ca apărare împotriva răpitorilor. Caracatița cu inele albastre fie secretă otrava în vecinătatea prăzii, așteaptă să devină imobilă și apoi o devorează, fie sare pe ea, o înfășoara cu cele 8 tentacule și apoi o mușca. Există două specii de caracatițe cu inele albastre: Hapalochlaena lunulata, care este mai mare și crește până la 20cm măsurate cu tentaculele strânse. Cealaltă, Hapalochlaena maculosa, este
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
cu "gura lui ca o cavernă cu dinți de fierăstrău", cu "flancurile fantomatice" și "capul de Gorgonă". În călătoriile sale de ani de zile la bordul balenierelor, celebrul narator al poveștilor mării din secolul al XIX-lea a urmărit rechinii devorând resturile balenelor măcelărite "carne oribilă" -, ceea ce explică într-o mare măsură punctul său de vedere nemilos. Aparent primitiv, marele-rechin-ciocan este, de fapt, unul dintre cei mai evoluați rechini. Ochii și nările depărtate îi oferă simțuri periferice ascuțite. Electroreceptorii minusculi vizibili
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
care face mai plăcută supraviețuirea. Pe această reprezentare se Împlinește ritualul „deschiderii gurii”, care se săvârșește și asupra mortului și care oferă celor doi capacitatea de a se reintegra În dialectica lumii vii. Defunctul, care „e predestinat pământului” și este „devorat de porțile lui Gebxe "Geb"” (zeul pământului), după cum spun Textele Piramidelor opunându-i destinul ceresc al suveranului, nu este distrus, ci are drepturi și personalitate. Drepturile sale, adică ofrandele de care are nevoie, sunt garantate de un sistem contractual În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu distrusă, din confruntarea cu divinitatea supremă. Mot trăiește În lumea de „dincolo”, concepută ca interiorul plin de praf al unui mormânt, și este descris În termeni realiști: constrâns de foame și sete să-și caute În continuu prăzi de „devorat”, pare condus de un destin mai puternic decât el. Și Mot, și Yam trebuie să fi avut cu siguranță acoliți, entități minore și negative la care se fac doar scurte aluzii. Un rol de prim-plan dețin În mit și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doi se Încheie cu o implicită recunoaștere reciprocă a puterilor, respectiv a limitelor. După acest eveniment, existența zeilor nu va mai fi amenințată de Mot, care-și va vedea puterile reduse (dar nu anulate). Acesta va putea În continuare să devoreze cu măsură oamenii, a căror soartă pare de-acum Încolo mai puțin disperată. Datorită exemplului lui Baal, reîntors din infern, morții care se Încred În el (În primul rând suveranii) vor putea aspira dacă nu la o viață eternă cel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între urs și leu, care ține Între labe capetele bărboase a doi morți, În timp ce din gură Îi atârnă o mână de om pe jumătate devorată. Exegeza curentă vede În acest monstru moartea, iar În resturile umane pe care acesta le devorează, reprezentarea groaznicului destin care Îl așteaptă pe om. De altfel, monștri cu o formă mai mult sau mai puțin leonină, care doboară la pământ un războinic, sunt frecvente, arta galică (reliefurile de la Mornas, Suzange, Rothselberg, Haugart etc.); și În aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în această uzurpare de proporții se manifestă tendința unei modificări de temei. Pentru că ordinea creației este înlocuită de cea a fabricației, temeiul meu se mută în mine. Din clipa în care lucrul pe care nu l-am făcut a fost devorat de cel făcut de mine, eu rămân singur. Această singurătate este beția independenței și a puterii mele. Pentru că mi-am mutat temeiul în mine, pentru că sunt înconjurat doar de lucruri pe care eu le-am făcut, sunt puternic. Sunt puternic
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]