31,078 matches
-
Presei, s-a considerat "îngropat de viu", deși l-au "rotat" în alt post, anume creat pentru un "cadru de nădejde". Turcitu avea orientare-beton. Acceptase să fie cenzor cu convingerea că foarfeca lui operează sarcoame, dă afară tumori. El nu distrugea un eseu, aplica profilaxia marxist-leninistă. Era convins că el și numai el planta și creștea cultură sănătoasă la Iași. Mirosea orice urmă de misticism, de sexualism, de simboluri antipartinice. "Dirijorul titlu de poezie? Adică cum (cacofoniile nu-l speriau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
m-a sărutat Iordan. Nu din pasiune. Nu din iubire limpede. Da, din nostalgia de-a nu putea fi tînărul meu iubit. Dragostea asta a mea a fost ca-ntr-o nevroză: obsesia a înghițit realitatea. A destrămat-o, a distrus-o. Mi-am tot repetat, cu încăpățînare de adolescentă amețită, că n-o să mai fie altul pentru mine. Știu din tratatele de psihologie că sentimentele, lua-le-ar dracu' de sentimente, durează numai 2-3 ani. Așa scrie în tratate! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
român. Arestările ordonate de ei nu erau nici nemotivate, nici făcute din greșeală. Individul trebuia înfricoșat rău. Afla că s-a terminat cu libertatea lui. Vrea Pauker, gata, s-a zis cu tine. Șira spinării trebuia distrusă și a fost distrusă. Stalinismul a produs un om nou, lingușul†††. Laș, fără coloană vertebrală, dar și tembel în raționament; violent, cu gustul de-a chinui, de-a batjocori pe cei care au refuzat calapodul. Elita face istoria, așadar, Jos elita! Moarte elitei! Intelighenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca luminările spermanțet. Hai încoace, ce mai calea-valea, că nu mai scap de tine. Doar mi-ai crescut pe genunchi. Tare-mi ești anapoda, Iordana". Iubirea mea imposibilă devenea posibilă. Ca în instantaneul cu margini ondulate, luat în cofetăria Nestor, distrusă de cutremurul din '77. Îmi cumpărasem dintr-o consignație o perucă înspicată. O droaie de cunoscuți (Iordan Marievici triumfa în toate sălile de concert; Filarmonicile erau imperiul lui; el rege al sunetelor) credeau și ziceau că-s fiica lui. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ducă pe toate-n spate. Ascultă-l pe "tătișor" și mărită-te cu Rusalin. Deși nu rage, constat că te iubește cu asupra de măsură". Se hotărîse deja să-și ia altă nevastă. "Unirea asta cu mine e strîmbă. Îți distruge viața". "Nu-mi distruge nimic. N-am nici o viață fără tine". Recapitulez lista de neveste. Prima e anterioară nașterii mele. A doua mama lui Brăduț, dulceadraga tante Liselle. A treia a fost Daisy. Sau Daisy se numea cățeaua? "Jugul căsniciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spate. Ascultă-l pe "tătișor" și mărită-te cu Rusalin. Deși nu rage, constat că te iubește cu asupra de măsură". Se hotărîse deja să-și ia altă nevastă. "Unirea asta cu mine e strîmbă. Îți distruge viața". "Nu-mi distruge nimic. N-am nici o viață fără tine". Recapitulez lista de neveste. Prima e anterioară nașterii mele. A doua mama lui Brăduț, dulceadraga tante Liselle. A treia a fost Daisy. Sau Daisy se numea cățeaua? "Jugul căsniciei, glumea Iordan, se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
reciproc avantajoase". Chemat de urgență, Carp a încercat să minimalizeze disputa. Dar Mistricot, înarmat cu lozinca internaționalist-proletară, "Jos labele de pe Coreea", n-avea intenție de pace: "Nazat: Jos labele de pe ARLUS!" I-a amenințat că le dărîmă burlanul: "Vi-l distrug, inamici înrăiți ce sînteți! Am să comunic la Moscova cine sînteți și ce vreți". Cu o cazma, a tras cu sete în burlanul revizionist, pînă l-a prăvălit. Pe urmă, ar fi întors cazmaua spre Carp: "Piei că-ți rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la Popești-Leordeni, o Gherlă a cărții. "Să prioritizăm computerul, cartea electronică", ne recomandă un purtător de cuvînt al tîmpeniei arțăgoase, branșat la Internet, dar debranșat de la bun simț. "Fii internaut sau dispari!" Pandantul ieșean? Scriitorii "revoluționari" n-au avut ce distruge decît biblioteca-donație Traian Chelariu, de la Casa cu Absidă, sediul Asociației. Au purificat-o, chipurile, de cărți marxiste, pînă a dispărut cu totul. Chit că Traian Chelariu numai comunist n-a fost: după ce-a ieșit din pușcărie, l-au repartizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
purta în geantă, erau singurele instrumente ale iubirii. Dar ce este iubirea altceva decât o încrucișare de unde calibrate pe aceeași frecvență și nimic mai mult? Poate tocmai de aceea, cea mai subtilă decompensare sau interferență a câmpurilor ei o poate distruge. Și noaptea se deschidea tainică, plină de promisiuni și încă tânără în calea mea. Mă gândeam cu uimire la noii mei prieteni de călătorie, la visele învălmășite ce vor urma și mă vor ajuta să-i cunosc mai bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îndelung, ca și cum ar fi fost ceva de care ar fi vrut să se asigure. Dar tu ești în altă poveste acum, într-una destul de echivocă. Ai grijă cu interferențele! Vrei să spui că le pregătim o retragere glorioasă, în timp ce ne distrugem miturile numai privindu-i? Căci ei se vor complace precum animalele într-o grădină zoologică: vampirului îi vor cădea caninii dacă nu va trebui să se hrănească cu sânge de om, vârcolacul nu mai mușcă din lună, iubirea provocată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
după ce ai savurat înșelăciunea și ai suferit amarnic consecințele ei, vei ști să valorezi și să recunoști iubirea autentică. Și-atunci îi vei fi mulțumit în sinea ta Aspidei că te-a făcut mai puternic. Suferința te poate răpune și distruge, dar și înnobila și fortifica sufletește dacă vei ști s-o înțelegi, după cum fiecare lucru are rostul lui. Altă zi. Ce spune ea. Sau ce-ar spune ea, dacă ar fi puțin eu Sunt într-o permanentă cursă contra cronometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un nonsens. Aproape nimic nu se poate recupera, cu atât mai puțin timpul. De multe ori, când sunt cu mult în fața timpului, dintr-un sentiment iremediabil de nerăbdare, stric tot ce timpul a construit temeinic în urma mea. Eu vin și distrug, crezând că pot s-o iau mereu de la început, ca și cum ar mai exista întotdeauna timp. Ce mi se întâmplă acum este cel puțin bizar, dacă nu chiar lipsit de sens; este un joc absurd și în același timp sublim, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
într-un spațiu mitic. Tocmai asta vrea el să spună. Noi doi nu încăpem în aceeași realitate, pentru că fiecare este circumscris în spațiul lui închis. Doar aici, în acest spațiu și timp artificial, putem exista în doi fără să ne distrugem. Poate că asta ar vrea el să spună, și are, în parte, dreptate... Dar eu nu mai pot, căci Timpul meu nu mai are răbdare! O altă zi din seria celor mai triste. Totuși nu o zi fără noimă. Hipogriful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Problema este cu totul alta, domnule judecător! După cum știți, domnul Philip nu se deplasează decât în conglomerate. Prin urmare, el depășește cu mult capacitatea aleii de beton ce-și croiește drum printre răsadurile de flori din fața scării. Deci, domnii Philipi distrug cu bună știință și sistematic, cu tălpile lor marginale și mârșave, panseluțele expuse la marginea aleii. Iar eu, imaginați-vă, cât muncesc zi de zi, să le recuperez, să le resuscitez, să netezesc pământul deranjat de călcătura ireverențioasă și greoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de dimensiunea extinsă impusă de noua condiție tripartită, acuzatul nu are niciun drept să disturbe cu călcătura sa stricăcioasă și greoaie priveliștea minunată din fața blocului, realizată cu atâta migală și devoțiune de doamna Cleopatra. Cleopatra: Zi de zi florile sunt distruse, domnule. Aspectul grădiniței este din ce în ce mai depresat și derizoriu. Nicio scară nu arată acum atât de rău ca a noastră. Judecătorul: Cum spuneam, acuzația se susține și este foarte gravă. Doamna Dora și domnul Philip contribuie la diminuarea ordinii civice prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu ce l-a înzestrat natura. Pulcheria își dă seama însă de semnificația iubirii lui Maurizio pentru ea, realizează că orice pas greșit din partea lui sau a ei, orice acțiune nesăbuită ce-ar mișca lucrurile din ipostaza lor stagnantă, ar distruge instantaneu relația. Scena 6 (Se aprinde mai întâi soarele peste un cer mâlos ca o cloacă, apoi se aprind treptat și alte lumini, scena e la fel de luminată ca mai înainte. În mijlocul scenei stă Pulcheria cu floarea-soarelui în mână. Deasupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avut cu toatele același gând și dorință ce ne-a unit și legat prin acea forță creatoare și colosală, ce a depășit de mii de ori capacitățile noastre naturale! Noi cu netrebnicii nu vrem să avem de-a face. Noi îi distrugem pe netrebnici și-i alungăm în prăpastia de la granițele hotarului. Acolo vor muri fie de foame, fie striviți de trecători la fel de netrebnici ca și ei. Și lovi încă o dată cu furie cu sceptrul în pardoseala de marmoră ce străfulgeră la atingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care desparte grădina de poteca ce duce către centrul satului. Un grup agitat de oameni încearcă să prindă un măgar. Îl hăituiesc din toate părțile și-l strigă zeci de glasuri. A scăpat din grajdul lui și pesemne avea să distrugă grădina. Din gloată nu se mai distinge care sunt vilegiaturiști și care localnici sau stăpâni ai măgarului. Sunt îmbrăcați sumar, în pantaloni scurți, maieuri sau bluze de pijama. Au fețele umflate, obosite, roșii și ghiftuite și răcnesc din toți rărunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iubirea refulată, alungată, împinsă în pivnițele subconștientului conține în ea premisele bolii, aceeași finalitate se poate obține prin iubirea neîmplinită, imposibilă, tăinuită, nemanifestată sau neîmpărtășită. La fel cum un sentiment mic, prea mic, în neputința lui de a crește, poate distruge iubirea, o poate trivializa, ceea ce revine, în fond, tot la o formă de refulare, de negare a ei. Vorbele lui Krokowski, în spațiul acela alb la trei mii de metri înălțime, zburau libere, înconjurate doar de piscurile colosale de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prezentă, este cea care legitimează actul revelator, îl face palpabil. Dacă repararea spiritului bolnav se produce ca urmare a unei revelații, a unei înțelegeri spontane, a unei iluminări a spiritului, energia degajată este atât de puternică încât arde boala, o distruge. În plan fizic, ea dobândește forma miracolului. Joao, întrupat (în momentele lui de inspirație) sau nu, descrie un subtil câmp energetic de aproape treisprezece metri înălțime, de douăzeci de ori mai mult ca al unui om obișnuit. El comunică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în acest thriller unde criminalul devenea victimă, iar victima, terminator și trasându-se astfel linia de demarcație dintre lumină și întuneric. Sublim, s-ar putea spune, Othello rămânea cu averea pierdută, căsnicia dacă era cazul și de cele mai multe ori era distrusă, iar Desdemona, revigorată în spatele ușilor închise, devenea, încet dar sigur, posesoarea victoriei materializate în câteva zero-uri adăugate în cont, bunuri și onoare neterfelită. Dacă el a vrut, eu ce puteam să fac!? Era nu numai o scuză, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de pitici, iată și aripi care plutesc pe falduri de gânduri îndrăznețe, dragostea ca teamă, dragostea ca luptă, dragostea ca izbândă, dragostea ca incompetență la viață, la moarte, cu teama supremă de suprem. Iată și reversul: Bucuria dragostei de a distruge prin dragoste. Oare Mama nu face la fel, nu ea mă apără, dar de ce am senzația că sunt paralizată în întregime la apariția ei, încât și ideea de Mamă îmi inoculează frica de Mamă, nu mai pot să respir. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bombă atomică-urlet, sau urlet-supersonic, spărgând bariera de viteză a sunetului și trecând prin corpurile solide și lichide, devenind urlete care creau vid și antiurlete, asemănătoare cu plonjonul antimateriei peste noi, găurile negre ale urletelor, cu o gravitație uriașă, care atrăgeau distrugând toate urletele vii, concurente, o galaxie de o forță uriașă a urletelor materiale închise în atomi și molecule. Ermetizate magnetic în urlete, undă-tractoare chiar a strigătului începutului, pentru că avea puterea supremă de a vehicula, prin urlete, BIG-ul și, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
concept, cine te oprește? Vreau să nu mă mai raportez la nimic, cine te oprește, cele șapte miliarde de lumi mă opresc Mamă! Mi-e teamă că trebuie să procedez altfel, încă n-am găsit calea. Nu vreau să-mi distrug lumile, așa cum l-ai lua pe Autor de la masa de lucru și l-ai rătăci într-un calcul, ar inventa cifre muzicale, l-ai claustra într-o carte, ar îmbogăți-o cu un cântec, ar lumina-o cu o singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Autor de la masa de lucru și l-ai rătăci într-un calcul, ar inventa cifre muzicale, l-ai claustra într-o carte, ar îmbogăți-o cu un cântec, ar lumina-o cu o singurătate, ar finaliza-o cu noi protagoniști, distruge instrumentele scrisului, ar vorbi ca o carte, taie-i limba, scoate-i ochii, te-ar bântui ideile care există și pot striga prezentul. Lipsa lor te-ar face evident creatoarea lor, pentru că dor. Atât de tare încât Autorul va exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]