17,651 matches
-
Dorinel, dar dacă este așa de sperios, se rușina să fie ea care face primul pas. N-ai vrea să mă săruți? Ba da, gîfîia Dorinel. Atunci fă-o! După ce i se înroșeau urechile, după ce se foia stînga-dreapta, se izbea dinți în dinți cu fata. Aoleu, mi-ai rupt dinții, se plîngea Ramona. Ba eu mi i-am rupt! Dar ce te izbești așa, ca rinocerul? Nu știu să sărut, este prima oară. Și eu tot prima oară, dar n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dacă este așa de sperios, se rușina să fie ea care face primul pas. N-ai vrea să mă săruți? Ba da, gîfîia Dorinel. Atunci fă-o! După ce i se înroșeau urechile, după ce se foia stînga-dreapta, se izbea dinți în dinți cu fata. Aoleu, mi-ai rupt dinții, se plîngea Ramona. Ba eu mi i-am rupt! Dar ce te izbești așa, ca rinocerul? Nu știu să sărut, este prima oară. Și eu tot prima oară, dar n-ai văzut filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să fie ea care face primul pas. N-ai vrea să mă săruți? Ba da, gîfîia Dorinel. Atunci fă-o! După ce i se înroșeau urechile, după ce se foia stînga-dreapta, se izbea dinți în dinți cu fata. Aoleu, mi-ai rupt dinții, se plîngea Ramona. Ba eu mi i-am rupt! Dar ce te izbești așa, ca rinocerul? Nu știu să sărut, este prima oară. Și eu tot prima oară, dar n-ai văzut filme? O mulțime, dar n-am fost atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
atmosferă și căutam să închei într-o notă de solidaritate. Atunci a intrat în sală Blegul. N-am dat importanță, știind chestia cu ciomegile. Din nefericire, uitasem pățania cu Blegul în călduri, echivalentul omenesc fiind "Blegul în campanie electorală". Cu dinții la vedere, Blegul s-a repezit la mine să mă sfîșie. Habar n-avea care era rostul întîlnirii de acolo. Furibund, orbit de hormoni, cel care mă asigura că el și familia lui îmi vor fi veșnic recunoscători, mă asalta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Maria, Dumitra, Iulia, Cătălina au furat din cele sfinte, pe când, necurate fiind, și-au lipit buzele de icoană. Dâră de pământ în urma lor, frumusețile străine nu vor putrezi niciodată. La 16 ani, ispita are trup de cal, picioare de iepure, dinți de lup, urechi de vulpe, ochi de om. Bătrânul pășea la jumătate de umbră înapoia lui, răsucindu-i fiecare urmă de cizmă în sens opus, amăgindu-se: " Sigur, copilul meu fuge de păcat, e mai iute la pas ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
masă trebuie să ți-l astâmperi. Alinierea! Traista calicului adâncește golul în stomac, buzunarul cu pâine domolește obsesia zilei de mâine. Alinierea! Capitalismul o vacă bună de lapte. Luați țâța în gură și sugeți! Laptele are gust numai dacă ai dinți de lapte; socialismul modelează proteze după maxilarul lui Dumnezeu. Limbricii târgului și-au recâștigat dreptul suprem de parazit într-o pagină de istorie. Revoluție! Sub acea vestimentație sărăcăcioasă se ascundea un copil scund: părul creț, capul plecat, umerii lăsați, palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cusuți, puiule. La ce-ți folosește lumina?" Duhoare de alcool și tutun. Ochii, flăcări roșii, albastre, galbene, pâlpâiau a topire de seu. Mască de tăciune, cleioasă, hâdă, vișinie, țepoasă. Transpirație și bale curgeau a descompunere. Mâinile clește strâns în jurul gâtului, dinții menghină trosnind fierul. Roșu fier însemna sufletul: Doamne, dacă în fața ta nu pot sta doi oameni la egală distanță, cum îți încape sub pleoapă un om și o fiară? Doamne, înlătură-mă ca pe o bârnă din ochii tăi! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
11. Bă, du-te la alimentară: jumate de pâine, 300 de parizer feliat și un muștar. Voi stați în liniște și serviți-vă gustarea, care are... Mama ei de viață! (Și tovarășul maistru scuipă un oftat sau o înjurătură printre dinți.) Unii nu aveau cu ce să cumpere un pișcot, două, la 50 de bani, alții scoteau felia de pâine unsă cu marmeladă, cei mai mulți înghițeau în sec. Peste drum era cofetăria "Marga", covrigi polonezi însiropați cu miere de albine 5 lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
neîmblânzită, iar viața o înșiruire de virginități. Poți să-ți bagi pula în voie de câte ori ți se face de o futută, să o supui și să te supună la cele mai excitante orgii, să o violezi, să o rupi cu dinții, să o lingi în pizdă, să o mângâi și apoi, ca un miracol, să te trezești dimineața cu himenul intact pe retină. De ce se amăgesc unii că pot învinge durerea și nu că, de fapt, amăgesc bolile? Gata, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
găurea visele, nu detona iluziile podurilor, nu inventa coordonate în firul de iarbă. Petru zidea, cerul se dădea la o parte, Petru zidea tot mai sus: Cine se crede drept să ridice piatra și să o arunce! Smulgi splintul cu dinții, eliberezi pârghia focosului, dai coastele la o parte, o așezi cuminte precum oul sub cloșcă, apoi aștepți. Libertatea se rupe așchii, se împrăștie în sânge, se divide precum omida în trupul frunzei. Frunza de dud, casă și pâine; frunza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mereu ascunde necuprinsul ca pe o virginitate de înger. Rugăciunea inimii într-un contur alb-negru se rostea singură. 31. La 20 de ani viața îți rânjește în toate ungherele. Strada, o herghelie de vieți slobode; vieți cu limbile despicate, cu dinți ascuțiți ca de ferăstrău, cu buze aspre, precum iarba de stepă, vieți negre în cerul gurii, vieți băloase, descompuse în icoane fotogenice, vieți râncede duhnind a seu inghinal, vieți neînțărcate... Moartea are 12 țâțe, omule, despre ce sete te plângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
minutele se deseacă în 60 de particule, particulele țin evidența respirațiilor, bătăile inimii dau pulsul pădurilor. (Fuga în timp nu justifică nici măcar pauza dintre două silabe.) Iubesc unii atât de mult dimensionarea nimicului, încât se confundă până și cu intervalele dinte absențe: viața consemnată în file de calendar, pe o carte de identitate, într-un registru de stare civilă; viața criptată pe o copertă, într-o monografie a frunzei, pe o cruce. Nimic nu rămâne în afara cifrei: jucării, cărți, virginități, verighete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tuturor istoricilor? Dacă ei nu sînt pedepsiți pentru ceea ce fac, trebuie să fiu pedepsit eu pentru că am spus-o?" Iar cînd era pe punctul de a fi disculpat, i s-a adus o nouă învinuire: "aceea de a fi pus dinți de cîine în gura oilor, după care turma nu va mai putea fi păzită de un singur om cu o nuia și un fluier"2. Prea transparentul sens al fabulei l-ar așeza mai curînd între admiratorii mascați ai lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a scris în materie de teorie a puterii. Cît este această carte a celor care guvernează sau a mulțimii, numai lectura ei o poate decide. Citind-o, acceptăm sau nu părerea lui Boccalini care, spunea că Machiavelli "ar fi pus dinți de cîine în gura oilor", dar vom reține sigur afirmația-dicton, cum sînt atîtea în Principele, că "oamenii iubesc așa cum vor ei și se tem după cum vrea principele". Nu se poate cunoaște conotația complicată și nu reducționist negativă a sintagmei "machiavelismul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
știrbit întrucîtva din strălucirea succeselor. Francezii cunoșteau foarte bine utilitatea fortărețelor, căci, de la Brabant pînă la Dauphine, există un dublu lanț de locuri întărite, frontiera Franței cu Germania este ca o gură de leu, larg deschisă, avînd două șiruri de dinți amenințători, care ar vrea, parcă, să înghită totul. Acestea sînt suficiente pentru a demonstra marea utilitate a orașelor fortificate. CAPITOLUL XXI [Cum trebuie să guverneze principele pentru a-și cîștiga stima] Acest capitol al lui Machiavelli are și bune și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Traian era încurajat întru virtute de panegiricul lui Pliniu, Tiberiu se vedea aprobat în viciile lui de lingușirile senatorilor. CAPITOLUL XXIV [Din ce pricină și-au pierdut principii Italiei statele lor] Legenda lui Cadmus, cel care a pus în pămînt dinții șarpelui pe care tocmai îl biruise și din care a răsărit un popor de războinici care s-au distrus unii pe alții, este emblema a ceea ce erau principii italieni din vremea lui Machiavelli. Vicleniile și trădările la care recurgeau unii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pă voi aci, Îmi vine să mă omor mai iute! Împrăștiați vă, dracului, odată! Glasul lui a fost urmat de altele mai lătrătoare și de cîteva mutre necunoscute, cu șepci de oraș, ieșite din dosul morii. Înainte de a strînge din dinți de indignare, ne-am risipit și ne-am ascuns pe unde-am nimerit ca să nu ni se audă suspinul. Ne-am pierdut pe rîturi, pe sub răchițile Văii Măriei. Așa i se spunea platoului ierbos din dreapta podurilor și de pe stînga Măriei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tărîm minunat al păt lăgelelor roșii: „Paradicsom, a paradicsomba fogunk jutni“ rostea din cînd În cînd preotul. MÎncasem cu plăcere atîtea „paradicsom“, ba pe unele le și furasem prin gardul grădinilor, le ștersesem de praf cu mîna și-mi Înfipsesem dinții În ele umplîndu-mă de zeamă fără prea multă bătaie de cap, doar pentru că muream de sete după cîte un meci de fotbal. Vocea aspră a preotului nu se domolea, iar noi stăteam smirnă. Nu-mi dau seama dacă ne-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
colectivizării și politicii Partidului. A făcut multă Închisoare pentru asta, mă mir cum a mai ieșit teafăr de acolo. Oricum, și prăjiturile cu cremă, am auzit că abia a putut să le mănînce... — Săracu’ om, făcea mama Maria, n-are dinți În gură, da’ are tăt atîta minte ca Neculae Iorga, alduiască-i Dumnezău p-amîndoi că rău o mai fost chinuiți! În vorbele tatii se răsfrîngea trecerea timpului dintre primăvara lui 1964, cînd mă sfătuise să nu mă mai mîndresc că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o surioară. În acest punct, mirarea din mine a lucrat cu atîta intensitate, Încît am ieșit intrigat În curte unde țin minte În amănunt cum am cercetat duzii Înalți, lipsiți de frunze, umbra rară a coroanelor lor goale, soarele cu dinți și cuibul de barză pustiu de pe șura vecinilor. Mi se povestește (aceste amănunte nu mi-au rămas) că, Întorcîndu mă agitat În casă, am proclamat cît am putut de tare: „Nici o barză nu-i pe șură! Unde-i fata?“ Aveam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
așa rămîn vreme de trei ani... Ori de șapte ori de nouă. Afară de atunci cînd le atingi cu fierul. Dar, dacă recunoști sub Înfățișarea unui cîine ori a vreunei mîțe un suflet de om, adică un pricolici, trebuie să treci dinții furcii prin foc și să-i Înfigi În piciorul vietății. Îndată se preschimbă la loc În făptură omenească, Începe să plîngă și e gata să-ți slu jească atîta vreme cît Îi mai rămîne din ispășirea vrăjii. — Bag samă, zise
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
beszélek magyarul!“ Nu-l Înțelese nimeni. Totuși, În graiul acelor oameni toate cuvintele care numeau mădulare ale trupului sunau la fel ca-n limba ungurească. Descoperiră uimiți că se pot Înțelege. Păstorii foloseau aceleași vorbe ca și ungurii pentru: cap, dinte, obraz, limbă, mînă, frunte, os, sînge, inimă, bărbat, prunc și altele. Pomean Îi numea „hanți“ și povestea că În fiecare iarnă se lăsau la vale spre miazăzi, iar primăvara se Întorceau În ținu turile lor de dincolo de vărsarea Irtîșului În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ajung de cealaltă parte. Pe mine Însă, un tactil, care și fulgii de nea Îi Încearcă cu buzele, m-ar tăia numai noua vedere a lamei, darmite atingerea ei. Aș vîsli Înapoi cu toată puterea brațelor, aș trage Îndărăt cu dinții și cu ghearele, spre mocirla acestei lumi, caldă, plină de miasme și miresme, dar unde orbii nu trăiesc În Întuneric după cum Își Închipuie tembelo-mulțimea, ci Într-o «ceață luminoasă», cum nu contenește de a spune fratele Borges, dar nu-l
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mântuite și condamnate, după cum au neglijat sau urmat preceptele Comunității aleșilor, așadar a esenienilor). În capitolul XLVI intră în scenă Fiul Omului (figură preluată din Cartea lui Daniel 7,9): „El va dezlega legăturile celor puternici și va măcina (sic!) dinții celor păcătoși, îi va alunga pe regi de pe tronurile și din împărățiile lor, întrucât aceștia nu-i aduc slavă și laudă și nu mărturisesc de la cine au căpătat împărăția” (XLVI, 4-5). Fiul Omului există dinaintea creaturilor, dar nu se va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pofta asta nesăbuită de bani, pe planul științei și al teologiei. Dacă un negustor egiptean ar fi propus un preț civilizat unei universități americane, de pildă, care se arăta interesată de achiziționarea codexului, și dacă n-ar fi ținut cu dinții de o sumă halucinantă, astăzi am avea sub ochi un text complet, nefărâmițat și poate că nu s-ar fi ivit atâtea polemici. Dar uneori îmi vine să spun - e numai o supoziție de-a mea, neverificabilă deocamdată - că această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]