4,704 matches
-
o asemenea situare le permite teoreticienilor contemporani preocupați de condițiile socio-politice și istorice ale cunoașterii și, deci, de relația dintre cadrul socio-politic și proiecțiile epistemologice ale unei epoci de tipul modernității să identifice, în astfel de cazuri, existența unor "strategii" discursive. În această direcție, se subliniază că "acesta este motivul pentru care întrebarea relativă la conexiunile dintre teoriile epistemologice și cele politice ale filosofilor nu pot fi construite doar ca o chestiune ce privește relațiile logice dintre aceste teorii ca sisteme
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
ale anumitor practici sociale"60. Pentru surprinderea acestei realități dinamice, atât pe palier normativ, cât și pe palier empiric, teoria politică a ideologiei trebuie să se deschidă, interdisciplinar, spre domenii conexe precum epistemologia politică, sociologia politică, antropologia politică sau analiza discursivă, specifică științelor comunicării. Astfel, analiza antropologică relevă influența pe care figurile imaginarului social dintre care cele mai relevante sunt ideologia, mitul și utopia o au asupra realității socio-politice. Fiind suma elementelor discursiv-simbolice care aparțin unei comunități, imaginarul social articulează ideologic
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
modului în care aceste convenții ideologice care pot fi generale, dar pot fi și particulare, în funcție de co anumită comunitate, un anumit regim politic ori o anumită epocă socio-istorică contribuie la înțelegerea înțelesului social, un sprijin important îl poate oferi analiza discursivă, specifică științelor comunicării. În fine, un alt aspect pe care modelul integrat al analizei ideologice trebuie să îl ia în considerare este cel legat de schimbarea socială. Aceasta este posibilă odată cu apariția unor noi înțelesuri socio-politice la nivelul contextului epistemic
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Introduc, în sprijinul acestui argument, ideea existenței unor convenții ideologice care sunt constitutive proiecției sociale a realității și care apar drept "borne" ale procesului de cunoaștere a acesteia. Argumentez că, în măsura în care se regăsesc la nivelul instituțiilor sociale, fiind astfel reproduse discursiv, inclusiv în manieră simbolică sub formă de coduri, norme, regulamente, habitudini, comportamente etc., deopotrivă formale și informale convențiile ideologice reprezintă o expresie a identității sociale, fiind utile în explicarea și înțelegerea realității societale, ca și a posibilităților de evoluție a
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
legătură interdisciplinare cu spații ale cunoașterii cum sunt cele reprezentate de analiza discursului, psihologia socială, antropologia socială sau științele comunicării. Consider că, luând în calcul atât aspectele cognitive și epistemologice ale ideologiei, cât și pe cele teoretico-politice, sociale, simbolice ori discursive, dezvoltarea ulterioară a unei teorii integrate a ideologiei se poate transforma dintr-o promisiune intelectuală într-o posibilitate. 1. Proiecția ideologică a realității În măsura în care acceptăm faptul că ideologia este un termen care, în scurta sa istorie intelectuală, a acumulat o
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
and so on) reprezintă, fiecare în parte, expresii ale unei instituiri ideologice. Funcționarea acestui cadru, a relațiilor care îl compun și a instituțiilor care îl exprimă toate acestea, reprezentând, practic, realitatea respectivei societăți este însă imposibilă în absența unui univers discursiv comun, a cărui formă generală este (dincolo de normele scrise și drept origine a acestora) imaginarul social. Or, la nivelul acestuia, rolul ideologiei ni se relevă cu preponderență, ca sistem de credințe ce articulează anumite practici sociale aflate într-o permanență
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
scrise și drept origine a acestora) imaginarul social. Or, la nivelul acestuia, rolul ideologiei ni se relevă cu preponderență, ca sistem de credințe ce articulează anumite practici sociale aflate într-o permanență evoluție, practici pe care, de asemenea, le legitimează discursiv. O asemenea imagine exprimă, din punctul meu de vedere, ceea ce autori precum Cornelius Castoriadis au numit, în ultima parte a secolului trecut, "instituirea imaginară a societății"8, chiar dacă această situare s-a plasat împotriva tradiției marxiste de la care ei se
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
configurare a acesteia, pentru a încerca un răspuns la întrebarea de mai sus. Desigur că indivizii pot avea propriile lor credințe cu privire la realitatea socială, care să nu fie în mod necesar ideologice. Credințele sunt ideologice și, ca atare, se exprimă discursiv ori în forma practicilor sociale atunci când sunt împărtășite fie la nivel de grup, fie la nivelul de ansamblu al societății. Cu toate acestea, chiar și credințele particulare, neîmpărtășite social ale indivizilor nu sunt produse exclusiv individuale, din moment ce, în sens lockean
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
sens colectiv realității organizate social prin instituții și norme, deopotrivă formale și informale, care, la rândul lor, își regăsesc expresia în diverse practici sociale. Din această perspectivă, asumpția mea este că aceste convenții ideologice, a căror situare este una eminamente discursivă, au un foarte important rol explicativ, asigurând coerența semantică dintre interpretarea subiectivă (credințele individuale) și cea intersubiectivă (credințele colective, de factură ideologică) asupra realității sociale și, prin aceasta construirea înțelesului social. Integrate într-un sistem la nivelul întregii societăți, credințele
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
însă nu anulează existența unui înțeles pe care ei îl descoperă în cursul procesului de cunoaștere socială. Pentru a identifica însă prezența convențiilor ideologice trimițând spre elemente concrete vizibile în orice societate la nivelul instituțiilor sociale și care sunt reproduse discursiv de la o generație la alta sub formă de coduri, norme, regulamente, habitudini, comportamente etc., deopotrivă formale și informale putem apela la un argument ce vine din zona cercetărilor interdisciplinare privitoare la ideologie, întreprinse de teoreticianul contemporan Teun van Dijk, potrivit
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
mai jos: Figura 1. Modelul integrat de analiză ideologică a cunoașterii sociale IMAGINAR SOCIAL → IDEOLOGIE (FIGURA "TARE") ← SOCIETATE (analiză antropologică) (analiză teoretico-politică) GRUPURI INDIVIZI (analiză teoretico-socială) ↓↑ CONSTITUIREA CONTEXTULUI EPISTEMIC (analiză epistemologică) ↓↑ INSTITUIREA CONVENȚIILOR IDEOLOGICE (analiză socio-antropologică) ↓↑ CONSTRUIREA ÎNȚELESULUI SOCIAL (analiză discursivă, specifică științelor comunicării) ↓↑ CUNOAȘTERE SOCIALĂ (analiză epistemologică, proprie sociologiei cunoașterii) ↓↑ SCHIMBARE SOCIALĂ (analiză socio-antropologică) Întrucât acest model reprezintă, în această etapă, doar o ipoteză de lucru, devine de înțeles că nu îmi propun aplicarea sa în acest cadru. Voi urmări
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
mai Înaltă, corpul ființei viețuitoare. Dincolo de materie știința nu mai poate opera decât prin ipoteze și speculații, deoarece cunoașterea fenomenelor spirituale (chiar dacă la bază au un suport material - creierul) este cu totul deosebită de cunoașterea fenomenelor fizice. Dacă cunoașterea fizică, discursivă după cum spun filosofii, presupune două stadii și anume: 1.cunoașterea senzorială, prin simțuri (limitată și cu particularitate individuală) și 2.gândirea logică, care reține din cunoașterea senzorială numai ceea ce este comun obiectelor, fixându-se În noțiuni sau idei particulare (noțiunea
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
după publicarea volumului Perspective critice asupra globalizării culturale (2010), volum în care Eduard Vlad repune în discuție conceptul de globalizare, termen folosit cu o frecvență la fel de mare ca cel de "postmodernism", reliefând și subliniind importanța dimensiunii culturale susținute de practicile discursive ideologice și politice aflate în interacțiune dinamică. La fel procedează și în cazul dicționarului polemic. Termenii, expresiile, conceptele explicate sunt părți componente ale unui flux ideologic, politic, literar, istoric, social și economic contemporan și trebuie privite atât în contextul actual
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
bal și cu Colomba, noul poem sugerează un fel de sinteză, definitorie de acum înainte pentru toată creația poetului: viziunii caleidoscopice a universului citadin constrâns de disciplina relativ austeră a modelului plasticii constructiviste i se imprimă fervoarea imnică, un suflu discursiv cu accente, pe alocuri, whitmaniene, ce-și găsește aici spațiul amplu, cel mai adecvat, de expresie. Înfățișările feerice ori sumbre ale metropolei moderne (în ocurență, Parisul) interferează insolit cu „oaze” naturale, descoperite cu încântare în miezul agitației urbane sau reactualizate
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
o necesitate organică a construcției textului, alături de „metaforismul” ce deplasează accentul de pe „realitatea” exterior-referențială spre substanța însăși a verbului. „Sensul” și „emoția”, departe de a fi „anulate”, își schimbă astfel și ele calitatea, implicând aceeași dinamică a poemului ca realitate discursivă. Și dacă nu se poate susține, totuși, o perspectivă pur „textualistă” asupra poemului - căci avem de-a face și cu o conjugare de planuri ale percepției directe, cu colaje de texte „jurnalistice”, cu prelucrări metaforice ale „senzației” și, fragmentar, chiar
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
armonizează perfect cu substanța lirică a volumului. ZODIILE POEMULUI Considerată în ansamblul operei lui Ilarie Voronca, a șaptea sa carte de poeme, Zodiac (1930), nu pare, la prima vedere, să producă schimbări importante la nivelul universului imaginar și al tehnicii discursive. Poetul rămâne în continuare o sensibilitate prin excelență deschisă, cu aceeași extraordinară disponibilitate de a surprinde „miracolul” metamorfozelor universale, cu o frenezie senzorial-imaginativă ce se dezvăluie ca agent transformator, într-un proces mereu reluat al „alchimiei imaginii”. „Printre versurile sale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu boturile ude în horbota de-acorduri”... Mai puțin aglomerată imagistic, această carte a lui Voronca aduce și un plus de coeziune a registrului imaginar, subordonat unei problematici mai strict delimitate - în speță, unei „definiții” a poeziei - și unei fluențe discursive pe care, în creația ulterioară, doar volumul de Incantații o va întrerupe pentru moment, e revenirea la „imaginația delirantă” din poeme precum Colomba sau Brățara nopților. INCANTAȚII Publicate în 1931, la prestigioasa editură „Cultura Națională”, într-un moment când autorul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
domolește și el, iar dacă textul continuă să se organizeze în strofe, rima sau asonanța împodobesc numai întâmplător și cu intermitențe mișcarea tot mai lipsită de energie a versului. Scriind, la apariție, despre acest volum, G. Călinescu îi nota „structura discursivă”, și pe de altă parte, o schimbare a registrului imagistic, coborât de la elementele, ca să zicem așa, „nobile”, chiar prețioase, la altele, aparținând unei arii mai „modeste” și mai prozaice a realului. Discursivitatea e într-adevăr o notă importantă a acestei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lirica sa, care este aceea a solitarului căutând comunicarea, ecoul, vibrația solidară a unei colectivități umane aflate ea însăși în relație de vase comunicante cu cosmosul. Chiar înainte ca Ulise să fi dat un nume reprezentării predilecte a „personajului”-instanță discursivă al poeziei sale, Voronca își structurase viziunea ca „reportaj” sui generis, realizat de un subiect nu numai curios de tot ce se întâmplă în afara lui, dar de-a dreptul lacom de înfățișările lumii, gata să “înregistreze” totul, acumulând „impresii”, dar
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mai riguros al gândirii decât cel obișnuit. În scrierile lui Anselm, acești doi factori se unesc pentru a susține o discuție ordonat] logic, pornind de la „axiome” și ajungând la concluzii implicite. El a aplicat aceast] metod] a gândirii sistematizate și discursive în cazul unor diferite probleme teologice și, citând autoritatea (auctoritas) sub forma citatelor din scripturi sau din scrierile patristice, a fost preocupat s] o utilizeze că un mijloc de a ajunge la concluzii suplimentare. Aceast] atitudine inovatoare este expus] într-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nou avatar, mai rafinat, al tipicului (al „exponențialului”, după Gabriel Dimisianu), în ultimă analiză recuperabil, între limitele firescului, printr-o explicație subiacentă de o mare finețe sociologică și psihologică, a cărei descifrare de către cititor (pentru că autorul nu o expune niciodată discursiv) face deliciul lecturii. „Bizarii” și „suciții” lui V. au făcut vâlvă la începutul anilor ’60, fiind entități literare insolite în contextul constituit de proza preponderent schematică publicată atunci; reconsiderate fără prejudecăți la câteva decenii de la ivirea lor, aceste personaje nici
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
teoria textului, cât și prin tentativa de a fixa statutul comunicativ al discursului critic. Prima jumătate a cărții este rezervată clarificărilor teoretice și terminologice. Cât privește radiografierea efectivă a acestuia, sunt de reținut ideea că „«textul critic literar» se definește discursiv printr-o structură semantico-sintactică pe bază de metalimbaj, iar ca act comunicativ, printr-un complex de acte (asertiv, evaluativ și de explicitare), determinate de funcția de mediere îndeplinită în cadrul unei situații comunicative specifice”, analiza structurilor și funcțiilor sale (ilustrată cu
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
care trimite la o „logică labirintică” a sensului textual, rezultată prin suprapunerea a șaisprezece rețele lingvistice, care produc tot atâtea tipuri de configurare. Analitic, cartea indică o vizibilă rafinare a modalităților interpretative, capabile acum să explice mai nuanțat unele strategii discursive problematice, precum paradoxul sau „fracturarea”, ultima ilustrată printr-o analiză a poemului Semne de Dorin Tudoran. SCRIERI: Semiotica criticii literare, București, 1982; Sensul, dimensiune esențială a textului, Cluj-Napoca, 1994; Textul aisberg, Cluj-Napoca, 2000; ed. 2, Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Jacques Moeschler
VLAD-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
sau altul dintre istoricii În cauză, privilegierea istoriilor naționale nu este o faptă inocentă sau Întâmplătoare. Ea este promovată și astăzi, ca o puternică tendință, fie prin acțiunea deliberată a unor oameni sau instituții, fie prin mecanismele involuntare, de autoreproducere discursivă, pe care le ascunde În sine orice „istorie” și orice structură narativă. Cum trebuie să reacționăm În fața unor asemenea acțiuni intenționate sau automatisme structurale, ca intelectuali responsabili ce ne pretindem, nu este prea ușor de spus. Nu cred că „promovarea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
acestuia) nu constituie decât un discurs ideologic destinat să Îi aducă autoritate și putere? Iar acest discurs nu are cumva ca funcție esențială justificarea, consolidarea și chiar reproducerea dominației politice și culturale exercitate de occidentali asupra celor supuși autorității lor discursive? Spre un răspuns afirmativ ar Înclina, de data aceasta, orice critică structuralistă a colonialismului, ca și interpretările de tradiție marxistă sau foucaldiană. Tot ceea ce pot spune este că Încercarea de a ieși dintr-o atare dilemă presupune asumarea unei perspective
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]