4,738 matches
-
lucrului la operă Falstaff Verdi a pretins că el compune pur si sumplu din amuzament, stimulat de un excelent libret care îi fuseses înmânat de Boito: Boito mi-a scris de curând o comedie lirica foarte diferită de altele. Mă distrez compunând muzică; fără nici un plan de vreun fel și chiar nu am ideie dacă am să o termin... repet... pur și simplu mă distrez. Falstaff este un pezevenghi care intră în tot felul de necazuri ... dar într-un fel amuzant
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de Boito: Boito mi-a scris de curând o comedie lirica foarte diferită de altele. Mă distrez compunând muzică; fără nici un plan de vreun fel și chiar nu am ideie dacă am să o termin... repet... pur și simplu mă distrez. Falstaff este un pezevenghi care intră în tot felul de necazuri ... dar într-un fel amuzant. Este o figură! ...Opera este în întregime comică. Amin. Verdi a fost tot timpul provocat de massmedia, de prieteni și de Boito însuși, la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
susțin reciproc și în numele cărora ar fi trebuit, chipurile, să îndurăm toate erorile unui socialism construit din hîrtie igienică mînjită cu lozinci. Stop!; Pactul de la Varșivia (cei patru vecini din piesă) se suie în crăcile stejarului de la Scornicești și se distrează observîndu-l, hărțuindu-l, iar stejarul îi are în custodie pe ai săi pentru a nu-l supăra pe marele corb și ciorile frățești. Stop!; există mici și trecătoare, și zadarnice fioruri de luciditate (Alex, Irina, Val, Bunica), de revoltă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
avem dosare de securitate... Gh. P. doi: Păi tu ce credeai! Toți avem..., cum ai livret sau buletin, așa ai și dosar... Gh. P. unu: Și de ce le-ai luat? Și de ce le-ai adus? Gh. P. doi: Să ne distrăm puțin... Păi nu ne-am plictisit de albume? Gh. P. unu: Asta-i distracție...! Gh. P. doi: D-le, tot ce-ți face bine, e distracție... Gh. P. unu: Deci dacă tot o să ne uităm în dosare, o să ne distrăm
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
distrăm puțin... Păi nu ne-am plictisit de albume? Gh. P. unu: Asta-i distracție...! Gh. P. doi: D-le, tot ce-ți face bine, e distracție... Gh. P. unu: Deci dacă tot o să ne uităm în dosare, o să ne distrăm, o să ne facă bine... Gh. P. doi: Păi nu? Gh. P. unu: Tu te-ai uitat în ele? Gh. P. doi: Nu. Jur! Le-am adus așa cum le-am primit..., legate cum le vezi, cu ștampile, cu sfoară, cu..., îs
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ce vină au? Gh. P. doi: Au vina, vorba lui Liiceanu, de a se fi născut și de a fi trăit atunci... Gh. P. unu: Dar oamenii ăștia au cumpărat bilete, au dat niște bani ca să se relaxeze, să se distreze... să ne vadă pe noi, nu să... Gh. P. doi: Dragul meu fost actor, oamenii vin la teatru nu să ne vadă pe noi..., ci pe ei... Gh. P. unu: Da, dar să se vadă pe ei așa cum ar vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
-i foc! Costache: (îl trage deoparte pe Octav) Hai, zău, las-o-ncolo, n-are nici un haz chestia asta... Marieta: (de asemenea cu discreție) Păi dacă eu îți spun că tu nu ești normal! Matei: Lasă-l, soro, să se distreze și el...! Preotul: Vină de ține aghiasmatarul... să am mîinile libere...! Groparul: Da, părinte... Costache: Eu nu suport chestia asta! Octav: Ssst! Să-i respectăm măcar pe morți! Marieta: Măi Octave! Octave, n-auzi! Preotul: (mușcat de bănuială) ...Te cheamă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Preotul: (furie cu greu stăpînită) Nu-i frumos! Păi ce, ne jucăm de-a parastasul? Octav: Ne mai jucăm și noi, părinte... Dacă ne jucăm mereu de-a viața, de ce nu ne-am juca și de-a moartea... Ne mai distrăm și noi... Preotul: Nu-i frumos... nu-i creștinește... Și tu, măi Ionică, de ce?! Și mai ții și cartea...! Groparul: Părinte... m-am lăsat furat de evenimente... N-am știut că băiatul ăsta moare... pe bucăți... în rate... Preotul: (amenințător
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dihai ca la circ! Octav: Lui îi spui! Socrate, eu am să fiu patronul! Dacă vrei, te angajez. Ne punem pe comerț, Socrate! Metoda MeBo... alocație... deduai... firsoai... serele... es a... sereme... blocaj... pereme... serei... Vrei? Groparul: Domnule, orice te distrează, merită de încercat... Matei: Bravo, Nea Socrate, ești un om luminat! Octav: Deci să ne-apucăm de treabă! Să facem bani! Bani! Nea Matei, ești subalternul meu, este? Mama, psihiatrul matale e un diletant pe lîngă acest om al zilelor
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
e să-l comparăm cu marioneta aceea rece numită Brummell! ș...ț Englezii trebuie că au rămas surprinși că un om de lume știa să fie original fără a Înceta să fie om de lume. Ei adoră excentricitatea care Îi distrează, dar de obicei excentricii rănesc conveniențele, ceea ce pentru un gentleman e inacceptabil ș...ț”1. ProustMarcel Proust (1871-1922). Într-o ciornă la În căutarea timpului pierdut (citată de Roger Kempf), Proust meditează la destinul lui Brummell dintr-un unghi neașteptat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
totul e făcut parcă anume spre a da acestei producții aerul unui joc ș...ț. Dandy-ul n-ar ști să creeze ceva decât pentru a face plăcere cuiva sau pentru a și-o produce lui Însuși, pentru a se distra și pentru că uneori Îi place să flirteze cu toate formele de frumusețe.”2 Da și nu. Da, pentru dandy-i „amatori”, pentru diletanții scrisului sau artelor plastice, cum ar fi Brummell sau de Montesquiou sau d’Orsay. Textele În versuri
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
spus, fără să Îl privesc: «Sunt Înghețată de frig». Iar el mi-a răspuns: «Mai sunt Încă tulburat de ceea ce am văzut, dar nu sunt atât de nătâng să vă cad În cursă. Știam prea bine că vreți să vă distrați și să vă feriți, printr-un tertip extraordinar, de a-mi spune numele acelui oarecare. Nu voi avea niciodată curiozitatea să aflu ceva În caz că v-ar face plăcere să-mi faceți vreo mărturisire». I-am răspuns: «Nimic nu e mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
din trăsură, Îi ocrotesc, Îi cârmuiesc și fiecare vede limpede că Îi cârmuiesc, Îi ocrotesc și Îi stropesc cu noroi; fiindcă un om care Îi stropește cu noroi, ocrotește sau cârmuiește pe ceilalți vorbește, mănâncă, doarme, tușește, se Îmbracă, se distrează În alt fel decât cei stropiți, ocrotiți și cârmuiți”. Și VIAȚA ELEGANTĂ a izbucnit!... Și s-a avântat, nespus de strălucitoare, nespus de nouă, nespus de veche, nespus de tânără, nespus de mândră, nespus de spilcuită, nespus de Încuviințată, Îndreptată
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Însemnul unei personalități de neclintit, de la care obține iertarea prin felul său de a se purta: artist cu artiștii, bătrân cu vârstnicii, copil cu copiii, el va seduce fără să placă, deoarece ne minte În propriul lui interes și ne distrează În mod programat. Ne ține În preajma lui și ne răsfață fiindcă se plictisește, iar dacă astăzi Înțelegem că am fost trași pe sfoară, mâine o să ne lăsăm păcăliți din nou... Omul acesta are grația esențială. Însă avem În față o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
că sărbătoarea oficială a evoluat de la o paradă militarizată către o sărbătoare populară În care defilarea, rutinizată și convențională, era combinată cu elemente de divertisment popular. Între aceste două componente nu exista o legătură „ideologică”, ci una conjuncturală: oamenii se distrau singuri și Încercau să uite și să se elibereze de semnificația politică a paradei. În acest context, apar și se dezvoltă, sub impulsul sindicatului Solidaritatea, paradele neoficiale. Chiar dacă mai puțin organizate și mai spontane, aceste parade nu au condus la
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Alții vor aborda activitatea ci cinismați la începutul serviciu și depresie. Lucrătorii slabi au nevoie de întărire pozitivă pentru a-și îmbunătăți activitatea, nu de pedepse, adică exact ceea ce le oferă aceste programe. Există metode mai bune de a te distra la serviciu. Sisteme de sugestii Una dintre cele, mai des folosite surse de recunoaștere și recompensă o constituie sistemele de sugestii, dar și ele au punctele lor slabe. Un membru din conducerea unei bine cunoscute companii mi-a spus recent
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
ne simțim diferit în ceea ce privește munca decât sportul! Și atunci de ce eliminăm amuzamentul de la locul de muncă? Cum să faceți munca atractivă Mulți manageri cred că distracția „nu-și are locul” la serviciu. Aceasta pentru că s-au obișnuit să vadă oamenii distrându-se numai când fac glume de prost gust, farse supărătoare, adunându-se bisericuțe în pauză, organizând petreceri de zilele de naștere și tot așa. Deseori, aceste evenimene sunt văzute ca oportunități de a evita munca sau de a lua o
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Îi place teribil să stea la o șuetă, bârfind urzicător ori lansându-se în discuții însuflețite despre toate cele, de la politică până la schimbarea vremii, el fiind un meteosensibil tipic. Iubește anecdota, eventual mai deocheată, savurează vorbele de duh și se distrează imitând, cu multă iscusință, felul de a se exprima al unora și altora sau moldovenizând cu mici răsfățuri. Portretistul, care poate fi și autoironic, e incisiv, fără menajamente (Delavrancea fiind una din victime) și are câteodată - în atacurile împotriva lui
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
cu pretenții formează, cu metehnele și apucăturile lor de un ridicol care, uneori, mai că înduioșează, pestrița societate din mediul cenușiu unde au loc asemenea nostime pătăranii „din vremea gramofonului”. Cu exersat simț de observație, C. șarjează pentru a-și distra cititorul, dar, forțând nota, unele situații apar ca fiind trase de păr. Acțiunea romanului Râia (1936; Premiul Academiei Române) se desfășoară tot într-un colț de provincie. Foiesc și aici eternii slujbași năclăiți în rutină, veștejindu-se în „sfoiagul scriptelor” și
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
priveliști somnoroase. Și trecători care, când se iveau la capătul unei străzi, păreau că înaintează veșnic fără să ajungă vreodată în dreptul tău. Casa bunicii se afla la marginea orașului, în locul numit „Luminișul din Vest”: o astfel de coincidență (Vest-Europa-Franța) ne distra grozav. Clădirea aceea cu trei etaje, construită prin 1910, trebuia să inauguerze, conform planului unui guvernator ambițios, un întreg bulevard purtând amprenta stilului modern. Da, clădirea era o replică îndepărtată a modei de la începutul secolului. Ai fi zis că toate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de pe balcon. Îi ascultam istorisirea: Nicolae și Alexandra, în loja lor, aplaudând Cidul. Le cercetam chipurile cu o tristețe dezamăgită. Eram cel care întrevăzuse viitorul. Cunoașterea aceea îmi apăsa grozav sufletul de copil. „Unde este adevărul?”, m-am întrebat urmărind distrat istorisirea (suveranii se ridică, publicul se întoarce pentru a-i ovaționa). „Spectatorii aceștia o să-i blesteme în curând. Și nu va rămâne nimic din acele câteva zile feerice! Nimic...” Sfârșitul acela pe care eram condamnat să-l cunosc dinainte mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
noastre, intervenea o voce savantă: vedeam paginile cărților, datele cu litere groase. Iar vocea începea să comenteze, să compare, să citeze. Mă simțeam atins de o stranie orbire... La un moment dat, conversația noastră s-a întrerupt. Ascultasem atât de distrat, încât ultimele cuvinte ale Charlottei - trebuie să fi fost o întrebare - mi-au scăpat. Încurcat, i-am scrutat chipul ridicat spre mine. Auzeam în urechi melodia frazei pe care tocmai o rostise. Intonația ei m-a ajutat să-i reconstitui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cărui privire face să se clatine sau chiar să cadă un dansator pe sârmă. Charlotte mă învățase să deslușesc siluete pariziene în inima unui mare oraș industrial de pe Volga, ea mă încătușase în trecutul acela visat, din care aruncam priviri distrate spre viața reală. Și viața reală era stratul de apă pe care, tremurând, îl văzusem băltind în fundul gropii, în ziua înmormântării. Sub o ploaie măruntă de toamnă, încet, coborau sicriul într-un amestec de apă și de noroi... Viața reală
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
act. Descoperirea mea, oricât ar fi fost de năucitoare, mi-a adus o intuiție pătrunzătoare a stilului. Acea limbă-unealtă, mânuită, șlefuită, perfecționată, îmi spuneam eu, nu era altceva decât scrisul literar. În anecdotele franțuzești cu care în tot anul îmi distrasem colegii, simțisem deja prima schiță a acelei limbi romanești: nu o mânuisem oare pentru a plăcea fie „proletarilor”, fie „esteților”? Literatura se dovedea a fi o permanentă uluire în fața șuvoiului verbal în care se topea lumea. Franceza, limba mea „strămaternă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în aerul călduț al serii, clipa îndepărtată a primei zăpezi pe care Charlotte o privea învolburându-se în noaptea aceea cumplită de război, precum și clipa prezentă - femeia subțiratică, cu un batic alb pe părul cărunt, o femeie care se plimbă distrat prin apa limpede a unui râu ce curge în mijlocul stepei nemărginite... Licăririle acelea îmi păreau totodată efemere și înzestrate cu un fel de veșnicie. Resimțeam o siguranță amețitoare: într-un mod misterios, ele făceau imposibilă moartea Charlottei. Ghiceam că întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]