2,185 matches
-
cotidian în universul etern al divinului, iar la polul opus, ancorarea în cotidianul pus sub semnul tutelar al neființei, al morții care îl amenință, îl veghează, îi hotărăște forma de exprimare. Prima este o temă a ardenței, a doua - a deznădejdii, cu atât mai puternice cu cât mai reprimate: „Să Te înșel, dă-mi timp, ca-ntotdeauna / Să pot cădea, vreau iarăși înălțime. / Să m-ofilesc, cer iarăși prospețime. // Eu, lanțuri iar, și iarăși Tu - cununa. Tu - iarăși adevărul, eu - minciuna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
asemenea popular, deși sunt fragmente în care de resimte strident diferența între cuvintele comune juxtapuse unor termeni elevați sau unor pasaje lirice. Doamnele de la curte o încurajează pe Criseida în momentul plecării ei inevitabile, vorbind cu noblețe despre prietenie și deznădejde, pe când ajutorul lor este descris ca fiind <<nimic mai mult decât a-i scărpina călcâiul când pe ea o mânca capul>> IV, 85.”951 Arta portretului devine mult mai bine cizelată în această operă. „În Vânătoarea Dianei și în Filocolo
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Tragediile descriau împotrivirile destinului, care îi aducea pe cei nobili în poziții mai mult decât umilitoare. Poemul chaucerian trebuia să fie „o tragedie a dragostei”960, eroul urmând să cadă din pasionalitatea cea mai intensă în abisul suferinței și al deznădejdii pricinuite de trădarea femeii iubite. „Povestea lui Troilus, dacă este o tragedie, reprezintă, în același timp, o tragedie a destinului și o tragedie a personajului. Poate fi amândouă în același timp deoarece pentru Chaucer natura înseamnă destin. [...] Pentru scriitorul englez
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prietenul său cel mai apropiat, David Pinsent, Wittgenstein a petrecut câteva săptămâni în Norvegia, în septembrie 1913. Încordarea nervoasă extremă pe care i-o producea balansul între speranța de a putea răspunde la întrebările sale privitoare la fundamentele logicii și deznădejdea pe care i-o provoca conștiința că nu realizează progresele așteptate îl împingea adesea în stări de adâncă depresie.18 O realizare autentică, așa cum este întemeierea logicii, gândea el, nu va putea fi înfăptuită trăind cu jumătăți de măsură. Operei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
viu și nobil stimulent în acțiunile lor: nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu, care le vine din rugăciunea rostită cu credință. Ei au o busolă morală în viață și o demnitate în acțiunile lor. Sufletul lor are parte de adevărata viață. Deznădejdea, nesiguranța, trufia, desfrâul, ura și alte bălării sălbatice ale răutății n-au loc, nu prind rădăcini în astfel de suflete. Ferice de acești oameni! Ei trăiesc, pe cât le este posibil învățătura și îndemnurile morale ale Mântuitorului. Pentru ei, credința și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
vreme de necaz și știm că „El ne ajută”, pentru că Dumnezeu ne-a făgăduit: „cere și ți se va da, bate și ți se va deschide”. Trebuie să ne rugăm cu timp și fără timp, pentru că numai rugăciunea învinge răul deznădejdii noastre și ne întărește puterea duhului în lupta cu păcatul. „Privegheați și vă rugați ca să nu cădeți în ispită, căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios” ne îndeamnă Domnul Iisus Hristos. Trăirea noastră în trezire duhovnicească ne- o dă rugăciunea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de mintea omenească. Ea ne ajută să ne izbăvim de patimi, de demonii care sunt ele, precum spun Sfinții Părinți, căci demonii lucrează prin mijlocirea patimilor și a păcatelor. Prin rugăciune, harul lui Dumnezeu ne ajută la întărirea credinței, alungă deznădejdea și ne dă liniștea sufletească și produce în noi lucrarea Sfântului Duh. Rugăciunea lui Iisus ne ajută la însuflețirea renașterii lăuntrice în Duhul Sfânt și la întărirea harică cu Dumnezeu. Ea ne va ajuta, dacă am căzut în păcate, să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
depărtez de la lumina cuvintelor Tale, astfel ca poruncile Tale să devină unica lege a ființei mele atât în lumea aceasta, cât și în viața veșnică. Da, Doamne, Te rog, ai milă de mine, cruță-mă în necazul meu și în deznădejdea mea, și nu-mi ascunde calea mântuirii. Multe și mari sunt cererile mele, Doamne, și totuși eu nu uit urâciunea păcatului meu. Ai milă de mine. Nu mă lepăda de la fața Ta din pricina îndrăznelii mele, ci mai vârtos sporește întru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
schemă, posibilitatea de a rămâne singuri trezește o tristețe profundă și un sentiment de izolare. Teama și panica ce rezultă sunt emoții tipice tiparului abandonului" (p. 103); b. tiparul privațiunii; sentimentele profunde trezite de acest tipar emoțional sunt tristețea și deznădejdea, "care se nasc din convingerea unei persoane că nu va fi niciodată înțeleasă sau luată în seamă" (idem, p. 105); c. tiparul subjugării; este axat pe sentimentul că nevoile celui în cauză nu sunt niciodată prioritare într-o relație. Celălalt
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dar de o manieră dureroasă, făcându-ne hiperempatici și hipersensibili, foarte receptivi la nenorocirea celorlalți. Dar dincolo de aceasta, atunci când ne apropiem de tristețile depresive, ceea ce ne pândește este retracția: mai întâi, un sentiment de neputință, apoi de indiferență, apoi de deznădejde" (p. 218). Tristețea nu înseamnă depresie. Ea nu este totuna cu aceasta, căci dacă tristețea este, în ceea ce o privește, o emoție normală, ce face parte din repertoriul emoțional al oricărei persoane sănătoase, depresia este, la rândul ei, o boală
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Rubrica „Profil” deschisă și destinată activită ții culturale, artistice și sociale a diferitelor personalităț i ale orașului Bârlad, se referă la I. Șerbănescu. A. Romila - Snagoveanu în „File de carnet” face o anchetă printre pensionarii bârlădeni, reținând mizeria vieții acestora, deznădejdea lor și constituirea Asociației pensionarilor tutoveni, cu sediul în Bârlad, ca măsură de aut o‐protecție. Primele numere din Veacul nostru au apărut în 2 pagini la Atelierele grafice Nicolae P. Peiu din Bârlad. Se publicau informații de calitate, epigrame
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cauzată de un eveniment dramatic, ca moartea unei persoane dragi, pierderea slujbei, un divorț... Se poate manifesta, în cazul unei societăți, printr-o criză, un atac din exterior, o situație revoluționară... Problema se precizează prin perturbări, dezechilibre, dezorganizări, impasuri, dezorientări, deznădejde, sentimente de nedreptate, suferință, nemulțumire, frustrare, alienare (după caz), care o însoțesc. Capacitatea de interpretare și de ghidare a sistemului de valori este puternic pusă la încercare. Se va vedea repede dacă valorile existente sunt sau nu de ajuns pentru
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
face cu două situații precis delimitate din punct de vedere ontologic: a) boala propriu-zisă, ca proces morbid, de natură pur medicală; b) suferința, resimțită de omul bolnav, ca o trăire penibilă a răului, a transformării sale morale (tristețe, neliniște, angoasă, deznădejde, grijă față de perspectivele bolii ca amenințare a vieții). Suferința are un caracter axiologic negativ moral, în raport cu propria noastră ființă și cu destinul acesteia. Suferința va apărea întotdeauna ca o schimbare negativă, ca o amenințare sau chiar ca o întrerupere a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
slăbirea atenției, dificultăți de evocare mnezică, oboseală rapidă la cel mai neînsemnat efort, slăbirea voinței, dispoziție tristă, senzație de apăsare sufletească, depresivitate de diferite intensități, sentiment de inferioritate, neliniște anxioasă, durere morală, sentiment de culpabilitate, o atitudine de pesimism și deznădejde legată de viitor, restrângerea sferei intereselor, a comunicării, voce șoptită, limbaj sărac. La aceste tulburări cu caracter afectiv se adaugă, adesea tulburări din sfera gândirii, de tipul unui „delir melancolic” (idei de culpabilitate și autoacuzare, idei de ruină, sărăcie, doliu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prietenul său cel mai apropiat, David Pinsent, Wittgenstein a petrecut câteva săptămâni în Norvegia, în septembrie 1913. Încordarea nervoasă extremă pe care i-o producea balansul între speranța de a putea răspunde la întrebările sale privitoare la fundamentele logicii și deznădejdea pe care i-o provoca conștiința că nu realizează progresele așteptate îl împingea adesea în stări de adâncă depresie.18 O realizare autentică, așa cum este întemeierea logicii, gândea el, nu va putea fi înfăptuită trăind cu jumătăți de măsură. Operei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Apostol Pavel, unde, în cap. 13.13 citim: "Și acum rămîn acestea trei: credința, nădejdea, dreptatea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea". A doua virtute teologică este situată de Pieper la egală distanță între cele două extreme: mîndria și deznădejdea, aflînd sprijin pe două dintre cele patru virtuți cardinale: smerenia și mărinimia. ""Mărinimia este aspirația spiritului spre lucruri mărețe" (H 101); ea are "rădăcinile înfipte în cele mai înalte posibilități [...] ale naturii umane" (ibid). La rîndul ei, smerenia este "cunoștința
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
reculegere și penitență, de curățire a trupului și a sufletului, dar și de meditație la sensul suferinței mundane care, după modelul christic, va fi răscumpărată în veac, de-a dreapta Tatălui, alături de cei buni și drepți. Suferința și chinul, disperarea și deznădejdea (am ales intenționat acest efect redundant al termenilor vestici și estici pentru a pune în lumină integralitatea lumii creștine la care ne referim) sunt preambulul necesar al mântuirii și renașterii, și de aceea Învierea Domnului este punctul nodal, chintesența credinței
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a repetat apoi, gânditor. Și vorbesc, a adăugat, despre familii Întregi exterminate, fii uciși În fața părinților, frați obligați să se tortureze unii pe alții, pentru ca unul din ei să supraviețuiască. Nu-ți poți Închipui ce a văzut prizonierul. Durere, mișelie, deznădejde. Noi, oamenii, suntem cu toții animale de pradă, domnule Faulques. Inventivitatea noastră În privința ororilor n-are margini. Dumneata trebuie să știi. O viață Întreagă În care pozezi răutatea te Învață ceva, presupun. - De asta vrei să mă omori? Ca să răzbuni toate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ce le vor ucide, spunea, râzând brusc, după ce Îl privea un timp În tăcere. Fotografiezi lucrurile, căutând unghiurile de unde vor Începe să se prăbușească. Pleci la vânătoare de cadavre și ruine ghicite, premature. Uneori cred că mă iubești cu o deznădejde dezolată și violentă, fiidncă, atunci când mă Îmbrățișezi, simți cadavrul ce voi fi cândva, ori ce vom fi amândoi. Ești sfârșit pe termen mediu, Faulques. Începi să nu mai fii un soldat tăcut și slab. N-ai habar, dar te-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ori În amintirea lui. Nu era nevoie să inventeze nimic. Toată acea sticlă și tot acel oțel erau continuarea directă a călăreților cu panașe, căptușiți cu fier, prin ale căror armuri crăpate orice argat umil putea să strecoare, cu ceva deznădejde și un pic de Îndrăzneală, tăișul ascuțit al unui jungher. Ea Îi explicase cu mare precizie acest fapt la Veneția. Nu mai există barbari, Faulques. Sunt cu toții Înăuntru. Și nici măcar nu mai există ruine asemenea celor dinainte, avea să adauge
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de o perversitate continuă a voinței. Paradigma Werther și paradigma Freud Dar nu relativizează mărturisirea ireparabilul presimțit În orice act sinucigaș? Nu risipește notația jurnalieră (seacă, parțială și, de cele mai multe ori, criptică) tensiunea presupusă de actul atât de radical? În deznădejdea Înecată În bântuirea cinematografelor de cartier, a lui Cesare Pavese, În reveriile Îndoliate ale Sylviei Plath se află regăsirea acelui locus amœnus salvator, dar și enigmatic-Înfricoșător. Nădejdea pe care și-o pune sinucigașul În jurnal nu e cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
e mai rău etc. După epuizarea tuturor strategiilor supraviețuirii, notația de jurnal Începe să semene mai mult a contabilitate maniacală: o consemnare seacă a micilor piedici care-i Încetinesc ascensiunea stabilită cu atâta limpezime. Un traiect pe care se acumulează deznădejdile și deruta. Frazele lui au, din ce În ce mai des, un apăsat aer testamentar. Cuvintele par a fi Încrustate În piatră. Nici o moliciune, nici o inflexiune din care să deduci nesiguranța ori ezitarea. În Jurnalul lui vorbește o disperare compactă și un spirit torturat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
luare aminte, Dumnezeu judecă cu dreptate!". Satan însă îndeamnă: "Îndrăzniți, Dumnezeu este este milostiv și vă va ierta!". Fiecare dintre ei va cita texte doveditoare, primul dreptei judecăți, celălalt, milosteniei. Odată păcatul comis, îngerul va consola: "Să nu cazi în deznădejde, Dumnezeu este milostiv și iartă; căiește-te, întoarce-te la Dumnezeu!". Diavolul însă va striga: "Cum, aștepți îndurare? Ai făptuit un păcat; nu știi că Apostolul Pavel a spus cît se poate de clar că desfrînații nu vor intra în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
9. Intervenția în depresie: medicamente sau psihoterapie? / 207 8.9.1. Diminuare și remisie în depresie / 208 8.9.2. Intervenția medicamentoasă și forme de psihoterapie în depresie / 210 Capitolul 9. Suicidul / 215 9.1. Delimitări conceptuale / 215 9.2. Deznădejdea ca factor mediator între depresie și suicid / 216 9.3. Teorii psihologice privind suicidul / 218 Capitolul 10. Tulburările anxioase / 225 10.1. Prezentare generală / 225 10.2. Panica și agorafobia / 227 10.2.1. Tulburarea de panică / 228 10.2
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
predictibil pentru un stil de atribuire. Astfel nu se poate stabili o relație de cauzalitate între un stil atribuțional defavorabil și un grad crescut al depresiei. Teoria lui Seligman rămâne deschisă cercetărilor ulterioare care vor veni să o completeze. Teoria deznădejdii sau a disperării Această teorie aduce o serie de completări și lămuriri legate de problematica depresiei, conceptul de deznădejde fiind definit ca "expectanța negativă că rezultatele viitoare dorite nu se vor produce ori că rezultatele aversive se vor produce, iar
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]