2,212 matches
-
creștine ulterioare, pe care le-a inspirat și care au sprijinit puterea instituțională în administrarea teritoriului propriu, fie al imperiului roman păgân, fie al celui "constantinopolitan". Proiectul ideatic creștin, configurat pe baza tradiției neoplatoniciene, a preluat din antichitate: teoria asupra divinului, funcțiile imaginației, tripleta bine−existent−gândire, precum și noțiunea de justiție în numele binelui și al adevărului absolut (înțeles ca principiu divin). Conjugarea acestora, prin filosofia iudeo-creștină și prin Epistolelele Apostolului Pavel, cu conceptul (mai curând aristotelic) de oíkonomí
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se consolidează în jurul problemei majore a creștinismului bizantin, respectiv buna gestionare atât a lumii materiale, cât și a credinței, în toate manifestările sale, materiale, ceremoniale sau spirituale. Dat fiind că, pentru dogma creștină, cunoașterea adevărului însemna de fapt apropierea de divin, prin integrarea sinelui în proiectul colectiv de obținere a iertării, nici imaginarul colectiv nu mai avea cum să mențină distanța dintre cunoaștere și opinie, cândva ireconciliabilă pentru Platon. Ca o consecință a acestui lucru, pentru imaginarul popular creștin, precum și pentru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se înscrie mai curând într-un registru "inferior", unde însuși Platon o situase cândva. Dacă urmărim utilizarea medievală a cuvântului phantasía, atunci revine încă o dată în discuție viziunea sa (cu relevanță pentru filosofia politicului): binele era echivalentul pentru divin și se opunea în acest fel, ca adevăr suprem, fanteziei. În mod asemănător, în sistemul imaginarului medieval va fi evidentă diferența, pe de o parte, între produsul imaginației icastice și al celei iconice, un adevăr de necontestat - imaginea divinului sau
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pentru divin și se opunea în acest fel, ca adevăr suprem, fanteziei. În mod asemănător, în sistemul imaginarului medieval va fi evidentă diferența, pe de o parte, între produsul imaginației icastice și al celei iconice, un adevăr de necontestat - imaginea divinului sau a unui model istoric real, dar sacralizat, precum Constantin I - și, pe de altă parte, produsul fanteziei, negarea adevărului, non-divinul (mai exact, imaginea negativă, precum cea a demonicului). Numeroasele modele de conducători, de întemeietori sanctificați, de monarhi constructori, dar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
medieval s-a constituit pe baza unor formațiuni discursive care nu au avut întotdeauna o sorginte livrescă pur bizantină. Unele aspecte, ce țin de etică sau de justiție, de organizarea socială sau de raportul dintre perceptibil și non-perceptibil, de înțelegerea divinului sau de relația sa cu credința sau cu teoria virtuților, au rădăcini adânci în imaginarul filosofic al politicului antic - prima formă de acest fel care a vizat modelul unei societăți cu adevărat civice. Moștenirea la nivelul imaginarului colectiv nu ar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
natură, dar și relații de tipul: spațiu locuit−spațiu străin, spațiu privat−spațiu public, spațiu profan-spațiu religios, spațiul existentului-spațiul lumii de dincolo etc.). Timpul, "abscisa" sistemului imaginarului, diferențiază aceste tipologii spațiale în pozitive și negative, în funcție de relația lor cu sacrul divin sau cu demonicul. El se fărâmițează în "timpii" umanului sau ai narațiunilor și modelelor vetero- și neo-testamentare, în cei ai ritualului, ai cunoașterii (edificării de sine) sau ai penitenței. Narațiunea este factorul care introduce această perspectivă multiplă asupra timpului și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
secolul XIV, presantă în XV -, care au și cauze extra-doctrinale, au solicitat din plin tradiția locală antică; din nou, "de-socializând" filosofia timpului, în urma apelului la o metafizică de tip platonician. În filosofia și teologia vremii însă, opțiunea pentru gândirea divinului în cheia tradiției post-platoniciane a devenit mai explicită prin opoziția manifestată de partida monahală (din nou) față de Varlaam din Calabria (condamnat la Conciliul din 1341 de la Constantinopol), dar și față de Nikephor Gregoras (fără să fie raționalist și aristotelic precum primul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care vorbea Varlaam), precum și la practicile ascetice (tradiție prescrisă de Maxim Mărturisitorul) ale călugărilor de la Muntele Athos, centrul mișcării spirituale. Înfruntarea dintre el și Varlaam a ținut în primul rând de metodologia religioasă și de distanța dintre cunoașterea simbolică a divinului (agreată de o gândire creștină mai permisivă, de tip occidental) și cunoașterea strict spirituală (de tip contemplativ și introvert, dar care permitea comuniunea cu divinul, prin botez, sfintele taine și înfrățirea creștină, prin voia sau harul divin). Realizând totuși un
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a ținut în primul rând de metodologia religioasă și de distanța dintre cunoașterea simbolică a divinului (agreată de o gândire creștină mai permisivă, de tip occidental) și cunoașterea strict spirituală (de tip contemplativ și introvert, dar care permitea comuniunea cu divinul, prin botez, sfintele taine și înfrățirea creștină, prin voia sau harul divin). Realizând totuși un important pas dincolo de platonism și de tradiția patristică, Palamas a refondat teologia trinității pe experiențele spirituale ale practicanților isihaști, pentru care divinul, transcendent și imanent
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
permitea comuniunea cu divinul, prin botez, sfintele taine și înfrățirea creștină, prin voia sau harul divin). Realizând totuși un important pas dincolo de platonism și de tradiția patristică, Palamas a refondat teologia trinității pe experiențele spirituale ale practicanților isihaști, pentru care divinul, transcendent și imanent, nu era o categorie filosofică preconcepută. Umanitatea christică, precum cea adamică, era pătrunsă de puterea divină; astfel, ființa muritoare căpăta dreptul de a accede la o cunoaștere specială, a puterilor necreate − nu totuși a esenței divine. Apropierea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Bandini, în care artistul (Michelangelo, sub rasa lui Nicodim) înlocuiește orice altă formă de putere terestră. Așa cum susține trupul christic, după coborârea de pe cruce, se situează chiar deasupra lui. Își afirmă credința, dar și propriul sacrificiu în numele creației inspirate de divin, ceea ce îi dă dreptul să se reprezinte pe sine însuși ca un "ales", să "atingă" sacrul, corpul christic, "trecutul", în figurarea lui absolută pentru creștini. El poate avea o relație directă, prin opera creată, cu principiul suprem, eludând orice alt
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
che fu alla base dell'ideologia imperiale bizantina. (61). Vezi și 11-71. 42 Înaintea lui Platon, Xenofan (B XXIII, în Filosofia greacă până la Platon. Vol. I, partea II) și Anaximandru (comentat în Jaeger, La naissance de la théologie 38) criticaseră antropomorfizarea divinului, impunând astfel o viziune teologică negativă. Din arché, principiul originar al lumii, derivau ápeiron, cel ce determină orice devenire și este nereprezentabil. 43 Vezi Besançon 72-120, unde se urmăresc în paralel interdictul Torei, interpretarea iudaică, cea musulmană și cea creștină
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ceremonială romană : funus imaginarium Un "bazin semantic" greco-roman GÂNDIREA GREACĂ, DESPRE POLITIC ȘI IMAGINE Elemente de teorie a politicului în filosofia greacă Controverse ale imaginii IMAGINARUL PUTERII CREȘTINE DE RIT BIZANTIN Imaginarul puterii creștine de rit bizantin Imaginea antică a divinului - imaginea filială divină - imaginea basileului Imaginarul puterii creștine și imaginea basileului Oikonomia creștină Valori ale antichității grecești în gândirea isihastă În loc de concluzii UITAREA ROMEI Bibliografie generală Lista ilustrațiilor Sursa ilustrațiilor 272 Résumé 275 Abstract
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
să așez actul meu filantropic față de ne-văzător în sfera limitărilor omenești, să îmi asum decisiv faptul că întind întru dăruire către orb mâna unui om și nu a unui zeu, că nu sunt divin deși pot să port nostalgia divinului în fiecare ceas al vieții mele. Nu odată în existența fiecăruia se întâmplă să fim martori la tragedia ce lovește un prieten prin pierderea întru deces a cuiva drag acestuia. Vom spune, în astfel de momente, că vrem să-i
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fiind invocat și adorat deplin. Totodată, templul reprezintă și un simbol al prezenței divine în afara templului, un simbol ce ne spune că suntem sub privirile zeului indiferent de frecventăm sau nu locașul său întru sacralitate, mesaj ce indică tuturor că divinul locuiește haric între zidurile sale și că totodată există pretutindeni, chiar și în zguduitoarea sa în-depărtare de om. Astfel, privind spre templul de lângă orbul charismatic prin drama ne-vederii sale sau spre cel învecinat cu mormântul îndolierii prietenului, eu mă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pare că universul este profund deficitar, iar zeii sunt nedrepți în alegeri și judecăți. Fenomenalitatea subiectului meu cunoaște acum o tensiune de maximă adversitate, de repulsie crescândă dezornat-impulsivă ca și cum resurecția ce m-a atins ar putea sparge zidurile labirintice, iar Divinul m-ar auzi pe măsură sfredelirilor propriului suflet. Această raportarea la presupusa ne-dreptate a zeilor sau a sorții pe ritmuri de revoltă poate fi depășită sau nu. S-ar putea spune că alegerea ține de privirea conștiinței care poate
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
chip și temei conturat, total depersonalizată, spre vulcanul din erupția căruia mă vor întâmpina, cu surâsul lor de grotă infernală, demența și suicidul. Aceste două flageluri constituie finalitatea dramatică a celui care rămâne blocat sufletește la nivelul tentației revoltei împotriva divinului și a sorții, a celui care nu reușește întru voință să se desprindă de această tentație atunci când înfruntă o situație dificilă în viață, un labirint existențial. Versiunea căderii în demență implică aici imaginea unui eu fragmentat, supus unei spargeri ce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ar cunoaște aceste căi, nu le-ar putea urma, destinul și natura sa limitându-l la un nivel maxim prestabilit de progres spiritual, omul fiind capabil de perfecționare și desăvârșire numai în cadrele umanității și pe căile acesteia. Așadar, însoțirea Divinului de către om, a infinitului de către finit s-ar putea dovedi o idee hazardată și riscantă în raport cu perspectiva universal-religioasă a relației dintre om și zeu. În schimb, teza însoțirii omului de către Divin este una dintre cele mai enunțate în cadrul dezvoltărilor acestei
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în cadrele umanității și pe căile acesteia. Așadar, însoțirea Divinului de către om, a infinitului de către finit s-ar putea dovedi o idee hazardată și riscantă în raport cu perspectiva universal-religioasă a relației dintre om și zeu. În schimb, teza însoțirii omului de către Divin este una dintre cele mai enunțate în cadrul dezvoltărilor acestei perspective. Însoțirea ființei umane de către zeu nu comportă o dialectică reflexivă, o circularitate duală, așa cum acest aspect apare în fenomenalitatea însoțirii omului de către om în parcursul unei călătorii. Alături de ființa umană
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
al acesteia, respingând, din autosuficiența fals-cunoscătoare, credința autentică ce descoperă însoțirea omului de către zeu, refuzând încrederea catarhică în transcendența reală și acceptând, în schimb, aderarea la voluptățile imanentului, aderare ce se petrece sub masca înșelătoare care imită virtutea deschizătoare spre divin. Evocând, din nou, dimensiunea teologală a creștinismului, vom afla această conștiință nocturnă non-religioasă în acțiunea sa de virulentă, combativă damnare a zeului în numele falsificat și imanentizat al însuși zeului, pe drumul calvaric al crucii și la finalizarea lui prin in-decriptibila
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
depășind epocile ce-l despart de contemplator. Tot astfel, tabloul Apocalipsei, această revelație cutremurătoare se află așezat, alături de alte peisaje mistice într-o galerie a experienței umane profund-religioase. Cine intră într-o asemenea sală de expoziții, deținând scânteia credinței în Divin, se aseamănă cu vizitatorul îndrăgostit de artă care vizitează un muzeu unde sunt expuse capodopere picturale. Iar misticul, ce i-a fost dăruită revelația spre a-i vesti mesajul și imaginea, poate fi asemuit, aici, cu pictorul căruia i-a
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
drept o propagare de modulații, de vibrații resurecționare pentru aptitudinile religioase ale spiritului uman. Prin emiterea sonoră a trâmbiței, s-a încercat mereu amintirea prezenței divine în situaționări pozitive sau negative ale destinului uman individual sau colectiv. Trâmbița anunță că Divinul este aici și acum atât în dezlănțuirea nenorocirii, cât și în așezările luminoase ale intervalelor fericite. Acest anunț este în esență o atenționare ce indică determinarea dinamicii universale, faptul că tot ce se întâmplă este hotârât, stabilit de providența divină
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
drept sursă a acestora. Pentru conștiința lor, trâmbițarea este una celestă ce impune recunoașterea unei ierarhi supreme sub incidența căreia omului îi sunt adesea prevestite deciziile supreme ce îi vor afecta lumea direct. Ascultând trâmbița ce evocă atotprezența activă a Divinului, acești credincioși co-rezonează cu înaltele sunete trăind în două lumi: una a istoriei și cealaltă a veșniciei. Astfel, ei cred că își asumă dreapta fire a omului, calea corectă a mobilității sale ontologice, calea ce urcă din timpul efemerităților spre
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
argint și de aramă și de piatră și de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble" (Apocalipsa 9.20). Idolul reprezintă aici un nou termen-simbol menit să indice modul în care vede și acționează Divinul pedepsitor. Astfel, ceea ce pentru omul decadent reprezintă, în mare parte, reperele progresului vieții sale, idealitățile spre care trebuie să tindă și modelele care și le asumă intensiv, se arată a fi, la nivelul atotcunoașterii divine, idoli ce captează și închid
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
îți asumi afirmațiile de final ale Apocalipsei ce ne spun: "Iată, vin curând și plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui" (Apocalipsa, 22.12). Atunci când privești obsesiv imaginea ta ca ales și deja mântuit al Divinului, crezi într-o distanța confortabilă ce desparte conștiința ta de infern. Dar e posibil ca rezultanta acestei credințe, maximal cultivate, să fie cucerirea inimii de marasma mândriei de tip luciferic și astfel să se apropie, nespus de primejdios, infernul de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]