3,349 matches
-
nu mai murea niciodată... mi s-a îmbrehăit de acest vodevil! O adevărată grădină zoologică, în care Leo, jivina mea pe rotile, cheală și umplută cu paie, părea cea mai decentă vietate. Poate de aceea, simțind cât de tare îi disprețuiesc, clienții s-au rărit peste măsură. Legea fiecărui negustor, de a nu mânca de dimineață până nu-și face safteaua, nu mai putea funcționa. Aș fi rămas nemâncat zile întregi. Un plictis nesfârșit m-a făcut să-mi imaginez diferite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a minții mele obosite de singurătate? Cu cine am împărțit mizera mea celulă? Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? Cu mine însumi!? Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecoase? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor? Pe mine însumi?! Imposibil! Am martori! Aș merge la tejghetarul zahanalei. Dar el poate să-mi spună să-l las în pace, că nu știe nimic, că probabil sunt beat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
actului Creației și a responsabilităților Ființei. Este exact materia din Comisionarul, exploatată copios de Andrei Oișteanu: "Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? (...) Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecate? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor? Pe mine însumi !?" Defectul acestei proze de o tulburătoare frumusețe constă în supralicitarea explicativă a îndoielii funciare care ne însoțește în vanele noastre peregrinări prin Lume: "Soarta i-a pus
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nelegiuite), 9. înseamnă că Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, și să păstreze pe cei nelegiuiți, ca să fie pedepsiți în ziua judecății: 10. mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, și disprețuiesc stăpînirea. Ca niște îndrăzneți și încăpățînați ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile, 11. pe cînd îngerii, care sunt mai mari în tărie și putere, nu aduc înaintea Domnului nici o judecată batjocoritoare împotriva lor. 12. Dar aceștia, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici între noi?" Și găseau o pricină de poticnire în El. 4. Dar Isus le-a zis: "Un prooroc nu este disprețuit decît în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui." 5. N-a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Și-a pus mîinile peste cîțiva bolnavi, și i-a vindecat. 6. Și se mira de necredința lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
am iubit pe nimeni. Pentru mine... cei din jur nu existau, lumea eram eu, numai eu, înțelegi asta? Acum nici eu nu mai exist. Nu te uita așa la mine, nu-s beat și nici nebun. Pe tine te-am disprețuit întotdeauna. Ai reușit în viață, fără să faci nimic, dacă nu era Revoluția ajungeai și mai sus... Nu ți-ai tocit coatele învățând, nu ai avut nopți nedormite, că trebuie să plătești sute de oameni, care nu produceau nimic, că
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
funcție. Admiteam că lucrul există, de vreme ce-l vedeam, dar cam tot așa cum admiteam că există și lăcuste. Cu singura diferență că invaziile acestor ortoptere nu mi-au adus niciodată vreo para, în timp ce, datorită dialogului cu niște oameni pe care-i disprețuiam, îmi câștigam viața. Dar eram de partea celui nevinovat și conștiința mea era împăcată. Sentimentul că ești în dreptul tău, mulțumirea de a avea dreptate, bucuria de a te stima pe tine însuți sunt, dragă domnule, tot atâtea resorturi puternice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
o vizită portăresei și am primit mulțumirile ei de tragediană. Pentru care pricină am făcut toate astea, spuneți-mi? Pentru una singură: mi-am luat aperitivul. L-am înmormântat și pe un vechi colaborator al Asociației Avocaților. Un mic slujbaș, disprețuit de toată lumea, căruia îi strângeam întotdeauna mâna. În instituția în care lucram strângeam de altminteri mâna tuturor si asta ori de câte ori se ivea prilejul. Felul meu de a fi, simplu și cordial, îmi câștiga, fără prea mare osteneală, simpatia tuturor, fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în stare să iert jignirile, dar până la urmă le uitam întotdeauna. Cei ce se socoteau dușmăniți de mine nu-si mai veneau în fire când se pomeneau salutați cu surâsul pe buze. Unii îmi admirau atunci noblețea sufletească, alții îmi disprețuiau lașitatea, fără a se gândi că motivul purtării mele era mult mai simplu: uitasem până și cum îi cheamă. Aceeași infirmitate care mă făcea indiferent sau ingrat era, de data aceasta, pricina mărinimiei mele. Trăiam, așadar, fără nici o altă continuitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
plăcere. Îmi repetam întruna aceste adevăruri evidente, dar nu aflam în ele prea mare consolare. În unele dimineți îmi instruiam procesul până la capăt și ajungeam la concluzia că sentimentul în care excelam era mai cu seamă disprețul. De obicei îi disprețuiam cel mai mult tocmai pe cei pe care-i ajutam. Politicos, arătându-mă solidar și emoționat, scuipam zilnic în obrazul tuturor orbilor. Sincer vorbind, există vreo scuză la toate astea? Da, există, dar una atât de jalnică, încât mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mai mare decât se făcea altădată, dacă se va înarma cu răbdare și dacă va face uz de multă discreție pentru a-și păstra, astfel, intacte, bunul simț și libertatea de judecată (s.tr.). Nu este nimeni mai demn de disprețuit decât un om lipsit de bun simț; cu atât mai mult, în cazul unui ambasador, judecata este cu adevărat o calitate de prim rang (s.tr.). Ea este cea care pune toate celelalte trăsături exact la locurile lor. Grație ei
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
din Europa. Astfel s-au organizat congrese, aproape anual, la Aix-la-Chapelle, la Laybach, la Troppau, la Verona; la acestea Sfânta Alianță dorea să distrugă speranțele partizanilor instituțiilor liberale și să intervină militar la Madrid și Neapole. În Germania, Metternich, care disprețuia Prusia, refuza să participe la reconstruirea Imperiului Germaniei, crezând că Austria va deține întotdeauna primul loc în Confederația Germanică. Scopul lui principal nu era Frankfurt-ul, ci Italia. Toate eforturile, vigilența, ca și întreaga forță a imperiului, au fost îndreptate
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
va găsi probabil, printre colaboratori, oameni competenți care îl vor forța să-și îndeplinească misiunea cât mai bine, pentru ca, în final, să facă o frumoasă figură. Astfel, după ieșirea din minister, el va echilibra balanța, în numele respectului pentru tradiție, ceea ce disprețuia înainte a intra în acest serviciu, va fi ironizat totul sub denumirea de "rutină". Capitolul V Consulii "Marile înfăptuiri ale negociatorilor sunt întotdeauna în mod necesar amestecate cu afacerile publice." (Montesquieu, Cartea XX, Capitolul I, Despre spiritul legilor). Cu puțin
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
lor: Cico și biscuiți Eugenia, insigne de 1 Mai, Cutezătorii, hăinuțe orange, Liceenii, „noi, în anul 2000, când nu vom mai fi copii“... Ce mai, curată perversiune, exact precum cărele de sălbăticie vânate în extaz de inconștiența americană, cea care, disprețuindu-și ca proasta sfântul confort mic-burghez, dă bani grei pe ședințe de sadomasochism turistic, cu foame, agresări de tot soiul, supraviețuire în peșteri, șanțuri sau cotețe, în condiții de Rambo. Abia m-am stă pânit s-o întreb pe juna
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și Teorie Literară „G. Călinescu“ am avut de nenu mărate ori ocazia să deplâng păgubitoarea inco municare dintre sfera cercetării științifice, lumea literară și zona jurnalisticii. Să faci o istorie a prozei contemporane preponderent cu teoreticieni, comparatiști și istorici literari, disprețuind tot ce ține de critica de întâmpinare; să detectezi sistematic în gazetele literare aberații, erori flagrante, dezinformări, malformări sau vicii referențiale, iar tu - specialist în domeniul cu pricina - să taci suveran și să strâmbi din nas, decretând magnanim imbecilitatea fără
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
numaidecât câteva nume de specialiști, din diferite domenii, total ignorați de media și a căror prezență mediatică ar fi benefică pentru toată lumea. (Chiar: s-ar putea face un brainstorming pe tema asta.) Repet: aceștia ar trebui să caute, nu să disprețuiască, metodele de a și face publice erudiția și rezultatele cercetărilor, după cum sarcina gazetarilor e să-i depisteze și să-i etaleze cât mai atragător și eficient pe cei ignobil considerați acum ca niște paraziți, șoareci de bibliotecă, genialoizi inutilizabili ș.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ruginește fatalismul. Eram copleșit, recunosc, de prejudecăți. Că ado lescenții au mintea-n chiloți, slujind exclusiv triada „sex, droguri, rock“. Că lectura, cartea și bunul simț au murit. Că tinerii sunt tot mai străini de istorie, tradiții, identitate națională. Că disprețuiesc valorile familiale, religioase, etnice, trăind exclusiv în cultul trupului, alergici la sentiment și cu fobie pentru cele spirituale. Etc. Totul a fost invariabil invers, astfel încât am fost supus unei terapii de șoc. I-am văzut cititori de Eminescu, Nichita și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
departe nedoriți și, deci, inutili, profesorii se vor inhiba de tot mai multe complexe față de lumea artistică, elevii o să creadă că (așa cum, de altfel, am și auzit) nu mai există scriitori români în viață, iar gazetăria culturală va ajunge să disprețuiască de-a binelea ambele „tabere“. 17 martie 2011 „Feminitatea în biografia literaturii române“ Asta era versiunea firoscoasă a titlului ales pentru conferința întru care am fost onorat de Universitatea „Al. Ioan Cuza“ din Iași, vineri 18 martie. Pentru afiș, însă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
șatră și coviltir pentru care banul se face ușor și se sparge ca aburul. Ni „se rupe“ de trecut, ni „se fâlfâie“ de viitor, ne „doare-n pix“ de prezent. Tot ce am - beau acum. Trăim intens, devastator clipa și disprețuim suveran durata. Un neam de condamnați pe viață, care se dau mari deghizându-se în nababi... sinucigași. Mă rog, ia să mă calmez. Nu mai zic nimic. Decât una. O chestie care mă roade de vreo zece ani. Domnule, uite
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și cult, cum nici nu se încrede în sine însuși, nici în ceilalți căci avem nevoie ca ceilalți să ne creadă pentru ca să ne încredem în noi înșine -, și în lipsa acestei credințe, a credinței în popularitate, unica a scriitorului nostru, se disprețuiesc mutual cum cred că se disprețuiește mai bine". Făcute aceste considerații, se întoarce să lucreze la Ars magna combinatoria, muncă ce va fi într-o zi uimirea secolelor. Nu este, prin urmare, filosofia, după don Fulgencio, mai mult decât o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
încrede în sine însuși, nici în ceilalți căci avem nevoie ca ceilalți să ne creadă pentru ca să ne încredem în noi înșine -, și în lipsa acestei credințe, a credinței în popularitate, unica a scriitorului nostru, se disprețuiesc mutual cum cred că se disprețuiește mai bine". Făcute aceste considerații, se întoarce să lucreze la Ars magna combinatoria, muncă ce va fi într-o zi uimirea secolelor. Nu este, prin urmare, filosofia, după don Fulgencio, mai mult decât o combinație dusă la ultimele extreme. Muncă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cazi, cazi și vei cădea de o sută de ori", continuă gândind: "Dragostea! Păcatul originar, pata originară a fiului meu, of, ce simbolism mai adânc aprinde acest păcat originar! Nu va ieși geniu; m-am încrezut excesiv în pedagogie, am disprețuit moștenirea și moștenirea se răzbună... Pedagogia este adaptarea, dragostea, moștenirea și mereu se vor lupta adaptarea și moștenirea, progresul și tradiția, cum zice don Fulgencio? Nu este pedagogia dragostei, pedagogie amoroasă, iar dragostea de pedagogie, amor pedagogic, cum pedagogia pedagogică
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nici să simtă, ci se ofensează de orice lucru. Ai vrut să fii clasic... bun câștig ai făcut. Clasicul este respingător; a ști să faci e respingător. Shakespeare amestecat cu Racine ar fi absurd. Arta este ceva inferior, jos, de disprețuit. Arta pentru artă? Porcării! Arta docentă? Porcării, de asemenea. Este preferabil să agiți măruntaiele sau capetele, chiar dacă ar fi mai puțin artistic posibil; să fii aplaudat și admirat de patru milioane de imbecili. Fă-te, fă-te artist! Răsplată meritată
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Nu, nu e asta. Ah, deja cad! Te-a lăsat cumva logodnica? și după o tăcere: Bah! Asta nu înseamnă nimic. Nu înseamnă nimic... nu înseamnă nimic... nu, pentru dumneata. Și toți își bat joc de mine, toți! Viziuni! Mă disprețuiește toată lumea... Să vedem, vino aici, ai încredere în mine și deschide-ți sufletul! Ușurează-ți sufletul, ușurează-ți sufletul. Don Fulgencio merge și închide ușa cabinetului cu cheia, și frazele din confesiune sunt întrerupte de lacrimi și suspine, la urechea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în a cărui șapcă Apolodoro a aruncat o monedă, îi mulțumește cu cele mai profunde strâmbături, copilașii strigă: Du-te cu domnișorul! Domnișorule... plictisitorule... "Plictisitorule!" suprema insultă aici, printre copii, cel puțin când el era copil; până și copiii îl disprețuiesc. Știu despre povestire? O vor fi știind de la Clarita? Știu al cui copil este? Știu că îi strigau unui geniu? Și-și continuă drumul purtând cu el imaginea epilepticului, imagine care, fără să știe cum, îi aduce în minte o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]