2,363 matches
-
tebuie să se facă numai la nivelul nodulilor RANVIER. Această conducere continuă este lentă (1 m/sec. față de 60 m/ sec. la fibra nervoasă), puțin sigură și consumatoare de mare energie. Se observă astfel în fenomenul de conducere continuă o distorsiune a mesajelor, pentru că ele sunt vehiculate cu viteze diferite pe un ansamblu de fibre care aveau înainte o conducere omogenă. Distorsiunea transmisiei de mesaje ar putea explica anumite semne neurologice paradoxale, paroxistice sau tranzitorii. Fibrele demielinizate sunt foarte sensibile la
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
la fibra nervoasă), puțin sigură și consumatoare de mare energie. Se observă astfel în fenomenul de conducere continuă o distorsiune a mesajelor, pentru că ele sunt vehiculate cu viteze diferite pe un ansamblu de fibre care aveau înainte o conducere omogenă. Distorsiunea transmisiei de mesaje ar putea explica anumite semne neurologice paradoxale, paroxistice sau tranzitorii. Fibrele demielinizate sunt foarte sensibile la modificările mediului local. S-au observat locuri de conducere puternice, induse de creșterea temperaturii cu câteva zecimi de grad, în timp ce pe
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
poate fi explicată întreaga simptomalogie clinică a SM în corelație cu leziunile caracterstice. Deficitele neurologice durabile survin atunci când există un bloc de conducere în mod natural, adică, atunci când există o pierdere de axoni - sau se pot datora în anumite cazuri distorsiunii mesajului transmis prin fibre demielinizate, ce funcționează cu viteze diferite. Fenomenele deficitare tranzitorii foarte frecvente în SM mai ales în timpul unui efort susținut (scăderea acuității vizuale după o lectură îndelungată sau după fixarea îndelungată a unei ținte vizuale) sunt explicate
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
mod necesar, are mandatul de a se supune "luptei în numele propriului triumf"443. Așadar, arianul "ascultă" legea naturală și se supune ei, în timp ce, firesc, evreul "arogant" își propune să ""cucerească" natura cu ajutorul idealului democrat al egalității"444. Iată cum, grație distorsiunii ad hoc a lui Hitler, instinctul de autoconservare al arianului devine "virtutea" sa, aflându-se în perfectă concordanță cu legea naturală, în timp ce același instinct constituie semnul major al depravării și "viciului" evreiesc, absolut necesar în logica lui Hitler, potrivit căruia
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
o manieră crudă și sinistră"485. Kenneth Burke trage concluzia: sarcina majoră a criticului retoric (și nu numai a sa), responsabilitatea celui care își asumă "bătălia antihitleristă"486 constă exact în identificarea "tuturor mijloacelor disponibile de a scoate în evidență distorsiunile lui Hitler ale gândirii religioase"487, astfel ca politicienii contemporani să devină neputincioși, în orice posibilă tentativă de a reproduce eforturile fasciste. Desigur, confirmă Burke, dorința oamenilor de a se uni este "autentică și admirabilă"488, la fel ca năzuința
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte dar cu tîlc, ce se petrec nu dau în vileag chiar de la început, de la primele replici, distorsiunea universului palpabil. Se alunecă în fantasmagoric printr-o lentă acumulare de semne stranii. Cortina, în piesa pe care o supunem analizei, se ridică pe un moment de exuberanță. Glume, rîsete, dar și cîte o ironică înțepătură care îl avertizează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
irigare-rețea, de la unii la alții: căci noi am trecut deja de la linie la rețea. Rețea de publicitate, învăluind încetul cu încetul tot ce există. Obiectele sînt încă puncte exterioare de referință, dar devin tot mai evanescente, sau prezintă, în raport cu obiectul, distorsiuni din ce în ce mai evidente. Astfel: Negarea: "Să nu cumpărați în nici un caz această mașină, este prea scumpă". Deriziunea (obiectului de către individ și viceversa): cu boneta de noapte, o sosie a lui Louis de Funès mănîncă "bîta păstorului", Alice Sapritch apucă Jex-Four cu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
servește ca domeniu preeminent al contemplării vizuale, în timp ce aceea orizontală - ca domeniu al acțiunii. Lucrurile verticale, fie că sunt tablouri pe pereți sau oameni stând înaintea noastră, sunt văzute frontal, ceea ce înseamnă că sunt văzute corect. Ele se prezintă fără distorsiuni și de la o distanță convenabilă. Aceasta ne permite să analizăm obiectul în ansamblu, iar din moment ce vectorul vizual care pornește de la privitor poate ținti obiectul privit sub un unghi drept, nu trebuie să fie antrenat în configurația vectorială din planul compoziției
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ca și cum ar apărea la o oarecare distanță față de acel centru. Există mai multe avantaje în cazul unor astfel de soluții. Privită direct de dedesubt, o figură umană arată absurd de scurtată, în timp ce un unghi de vedere mai puțin ascuțit micșorează distorsiunea și figura se apropie de aparența normală. Mai mult, o vedere la linia firului cu plumb exact dedesubtul centrului aduce cu sine două consecințe perceptive care nu sunt neapărat bine-venite. În primul rând, orice proiecție nedistorsionată a întregii simetrii a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nivelul ochiului, încât devine corespunzătoare scopului propus. Ce putem spune însă despre structura compozițională a scenei prezentate într-un tablou? Mandala japoneză din figura 7 îndeplinește condiția optimă de percepție. Structura centrică a scenei întâlnește ochiul în plin și fără distorsiuni. Centrul principal se află la mijloc, elementele secundare fiind dispuse simetric de jur-împrejurul acestuia, ceea ce constituie o perfectă coincidență între structura reprezentată și cea percepută. Să presupunem că aceeași imagine este prezentată pe o scenă de teatru. În acest caz, planul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pe retina noastră numai atunci când ne uităm la el „direct”, adică atunci când direcția privirii întâlnește obiectul ortogonal. Altfel, imaginea optică a pătratului este distorsionată. Aceasta înseamnă că, atunci când fixăm centrul unei picturi, toate formele din afara centrului par dezordonate. În practică, distorsiunile cu pricina trec aproape neobservate datorită unui mecanism de compensație cunoscut de psihologi drept constanța formei perceptibile. Toate acestea sunt valabile pentru structurile perspectivei centrale și nu sunt sigur de ce în acest caz teoreticienii au acordat atât de mare atenție
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu pricina trec aproape neobservate datorită unui mecanism de compensație cunoscut de psihologi drept constanța formei perceptibile. Toate acestea sunt valabile pentru structurile perspectivei centrale și nu sunt sigur de ce în acest caz teoreticienii au acordat atât de mare atenție distorsiunii optice față de aceea a oricărei alte forme. Ce se întâmplă însă când un purist care vrea să vadă „corect” o perspectivă își coboară ochii pe punctul în care s-ar fi așezat un aparat fotografic dacă ar fi produs proiecția
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nu ne mire este amploarea hiatusului existent între constatarea acestor fapte, așa cum pot fi ele în mod obiectiv stabilite, și viziunea pe care ne-o oferă textele mitologice. În raport cu realitatea, nu e vorba, într-adevăr, doar de o amplificare, de distorsiune sub efectul unei exagerări polemice. E vorba de o veritabilă mutație: contextul cronologic este abolit, ceea ce este relativ în situații și evenimente este uitat; din substratul istoric nu mai rămîn decît cîteva fragmente ale unor amintiri trăite, deteriorate și trecute
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
din interiorul grupurilor minoritare amenințate sau oprimate, sau asupra cărora apasă sentimentul amenințării sau al opresiunii. Cel mai adesea, între aceste grupuri și situația generală există un echilibru fragil, între ele și sistemul existent, sau pe cale de instaurare este o distorsiune. Faptul că o atare situație ține îndeosebi de factori economico-sociali (deteriorarea condițiilor de trai, sărăcia la care se ajunge, excluderea dintr-un cadru social tradițional) sau culturali (refuzul modernității, discriminarea religioasă, contestarea valorilor pe care le acceptă comunitatea) are, în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
trec dintr-o existență în alta. Astfel, ei își duc dincolo întreaga memorie, întreaga experiență, și nu doar pe cea individuală. Poartă în ei tot ceea ce psihologia categoriilor morale în care se înscriu a acumulat în cursul istoriei. Traume și distorsiuni, și mai ales porniri dezumanizante. Uri, spaime, complexe atavice răbufnesc în expresii paradoxale, demențiale, desfigurând caractere, impunând conduitei multora manifestări de neînțeles. Prin răsturnările sociale au ieșit la suprafață exemplare umane deformate moral sau incapabile să își domine înclinații și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
putut elibera decît însușindu-și formula statului-națiune, precum și puterea tehnică, industrială și militară zămislită de Europa. Ea s-a universalizat și pentru că umanismul, rațiunea, știința îi confereau o veritabilă universalitate, pe care nu au putut-o sufoca niciodată torsiunile și distorsiunile eurocentriste. Firește, celelalte culturi ale lumii nu au putut sădi în ele tehnica, știința sau rațiunea decît modificîndu-se și alterîndu-se ele însele (astăzi problema fundamentalismelor extra-europene constă în a prelua tehnicile europene și a-și restabili în paralel fundamentele culturale
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mai aproape sau mai departe de noi. Prea puțini au reușit să respecte această normă a veracității înainte de răsturnarea tiraniei. Mă gândesc îndeosebi la sfera social-politică, cea mai expusă la contagiunea alterantă a discursului puterii și cea care a suferit distorsiuni mai grave în timpul dictaturii comuniste. Adevărul aproape că își pierduse oficial dreptul la existență. Întemeiată din capul locului pe minciună și fraudă, puterea a falsificat totul în jurul ei, pentru a-și asigura un exercițiu cât mai lung și mai discreționar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
confruntare cu sine. Numai așa el poate deveni fecund. Vom ști să-i asigurăm țarina indispensabilă rodirii? Aici e mai ales de lucru, pe această țarină, care e propriul nostru suflet, apăsat de o dictatură îndelungă și obtuză, supus la distorsiuni și deformări ce nu pot fi lesne corijate, dator totuși, acum, să se adapteze brusc la cerințele unei lumi eliberate de minciună și teamă sau măcar doritoare de o cât mai largă libertate. Însă libertate fără adevăr nu există, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
jumătatea secolului XIX. Un mai vechi proiect, început cu studii asupra poporanismului (în sens de narodnicism) se înfiripă astfel pe seama ideii de revoluție în Europa centrală și de sud-est, acolo unde modelul francez a cunoscut, la contactul cu realitățile, semnificative distorsiuni, până la a i se opune un model de factură rusă. Un atare studiu, beneficiind de o bună stăpânire a câmpului faptic și de cuvenitul aparat conceptual, era în sine util. Dar se vădea cu atât mai oportun în anul când
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
probleme complexe, multe dintre aceste produse fiind din import. Desprinzându-ne de sfera strict economică, vorbind despre import ne putem pune întrebări de genul: cărei necesități identificate i se adresează, dacă răspunde specificului social și cultural local, dacă nu produce distorsiuni pe piața internă, dacă poate fi adaptat și naturalizat etc.? Aplicând aceste întrebări modelului organizațional FRDS, pe a cărui experiență practică s-a axat în mare măsură această carte, putem dezvolta în continuare mai multe direcții de reflecție, ca de
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
altă concluzie a cercetărilor psihologilor: cu cât un cetățean consumă mai multă media, cu atât imaginea sa asupra lumii este mai întunecată, atrăgându-și convingerea că Pământul este un spațiu periculos prin excelență. Fenomenul este de natură globală. Percepțiile eronate, distorsiunile și iluziile se înmulțesc, transformând scena mediatică într-un vis cu ochii deschiși. În felul acesta, ajungem să dezvoltăm convingeri eronate față de anumite informații. Spre exemplu, aceea că gripa aviară va izbucni cât de curând și în orașele noastre, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
istoriei individului marcat de un spațiu alb sau ocupat de o minciună: este spațiul cenzurat al cărui adevăr poate fi găsit însă în monumente (corpul care semnifică isteria sau nevroza), în documente (amintirile impenetrabile ale copilărie), în urmele care conservă distorsiunile și cărora exegeza psihanalitică le va restabili sensul. Teoria lingvistică a psihanalizei lacaniene se bazează pe două enunțuri complementare: inconștientul este structurat ca un limbaj (de fapt, ca o limbă vorbită și nu ca un limbaj) și inconștientul este discursul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o amintire incertă, pentru că traumatizantă și îndepărtată (violul, agresiunea). De aceea se va recurge la mărcile materiale-indici ca urme irecuzabile ale prezenței anterioare în spațiul evenimentului "reconstituit" sau stadii iconice intermediare ale persoanei menite să reducă diferențele (a se analiza distorsiunea introdusă de celebra fotografie juvenilă a lui Truțulescu în afacerea Țigareta). Descriptive și emblematice, semnele țes un substrat de per-manență, continuitate a persoanei, o cheie de lectură a acesteia, ceea ce i-a permis lui Peirce să afirme că tot ce
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fetițe care își suge degetul: "E bun, e bun ?" Fetița: "Vreți să gustați și dumneavoastră ?" vii) "Sărmana Ioana, toată lumea o acuză că își vopsește părul negru, dar părul era deja negru cînd l-a cumpărat". În acest caz apare o distorsiune a implicației p q, în care negarea premisei nu face decît să accentueze concluzia inițială disforică. viii) " Știu că ești asaltat de invitați. Te sfătuiesc să aplici următoarea tactică: dacă se sună la ușă apari îmbrăcat de plecare; în cazul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cazul unui musafir nedorit exclami: "Vai ce rău îmi pare, trebuie să plec, sînt așteptat; în caz contrar afirmi: "Vai ce bine că am ajuns la timp, îmi părea tare rău dacă nu mă găseai acasă". Este vorba tot de distorsiunea implicației (p q și P ~ q). ix) Chirurgul se adresează pacientului: "Nu vă mai mișcați atîta !" Pacientul: "Sînt foarte nervos domnule doctor, e prima mea operație". Chirurgul: "Și a mea". x) Într-o cameră de hotel se joacă cărți noaptea
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]