3,853 matches
-
trece. Dar sufletul meu, neschimbat Va rămâne. Chiar dacă în Copacul Tinereții, A mai crescut o frunză. Copil am fost, Copil sunt, Copil voi rămâne, Indiferent de timp. Incertitudini Prea multe promisiuni, Prea multe gânduri, Înșirate pe hârtie, O întrebare mă doboară, Se vor împlini ele vreodată? Incertitudinea acestei lumi, Îmi chinuie inima. Nu știu ce să mai cred... Sunt prea neclară... Onea Adriana, clasa a VIII-a Colegiul Național „Avram Iancu”, Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Brad județul Hunedoara profesor coordonator Groza
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă cheamă. Deodată palmele-mi transpiră, Întunericul mă cuprinde, Deschid ochii, și... Câinele meu latră neîntrerupt. Șșșș... vreau să dorm! Timpul Mă sprijin de viitor, Iar trecutul mă trage înapoi. Cad, iar prezentul mă ridică. Pășesc înainte și timpul mă doboară. Zdruncinată mi-e mintea Și gândurile mă distrug, Alerg, dar trecutul mă ajunge, Iar viitorul mă alungă nepăsător. Mă sting pe marginea prezentului. Prihoancă Alexandra-Lăcrămioara, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Violet
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
doi frați îți luară măsuri de precauție. Într-o zi, pe când în regat domnea liniștea, își făcu apariția pe neașteptate, uriașul. Amirion cel Viteaz ordonă armatelor, cu infatuare și supremație, doborârea inamicului. Dintr-o lovitură însă, jumătate din oaste fu doborâtă și la scurt timp căzură toți în mâinile vrăjmașului hotărât să preia conducerea împărăției, convins fiind că puterile sale de uriaș sunt de neînvins. Pretutindeni se instaurase panica, disperarea se citea pe fețele tuturor celor care aveau încredere într-o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
până la urechi. S-au simpatizat de la prima vedere. Pentru că soarele se retrăgea obosit, în palatele sale, cei doi copii au pornit și ei înghețați și flămânzi spre casele lor. Omul de zăpadă le simțea deja lipsa, dar oboseala l-a doborât. A căzut într-un somn adânc, visând fericit la a doua zi din viața sa. Doar luna mai veghea somnul său liniștit. A doua zi, dimineața, omul de zăpadă s-a trezit bucuros că în curând își va revedea prietenii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a acestuia. David parcă împietrise când a văzut imensul balaur stând chiar în fața lui gata să-l mănânce. Dar nu și a pierdut cumpătul și-a luat sabia, sărind la gâtul balaurului, și mai apoi la gâtul șerpilor să-i doboare. Toate creaturile acelui lac au fost în cele din urmă omorâte, însă ultimul șarpe, chiar dacă a murit, l-a mușcat pe tânărul David de picior. Când a scăpat din mâinile acelor creaturi, voinicul s-a târât până la copac și i-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nemilos. Îl iartă, îl acceptă, îl înfruntă și urcă. O peșteră întunecoasă cu țurțuri ascuțiți precum niște săgeți i se arată la câțiva metri. Strânge din dinți și, cu un efort care îi paralizează neputința, ajunge în dreptul găurii. Oboseala o doboară. Nici gând, nici rugăciune, nici speranță în glasul și în gândul ei. Fără să fi decis asta, se lasă jos și, în câteva minute, somnul o copleșește. Noroc că a reușit să pătrundă în peșteră. Afară, ziua se îmbină cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și imaginile aveau culori țipătoare, care o oboseau, o înconjurau ca niște șerpi ce nu-i dau pace și încearcă să o cuprindă tot mai strâns, tor mai strâns până când simte că nu mai poate respira și că va fi doborâtă de veninul neputinței care se năpustea din toate părțile, încercând să-i otrăvească și ultima fărâmă de rațiune. Nu, nu era posibil așa ceva! Tot ce a fost, tot ce au trăit împreună, toate momentele de vis pe care le-au
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Suflând greu și plină de transpirație, mă așezam pe spate și încercam să nu mai adorm. Începusem să urăsc venirea nopții, la fel cum unii oameni se tem de moarte. În timpul zilei, soarele îmi atenua fricile. Dimineața, înainte să ne doboare căldura, Re-nefer stătea cu mine și cu Nehesi și ne spunea povești simpatice din copilărie. Am văzut la un moment dat o rață și și-a amintit cum se ducea la vânătoare cu tatăl și cu frații ei, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
făcut vânăt, și-a închis ochii, am văzut că strângea țeava cu ambele mâini, fața-i era aproape tuciurie, ajunsesem abia la optzeci și cinci, când a dat drumul țevii, iar apa a izbucnit cu atâta forță încât l-a doborât, i-a făcut leoarcă hainele, dar am văzut că-și dă silința, totuși, să bea cu gura larg deschisă, cred că din cauza presiunii mari apa-i pătrunsese și în nas, iar când s-a șters pe față cu mâneca hainei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nebănuită, o trase violent În față, făcînd-o pe tînăra polițistă să cadă cu capul Înainte În apă. Marie ieși la suprafață, pe jumătate sufocîndu-se, și se feri În ultima clipă de vîrful vîslei scurte cu care Gwen Încercă s-o doboare. Se dădu la fund, făcu cîteva mișcări rapide de Înot pe sub apă, ferindu-se să facă bule de aer și ieși din nou la suprafață, În spatele lui Gwen. Aceasta se răsuci, vru s-o izbească iarăși, dar Marie anticipă lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușoară, construcția avea un soi de velatură pe care era desenat chipul unei femei cu plete lungi, cu ochi Mari, verzi, Într-un giulgiu opalescent, cu gîtul tăiat vopsit În roșu sîngeriu. - Dar... Nu e asta fantoma care te-a doborît pe faleză? zîmbi Marie. Lucas nu dădu atenție notei de umor, În schimb Îi vîrÎ sub nas velatura, arătîndu-i găurile din țesătură. - Și astea ce-s? Șase găuri de glonț, toate la țintă! Armelle, care nu pricepea nimic, se agita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mine de mic. Odată Îmi spusese că avusese curaj să-mi vorbească din cauză că eram mut și că nu-i era teamă că o să-l dau În vileag. Din cauza asta, Îmi arătase o grămadă de lucruri: să iau urma vânatului, să dobor animale mari precum mamuții sau mărunte precum chițcanii, să merg mult-mult fără să-mi fie sete sau foame, să Împletesc frânghii, să mă uit după locul, mereu altul, de unde răsare soarele, și câte și mai câte. După ce am mai crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că ești trimis! Om adevărat, ce mai! Numai un trimis era În stare s-o bucure pe una ca Bodolona! Ai mei o să te repecte pentru asta! Și așa a fost. Oamenii mă priveau de parcă aș fi fost vânătorul care doborâse cel mai mare mamut văzut vreodată iar eu, ce să fac, am Început să mă Învârt dintr-o parte În alta, țanțoș, de parcă numai pe Bodolona o poftisem de când ajunsesem În satul lor. Of, of. Mi-a părut bine. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne pese de zgârieturi - eram rupți de țepi, bătuți peste față și peste mâini de crengile uscate, În timp ce colbul stârnit din pământul sfărâmicios ne umplea nările și ochii. O stâncă. Încă o tufă de mărăcini uscați. Un trunchi de copac doborât de vânt. Apoi, apa Învolburată! - curgea sub ochii noștri, cristalină și vuitoare, făcând bulboane și Împroșcând spumă. - Copacul ăla, ne spuse, Enkim, arătând un bulumac uscat ce atârna deasupra unui mal scund. - Copacul ăla, am zis și noi și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
reteză Philo. N-o fi mare mândrie să prinzi un mamut În groapă, dar așa barem, avem cu toții ce pune În gură. - Și cine ți-a spus ție că trebuie să aibă toți ce să pună În gură? Ăia care doboară mamutul sau mistrețul, ăia care pun pe fugă dușmanul, ăia erau cei ce trăiau În satul nostru până să Înceapă nebunia asta, Tată din Cer! Acum, ne-au năpădit toți flecarii, toți slăbănogii care ar lua-o la sănătoasa dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unii și alții, de la bun Început. Pe cât erau de uscați și de slabi, pe atât erau de buni În luptele de sânge și la vânătoare, numai că li se Întâmpla din ce În ce mai rar să dea peste vânat mare. - Ultima oară am doborât o zebră În vara ce a trecut, dar până și aia era rătăcită, Îmi spuse Aban. Rămase tăcut pentru o vreme, după care schimbă vorba. Zici că oamenii de la Miazănoapte se tem și ei de Gerul cel Greu? - Da. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aproape de fârtatul lor care se lupta vitejește cu lupii cei vajnici, cei din care se trăgea neamul meu. Eu mă făcusem una cu pământul și-i sorbeam din ochi și pe unii și pe ceilalți. Deodată, lupii reușiseră să-l doboare pe bourul ăla uriaș și se repeziseră să-l muște, care de picioarele din spate, care de ceafă, care de burtă. Bourul era Însă puternic și se ridicase, răsucindu-se furios și azvârlind, care Încotro, trei-patru lupi. Hăulind, lupii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu pete cafenii, iar la cap semăna cu o capră. Rumega. Păștea, dar nu iarba care se afla din belșug În vale, ci frunzele și fructele din copaci. Trăia În turme, iar mărunțeii lui N’jamo se și pregătiră să doboare unul. Animalele erau atât de sperioase Însă Încât o luară la fugă de Îndată ce ne văzură de la marea Înălțime a ochilor lor. - De ce nu mai vorbești cu mine, Krog? veni Enkim În noaptea aceea lângă mine. De când a venit Logon cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ne-am scos sulițele și am luat urma unei turme de animale din acelea, cu gâtul lung. Alergând necontenit și hăulind precum lupii, izbutirăm să le Încolțim În apropierea unui crâng, cu puțin Înainte de lăsarea nopții. Ne-am mulțumit să doborâm două dintre ele și le-am luat blănurile și măruntaiele, după care ne-am continuat drumul prin zloata Înghețată, fără să ne mai odihnim. Spre dimineață, am dat de un adăpost săpat de mâna omului și, abia acolo am poposit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mâna omului și, abia acolo am poposit. Mărunțeii nu știau să argăsească, așa că eu și Logon le-am arătat cum se face, iar ei tare s-au mai bucurat. Am pornit Încă o dată la vânătoare și, de astă dată, am doborât un fel de bivol cumplit, cu un singur corn, uriaș și gros, ce părea să-i crească din nas. Ne-am chinuit să-l jupuim cum ne-am priceput mai bine, făcându-i pe mărunței să râdă de noi ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
chirăind. Mărunțeii ne priveau cu ochii mari și țineau strâns de sulițele lor scurte, gata de luptă. - Stați liniștiți, le-am spus. Pentru ce cred eu că vine spre noi, nu s-a făcut Încă sulița care să-l poată doborî. Nu știu de ce, dar vorbele mele i-au Înveselit. A doua zi ne-am sculat obosiți și Înțepeniți de frig. Văzduhul era neclintit de acum. Soarele strălucea, dar abia dacă dezmorțea ierburile pline de brumă, culcate la pământ. Am Îmbucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cer cu atât mai sus cu cât mergeam mai mult. Când veneau norii și Începeau viscolele, ne legam unii de alții și o țineam Înainte, orbește. Când pruncii Începeau să ne Înghețe și abia mai răsuflau, ne repezeam degrabă să doborâm vreun animal din acela care nu era nici pește, nici porc și nici urs - Îi despicam burta și ne Îngropam copilașii În seul lui aburind, doar-doar le-ar veni culoarea la loc În obraji. Câți dintre ai noștri au pierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Era pentru prima oară când am văzut asemenea ninsoare, cu tunete și fulgere care nu mai conteneau. Odată Scept dat Umbrei, oamenii lui se Înmuiară. Ne-am repezit peste ei cu bâtele și cu topoarele, În timp ce arcașii nu-i slăbeau, doborându-i care pe unde se nimerea: pe malul lacului, prin mocirla care se năștea sub picioarele noastre și printre tufișurile Înghețate. La un moment dat, l-am zărit și pe Gau: Înconjurat de o mulțime dintre ai noștri, Împărțea izbituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Așa era pe atunci: dacă plecai departe, mureai pentru cei ce te știau - unii dintre ai tăi Încă mai spun chestia asta, așa, ca o zicătoare. Am luat-o pe potecile bine cunoscute, am urcat prin valea În care Îmi doborâsem primul urs, copil fiind Încă și, după ce soarele mai urcă pe cer de-o palmă, am ajuns sus, pe tăpșanul de deasupra peșterii iernii. I-am văzut pe ai mei. Femeile și copiii fugiseră pe culmi, dar oamenii pândeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de bine vorbesc la televizor și cât de pricepuți sunt ca tehnicieni și cât de bine Își cunosc Îndatoririle. Pentru asta acorda Pentagonului o notă bună. Din felurite motive, Ravelstein ținea la militari. Vorbea cu adâncă simțire despre pilotul american doborât În Vietnamul de Nord care Își maltratase și Își Învinețise fața și Își spărsese nasul izbindu‑se cu capul de zidul celulei de Închisoare, atunci când i se spusese că va trebui să apară alături de alți prizonieri la televiziunea lui Ho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]