2,119 matches
-
refugiază în Polonia alături de Movilești și se întoarce în țară după căderea lui Tomșa; el îi acuză pe răzeșii șoimăreșteni de trădare la adresa noului domn și încearcă să le confiște pământurile, cu ajutorul mazurilor, ignorând zapisele străvechi și judecarea pricinii de către divanul domnesc. Argumentul său este forța: "„Ce te miri așa de tare, căpitane Tudore? strigă apoi deodată boierul cu semeție. Ce mă privești astfel? Îți pare ciudat? Ieri ai fost tu tare și astăzi sunt eu!... Ce nu-nțelegi? strigă Orheianu
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
vanitos și lacom de pământ, ușuratica Magda cu caracter schimbător, țăranca Anița d o gingășie feciorelnică, sau Tomșa, domnitorul drept, dar cu manifestări crude. Imaginea trecutului este un amestec de realism și lirism, scriitorul alternând momente realiste puternice precum judecata divanului lui Tomșa cu scene de iubire impregnate de lirism. Opera este însuflețită permanent de sentimentul iubirii pentru pământul strămoșesc, motorul principal al acțiunii personajelor principale ale scrierii. "Neamul Șoimăreștilor" marchează o evoluție calitativă în epica istorică a lui Sadoveanu, dar
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
o suită de peste 100 de persoane, 90 fiind numai servitoarele și roabele ei. Deținea o gardă de eunuci, printre care un bucătar și furnizoe de merinde de preț, un croitor și furnizor de textile fine. Haremul era acum aproape de Curte (Divan), locul guvernării. Hŭrrem devenise sfatnica de încredere al lui Suleiman și se pare că avea o mare influență în politica externă. Două scrisori ale sale către regele Poloniei, Sigismund al II-lea August, s-au păstrat. Pe timpul vieții ei, Imperiul
Roxelana () [Corola-website/Science/328812_a_330141]
-
de arc de cerc, el forma limita orașului, precum și străzi regulate, drepte, apoi piețe și amplasamente pentru viitoarele instituții municipale. În același an colonelul Nilson întocmea planurile pentru numitele instituții, împreună cu devizele corespunzătoare. Ele erau înaintate, la 6 februarie 1831, divanului țării de către generalul Kiseleff. Planul lui Riniev nu fu găsit însă satisfăcător, de altfel unii locuitori, cu prilejul ridicării diferitelor binale, nu ținuseră seama de prevederile lui , așa încât, la 6 ianuarie 1834, capitanul baron R. de Borroczyn e însărcinat cu
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Totodată amintim și dihotomia "al-ḥubb", iubirea completă- "ġarăm", iubirea sentimental. Pentru aceste gradații ale iubirii așa cum le numeam mai sus, am consultat lucrări care merită menționate și cercetate în profunzime, căci sunt adevărate monumente de literatură, precum: "Diwan al-‘Ašīqīn"( Divanul îndrăgostiților) de Mohamed ben Ziad ben al-‘Arabi (m. 845), Kităb az-zarf wa z-zurafă’(Cartea rafinamentului și a rafinaților) a lui Ibn Isḥaq al- Wašša (m. 936), "Kităb al-’Aġănī"Abū al-Faraǧ al-Ișbahănī.este arab quraișit, mai precis face parte
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
12 martie 1667 Ilias Alexandru a confirmat posesia moșiillor lui Vasile, Nicolae și Constantin Căzăcescul. La 4 februarie 1676 verii Gavril și Vasile (1631-1701) au fost înnobilați de regele polonez Ioan Sobieski și transformați în panii Gabriel și Basilius Lukawiecki. Divanul Moldovei a certificat, sub semnătură mitropolitului Dosoftei și a marelui logofăt Miron Costin, în 24 ianuarie 1681, ca panii Gabriel și Basil Lukaviecki sunt și mari boieri moldoveni. Fratele mai tanar al lui Vasile, Constantin, s-a numit "Cheșco" cu
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
lalelei". De altfel, prin strânsa legătură pe care o avea cu mediul imperial, Nedim va fi demonstrat faptul că știa ce soluții putea adopta statul în asemenea probleme care se tot înmulțeau: Opera lui Nedim se constituie dintr-un singur divan de poezie, tipărit de trei ori cu litere arabe și o dată cu alfabet latin. El cuprinde poeme în genurile kaside, "türkü", gazel, "rübaʼi", "kıtʼa", "șarkı". De asemenea, a tradus din arabă două volume de istorie, "Sahâ’ifü’l - ahbâr" și "Ikdü
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
Türkleșmek, İslâmlașmak, Muasırlașmak" („Turcism-Islamism-Modernism‟), cât și cartea de poezii numită "Yeni Hayat" („Noua viață‟). Ziya Gökalp este îndepărtat din toate funcțiile odată cu înfrângerea [[Imperiul Otoman|Imperiului Otoman]] în [[Primul Război Mondial]]. În luna octombrie a anului [[1919]], este judecat de către "Divan-i Harp" (Tribunalul militar) sub acuzația de „deranjarea ordinii publice și opresiuni la adresa armenilor‟. Scapă de condamnarea la moarte, dar este surghiunit la [[Malta]]. Gökalp, care duce aici o viață dificilă, este nevoit să se oprească din lucru, dar le
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
aprilie 1534 Barbu Craiovescu III ocupă dregătoria de mare ban. Mai este menționat fie ca „Jilski” (de la Jiu), fie ca „Craioveski” (de la Craiova) dar nu mai are aceeași poziție fruntașă în ierarhie ca cea a înaintașilor săi, locul său în Divan fiind după foștii și actualii mari vornici și mari logofeți. Vlad Vintilă este atras de o parte a boierimii într-o ambuscadă și este ucis pe malul Jiului în iunie 1535. "„Odată cu el dispare nu știm în ce împrejurări și
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
la Dulcești, Județul Neamț), a fost doctor în drept austriac, politician român și ministru. Familia, care este de proveniență greacă, fanariotă, a aparținut din secolul XVII-lea boierimii moldovenești. În 1636, unui Hurmuzaki a fost dăruită, datorită contribuților sale la Divanul Moldovei, o moșie. Sub domnia voievodului Nicolae Mavrocordat Emanoil Hurmuzachi a fost mare comis și membru Divanului. Medelnicerul Constantin († 1794), bunicul lui Hurmuzaki, al cărui bunic a fost mare pitar și tatăl său mare paharnic, a cumpărat în 1765 moșia
Constantin Hurmuzaki () [Corola-website/Science/328475_a_329804]
-
de proveniență greacă, fanariotă, a aparținut din secolul XVII-lea boierimii moldovenești. În 1636, unui Hurmuzaki a fost dăruită, datorită contribuților sale la Divanul Moldovei, o moșie. Sub domnia voievodului Nicolae Mavrocordat Emanoil Hurmuzachi a fost mare comis și membru Divanului. Medelnicerul Constantin († 1794), bunicul lui Hurmuzaki, al cărui bunic a fost mare pitar și tatăl său mare paharnic, a cumpărat în 1765 moșia Cernăuca din Bucovina (astăzi in Raionul Noua Suliță, Ucraina). Fiul său Doxaki (1782-1857) plecase în tinerețe în
Constantin Hurmuzaki () [Corola-website/Science/328475_a_329804]
-
contra sumei de 231.815 lei. Ioniță Sandu Sturdza, domnul Moldovei, care-și pierduse în incendiu reședința și o mare parte din avere, a fost primul chiriaș, locuind aici până la sfârșitul domniei, în 1828. Casa a adăpostit apoi, între 1831-1832, Divanul împlinitor și ulterior, după desființarea acestuia, a devenit Palatul Ocârmuitor. La 6 septembrie 1834, Epitropia Școalelor cerea cumpărarea caselor răposatului spătar Cazimir pentru a instala în ele Academia și Institutul fiilor de dregători, cerere care obținea avizul favorabil din partea Sfatului
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
Michel Jaweh din Alep. La scurt timp după ce a fost ales s-a declarat catolic, s-a refugiat în Liban și a construit mănăstirea „Our Lady of Shafah”. După Jawah a urmat o succesiune neîntreruptă de patriarhi siriaco-catolici. În 1829, divanul otoman a acordat recunoașterea legală bisericii siriaco-catolice, iar reședința patriarhului s-a stabilit la Alep în 1831, apoi s-a mutat la Mardin în 1850. În anii „20, patriarhia a fost mutată la Beirut, unde au au plecat și mulți
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
naștere al lui Mihail ÎI Amorianul, tatăl lui Theophil. În vremea lui al-Mu'tasim, au avut loc unele schimbări care au avut efecte negative asupra unor grupări influențe până atunci în Imperiul Islamic. Al-Mu'tasim a șters numele arabilor din divan, ceea ce avea să însemne că aceștia nu vor mai primi "‘ață’" (salariu). Membrii unor clanuri arabe de elită, prezente, la aceea perioadă, în special la al-Fustat, primeau bani din veniturile Egiptului, pe baza faptului că aceștia erau descendenți ai cuceritorilor
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
avea să fie întrerupt de către al-Mu'tasim. Cea mai mare parte a taxelor provenite din Egipt aveau să fie îndreptate către Samarra pentru a contribui la plata soldaților turci. Astfel, s-a pus capăt unui sistem de plată constituit în divan de către Umăr, cel de-al doilea dintre ,califii cei drepți" ai islamului. Al-Mu'tasim a reușit să pună capăt unei controverse mai vechi în statul islamic. Este vorba de colectarea taxelor de către guvernul central al statului. Încă din perioada celui
Al-Mu'tasim () [Corola-website/Science/331224_a_332553]
-
a acestui roman apare în 2016, la editura eLiteratura din București, având titlul "Ascultă-ți gândul și împlinește-ți visele!". Apariția acestui roman este anunțată de Alexandru Cistelecan în revista Familia, nr. 11-12, noiembrie-decembrie 2015, rubrica „Avant la lettre”, articolul "Divanul lui Caragea". Criticul consideră că romanul e o reconstrucție biografică scrupuloasă, asistată de o memorie acută, aproape de verva detaliilor și a preciziei, și proiectată în convenția unui dialog introspectiv, un fel de divan, doar că nu al sufletului cu trupul
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
noiembrie-decembrie 2015, rubrica „Avant la lettre”, articolul "Divanul lui Caragea". Criticul consideră că romanul e o reconstrucție biografică scrupuloasă, asistată de o memorie acută, aproape de verva detaliilor și a preciziei, și proiectată în convenția unui dialog introspectiv, un fel de divan, doar că nu al sufletului cu trupul, ci al poetului cu propria conștiință (sau, cum zice autorul, cu propriul ”gînd” ca daimon). Referindu-se la subiectul cărții și la modul în care a fost scrisă, criticul mai spune că este
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
Alexandru Botez-Forăscu, cunoscut sub numele de sau Alecu Forăscu, poreclit și Tololoiu, (n. 1803, Forăști - d. 1869) a fost un mare boier moldovean, care a avut rangul de vornic și a fost ales deputat al Ținutului Suceava în Divanul Ad-hoc al Moldovei (1857), fiind un militant activ pentru Unirea Principatelor Române (1859). Provenea din familia boierească Forăscu, care stăpânea mai multe moșii în partea de nord a Moldovei, în apropierea orașului Fălticeni. Printre moșiile stăpânite era și moșia satului
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
și încrederea ce de-a pururi a fost între mine și soțul meu”. Vornicul Alecu Botez-Forăscu a condus încă din 1856 comitetul unionist din Fălticeni, fiind ales cu o mare majoritate ca deputat al marilor proprietari din Ținutul Suceava în Divanul Ad-hoc al Moldovei (1857). După cum își amintea scriitorul Nicolae Gane, în casele vornicului Alecu Forăscu din Fălticeni erau organizate întruniri și baluri ale unioniștilor moldoveni. Deși provenea din clasa marilor proprietari, Alecu Forăscu era un boier apropiat de țărani, recunoscut
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
-i horopsește și-i țuhăiește mai rău decât pe vite! Ciocoismul și străinii să trăiască, și las' pe dânșii, că ne scot ei la covrigi!””" Ion Creangă menționează în aceeași povestire că Alecu Forăscu a intervenit într-o ședință a Divanului Ad-hoc în care țăranul Ion Roată a fost tratat cu obrăznicie de un boier tânăr, afirmând că "„decât un bonjurist c-o mână de învățătură, mai bine un țăran cu un car de minte!”" Vornicul Alecu Forăscu a decedat în
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
literare românești, în principal în legătură cu activitatea sa unionistă. El este descris cu respect și duioșie de scriitorul Ion Creangă în povestirea „Ioan Roată și Vodă Cuza” (1882) ca un boier generos, apropiat de țărani și păstrător al tradițiilor strămoșești. "„În Divanul ad-hoc din Moldova erau boieri de toată mâna: și mai mari, și mai mici; și mai bătrâni, și mai tineri; și mai învățați, și mai neînvățați, cum îi apucase timpul. Între acești din urmă erau de-alde bătrânul Alecu Forăscu
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească, unde-or fi acolo, că bună inimă mai aveau!”" Prozatorul Mihail Sadoveanu îl prezintă însă într-un mod cu totul fals în romanul proletcultist "Nada Florilor" (1950) ca pe unul dintre membrii Divanului ad-hoc care se opuneau Unirii Moldovei cu Muntenia. Aflat la pescuit pe malul Iazului Călugărului din Fălticeni, tânărul Iliuță Dumitraș ascultă povestea lui moș Pricop Litavoi din Forăști despre conflictul său cu boierii ce stăpâneau satul: "„Să știi că eu
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
lăsarea doar a unui moț în frunte. Tot în această doină găsim și expresia „la marginea fesului”, care amintește tot de timpul modei turcești. În "De când maica m-a făcut" se vorbește de „mari divănari”, adică a boierilor care alcătuiau divanul domnesc, specific secolului al XVIII-lea. Vechimea doinelor haiducești este, bineînțeles, una aproximativă, dar verosimilă. În "Când era la șaizeștrei", de exemplu, este vorba de timpul domniei lui Barbu Știrbei, deci o perioadă precis determinată de Gheorghe Moțoi (lăutarul de la
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
de „om împărătesc”, cere și primește găzduire. Boierul era zgârcit așa că decide să-l păcălească pe oaspetele nedorit, trimițându-l să doarmă într-o casă nelocuită despre care se zicea că ar fi bântuită de draci. Soldatul adoarme pe un divan, dar este trezit brusc atunci când perna lui este smulsă de sub cap de mâini invizibile și, din nou, atunci când în casă încep să se audă sunete puternice, onomatopeice. Ivan pune capăt acestui tărăboi, cerându-le tuturor dracilor să intre în turbincă
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
(n. cca. 1630 - d. 1698-1700) a fost Mare Logofăt în divanul Moldovei, care a îndeplinit împreună cu Marele Hatman Bogdan și Marele Vistiernic Iordache Ruset funcția de caimacam al Moldovei în perioada decembrie 1695 - ianuarie 1696, între sfârșitul primei domnii a lui Constantin Duca și prima domnie a lui Antioh Cantemir. a
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]