24,608 matches
-
mare sau mic, puternic sau bicisnic, învățat sau neștiutor. Cu o situație ca asta nu se confruntase Arus niciodată. Îl aprecia pe orfan. Îl plăcuse de la bun început, din clipa în care-l văzuse, neputincios și năuc, înțepenit în ceața dimineții. Nu regretase nici o clipă decizia luată atunci. Copilul nu-l dezamăgise. Urmărindu-l cu atenție, Arus sfîrșise prin a-și pune mari speranțe în Lupino. Vădea forța unui lup redutabil, dar și echilibrul de a face uz de ea doar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
O haită dezmembrată cade cu ușurință pradă dușmanilor, știuți sau neștiuți. Iar un șef de haită este obligat să ia măsuri pentru ca așa ceva să nu se întîmple. Parcă ar fi preferat Arus să nu-l fi întîlnit pe Lupino în dimineața aceea cețoasă. Hotărîrea pe care era constrîns s-o ia acum era una dureroasă și, de bună seamă, urma să dea naștere altor supărări. Și Arus trebui să cîntărească pe îndelete care variantă urma să aducă, pe termen lung, mai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
convingea că fiecare lup e la locul lui și că nimic nu amenință securitatea familiei; după el, unul cîte unul, aveau să facă ochi lupii tineri și lupoaicele. Nu trebuia să-l găsească aici. Era de preferat ca, la ceasul dimineții, el să fie îndeajuns de departe, astfel încît vîntul să nu-i poarte mirosul pînă la colonie. Privi, pentru ultima dată, împrejurimile. Nu se vedea mare lucru. Zorii erau încă departe, iar luna, ascunsă după nori, nu lumina decît în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
încît Lupino trebui să-și ghideze pașii numai după auz. Se furișă printre copaci cu grația unui lynx. Cunoștea locurile și cu ochii închiși, și asta nu putea decît să-i ușureze înaintarea. Era exact ceasul acela din noapte către dimineață, cînd liniștea domnește, atoatesuverană; era ca și cum un duh pus pe șotii încuiase undeva, pentru cîteva clipe, vocile pădurii. Nici ramurile nu se clătinau, nici vîntul nu susura; picior de animal nu călca, aripă de pasăre nu zbura; nimic nu părea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
punct în care ajunsese vreodată pînă acum; va căuta o informație cît de mică de care să se poată agăța pentru a-și continua cercetările. La urma urmelor, aici, în această pădure l-a descoperit haita de lupi în acea dimineață binecuvîntată. Trebuie să se găsească cineva, pasăre, animal sau tîrîtoare, care să fi văzut, să fi auzit, să știe mai mult decît știa el. Se îndrepta spre cascadă. Auzi de departe vuietul căderii de apă: întîi ca un murmur surd
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pregătit pentru ce urma să facă. Dar unul a fost Lupino între lupi. Nu degeaba îl invidiau unii și-l iubeau alții; nu degeaba îl încurajase Arus, pe deplin încrezător în forța și în șansa lui. Inspirînd cu nesaț aerul dimineții, Lupino alungă ezitarea pînză de păianjen agățată vremelnic peste inima lui de viteaz și se concentră cu totul asupra lui Dakota; situația acestuia trebuia, pe moment, rezolvată. Scutură-ți bine blana, Dakota. Ai intrat cu totul în apă, și cine
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
păstrat obiceiul efectuării crucii în aproape orice lucru pe care îl fac. Paștele se sărbătorește în familie, se vopsesc ouăle roșii, se face pască în trei rânduri de aluat simplu, cu cruce deasupra și cozonac. Toate acestea se sfințesc în dimineața Învierii, după liturghie și abia apoi membrii familiei se așază la masă. La Tg. Frumos, pe lângă mâncărurile specifice se mai pregătește o mâncare specială numită halodnaia, preparată din ouă sfințite și tăiate mărunt, ceapă verde, smântână și borș acru. În
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
rămas liber, fără rafturi. Abia acum se poate lăsa pe un fotoliu, răsuflând ușurat. Fluieră ușor, privind admirativ cele zece recipiente frumos aliniate. Curios, n-a avut niciodată o mai puternică nostalgie a concretului de cum a avut astăzi, chiar de dimineață. S-a bucurat aproape copilărește când, bărbierindu-se, lama l-a ciupit puțin de obraz. Sângele izvora în bobițe de un roșu intens. Sânge, viață, realism! Să simți cum se scurge din tine viața, cum dă năvală în lumina soarelui
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
întregire de sensuri și idei. Ca să le simtă prezența cât mai concret va fi nevoie de reprezentări realmente palpabile... Așa i-a venit ideea cu borcanele. Poate să fi fost și o consecință a acrelii simțită pe limbă încă de dimineață. Sigur nu era de la stomac! Procesul mental cel mai plauzibil pare acesta: de la acreală la „murăturile noastre”, de la acestea la borcane, iar în borcane - apă, adică recenzii, cronici, articole). Scriitorul Corneliu Scarlatache - da! despre el este vorba, dacă nu v-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
grădinița din care face parte copilul care a realizat respectiva lucrareă. Ne vom întâlni cu toții la ora stabilită din timp, și vom merge pe Bulevrdul Ștefan Cel Mare une ne vom organiza și ne vom desfășura târgul. Ajunși acolo de dimineață, ne vom expune toate picturile, toate produsele pe care le-au confecționat copiii din grădinița respectivă. Produsele le vom expune chiar în fața Mitropoliei, astfel credincioșii pot să admire chiar să cumpere diferite icoane, cruciulițe create de copiii. Vor fi așteptați
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
îl tulburaseră, de bună seamă, și pe Vronski. Lui Lev Nicolaevici Tolstoi îi scăpă pipa și mâna îi alunecă olimpian pe lângă piciorul șezlongului. — Dumneata aici? se bâlbâi vizibil tulburat auto rul în timp ce-și culegea pipa umezită de iarba dimineții. — Chiar eu, chiar eu, zâmbi cu subînțeles Anna în timp ce-l privea pe autor cum își ridică pipa umezită de iarba dimineții. — Ce de timp a trecut... Cu ce treburi pe la noi? își mai veni în fire autorul și se avântă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
piciorul șezlongului. — Dumneata aici? se bâlbâi vizibil tulburat auto rul în timp ce-și culegea pipa umezită de iarba dimineții. — Chiar eu, chiar eu, zâmbi cu subînțeles Anna în timp ce-l privea pe autor cum își ridică pipa umezită de iarba dimineții. — Ce de timp a trecut... Cu ce treburi pe la noi? își mai veni în fire autorul și se avântă direct în subiect, de teamă ca frumusețea tulburătoare a Annei să nu-i trezească vreun fior căruia nu ar mai fi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Ce de cărți ați mai scris... Ce de cărți... Dar, până una-alta, e bine, e bine și e frumos. Și ce-i frumos îi place și lui Dumnezeu. Eu însă de alta am venit să vă supăr în pragul dimineții. V-așteaptă cărțile pe masă? Știu, știu, nu stau mult. Nu vreau să vă supăr cu nimic. Plec de îndată ce mântuiesc cele pentru care am venit. Contele se mai relaxă și începu chiar, ca dovadă, să se legene iar în șezlong
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se curmă brusc, ca tăiat de o mână aprigă. Scotocind totuși în sertarele vremii, toți cei neîncrezători ori mânați de îndrăzneală au putut să găsească dovada clară a acestei călătorii. Plecase în grabă, căci pipa zăcea încă umezită în iarba dimineții ce a urmat. Nu vom ști însă niciodată ce trebuie că a simțit contele când s-a apropiat de ultima gară, căci Anna dispăruse fără urmă, iar martorii oculari demni de încredere spun că l-au găsit pe conte zăcând
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cap să se întrebe de ce nu iese și ea, ca toată lumea normală trăitoare la bloc, în capot și papuci să ducă gunoiul, ca pretext să rămână de vorbă cu doamna Veronica, vecina de palier, care s-a hotărât într-o dimineață să pună perdeluță la ghenă, nu de alta, dar să-și poată exila acolo bărbatul după masa, să-și facă și Mitică-al ei, poftim, damblaua, adică mici la grătar, care, dintr-un motiv ce și are probabil originile în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de pe lista fadă a plătitorilor de întreținere, avea să se înscrie pe cea a autorilor de romane din toate timpurile, și le va petrece în barul din colțul străzii, cu riscul de-a suporta declarațiile pătimașe ale barmanului Florin până dimineață. Socoteala din bar nu se potrivi însă întocmai cu cea de-acasă. Barmanul Florin stătea pe trotuarul de vizavi, plângând cu lacrimi mari, amare, înjurând de toți dumnezeii că a dat faliment ca un idiot și urlând cât îl țineau
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
îndo ială unui organism. Că inima ta bate aidoma cu a ce lorlalți, că fire invizibile te leagă de cei din jur, că nimic nu te scoate în afara acelei dinamici și nu te privește ca pe un intrus. Ce binecuvântată dimineață era orice început de zi pentru ei, ce liniște odihnea perna fiecăruia seară de seară. Se sprijini de spătarul unei bănci din părculeț. Din cauza lacrimilor care îi acoperiseră ochii ca o pisică ce se așază în geam exact în momentul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
între Stalone și Schwartzenegger, combinație care o să-i zboare cre ierii făcându-i, de altfel, un mare serviciu. Își vărsă toată fierea pe trotuar și porni în josul aleii încercând să recunoască ceva care să-l conducă spre casă. Ajunse înspre dimineață în fața blocului. Poarta verde de vizavi scârțâia lovindu-se de rama gardului. Ceva i se zbătu lui Gigi Pătrunjel sub tâmpla înfundată, ca un fel de amintire a unui lucru pe care îl avusese cândva limpede în minte, dar sforțarea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cuvânt, sună fix la șapte, atâta doar că Gigi Pătrunjel nu pusese geană pe geană. Așa că dimineața îl găsi boțit, cu cearcăne până la bărbie. Iar duș, iar Corul Vânătorilor, iar rașchetat dinții. Eh, Gigi, erai mult mai fercheș acum două dimineți, zău așa... Traversă cu un pas ferm și elegant strada îngustă. Ochiul, la pândă, observa lucruri pe care până atunci nu le percepuse niciodată. Uite, de exemplu, marginea bordurii. De-a lungul ei, cărămizile erau ciobite și mâncate, pe alocuri
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dacă ghinionul făcea vreo combinație între paginile acestuia și cele ale ziarului Libertatea, asta nu putea să însemne decât că polițiștii l-ar fi dat afară din parc înainte de a reuși să se strecoare până la apă. Astfel că în fiecare dimineață Plescăială cerceta cu un tremur de natură oarecum mistică topografia spațiului în funcție de poziționarea propriului corp, după care se pregătea sufletește pentru o nouă zi. Ocupat cu astfel de îndeletniciri, Plescăială, căruia i se mai zicea și Plictiseală, nu-și mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cugete ori, și mai rău, să se îndoiască în privința unui lucru de a cărui existență nici habar nu avea. Ceea ce nu l făcea să considere că el însuși, deși nu cugetă și nici nu se îndo iește, nu există. În dimineața aceasta altele erau problemele lui. Adevărul era că se cam săturase de prostiile pe care le scriau ziarele. Dădu totuși pagina și citi mai departe. Problema copiilor instituționalizați, un sondaj de opinie din care reie șea că 40% dintre români
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
suferinzi de boli de piele, încă patru expresii asupra cărora Plescăială nu insistă, pentru simplul motiv că nu avea idee ce e acela un frazeologism. Se scotoci prin buzunarele de la pantalonii prea groși pentru canicula ce îl mânase încă de dimineață de pe stradă înapoi în casa scării blocului 48A și scoase două chiștoace. Îl apucă delicat pe cel mai lung dintre ele și-l privi câteva secunde dus pe gânduri. Făcea asta de fiecare dată când avea norocul de a găsi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Mea“, lucru despre care Plescăială țcăruia îi vom spune de aici înainte Plictiseală, pentru a evita iritarea personajului și dipariția lui voluntară din povestire) nu știa nimic, îi mai aducea la prânz sendvișul cu salam dat de mamă-sa de dimineață să-l mănânce la școală. Zilele în care puștiul făcea asta erau pentru Plictiseală un adevărat miracol, nu neapărat cu încărcătură religioasă. Doar că Plictiseală nu avea de unde să știe că autorul compunerii „Patria Mea“ nu îi adu cea sendvișul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
va aduce în politică toate pasiunile, instinctele, prejudecățile, dar și întreaga sa ignoranță; acest fapt nu va face deloc mai ușoară sarcina celor care vor fi nevoiti să facă apel la rațiunea lui, pentru a evita producerea de catastrofe. În dimineața zilei de 3 august 1914, dl. von Jagow, secretar de stat, a sosit la Ambasada Franței din Berlin*, pentru a mă anunța că Germania rupsese relațiile diplomatice cu noi și că, în acea după-amiază, voi primi pașapoartele necesare. Ne aflam
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
să le alunge ca pe niște intruși nedoriți ce erau. Trebuia să facă niște schimbări în această privință. Să nu mai accepte vizite neanunțate, care nu erau binevenite. Doar tristețea și lacrimile erau prietenele ei de-o viață, nedespărțite. În dimineața aceea era veselă și își propusese să nu lase nimic să-i tulbure bucuria, starea de bine. Trebuia să reușească, mai ales că din ce în ce mai mulți oameni susțineau cu tărie, că atragi ceea ce gândești. Va pune în practică acele tehnici despre
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]