3,782 matches
-
cu energie analitico-sintetică straturile freatice ale textului arghezian, acea construcție despre care ni se spune că propune "cea mai delectantă miză intelectuală: umorul", un fel de armă secretă a spațiului românesc cu ajutorul căreia revoltatul, observă autoarea, e deplin liber, "învinge dogme, spulberă convenții, râde adevărul, fără să-l rostească" (sunt cuvintele cu care se încheie cartea). Un eseu despre spiritul polemic, dacă e coerent în propriile-i fibre argumentative și dacă respectă condiția lui tare, n-ar trebui să fie altfel
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
războinic apărut în timpul războaielor religioase" și semnifică "continuarea dezbaterii cu alte arme, o practică argumentativă condensată care se opune practicii lungi a dialecticii clasice"9. La origine se aplică în special operelor de controversă în materie de teologie, disputelor asupra dogmei, însă polemica poate fi definită, în strânsă corelație cu etimologia termenului, ca orice tip de confruntare umană: fizică și/sau verbală, reală sau fictivă, latentă sau manifestă, rezultată în urma tendințelor de delimitare (eu/noi și celălalt/ceilalți) în complexul proces
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la o distanță considerabilă de el Octavian Paler nuanțează, într-un eseu literar, aceeași idee: "Polemicile (...) au împiedicat cultura să semene unui lac somnolent, pe care se așază netulburată mătasea broaștei (...). Căci dacă somnul rațiunii naște monștri, somnul dialogului naște dogme. Iar dogmele sfârșesc totdeauna prin ceea ce pretind că sacralizează"30. E important de semnalat că, în spațiul românesc, deși s-a observat și subliniat importanța polemicii ca motor al progresului, dar și ca act intelectiv cu o premeditată finalitate estetică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
distanță considerabilă de el Octavian Paler nuanțează, într-un eseu literar, aceeași idee: "Polemicile (...) au împiedicat cultura să semene unui lac somnolent, pe care se așază netulburată mătasea broaștei (...). Căci dacă somnul rațiunii naște monștri, somnul dialogului naște dogme. Iar dogmele sfârșesc totdeauna prin ceea ce pretind că sacralizează"30. E important de semnalat că, în spațiul românesc, deși s-a observat și subliniat importanța polemicii ca motor al progresului, dar și ca act intelectiv cu o premeditată finalitate estetică, un studiu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
complex nu ar trebui să neglijeze nici unul din aspectele de mai sus, pentru că, e limpede, în rândurile care invocă violența regăsim deopotrivă umorile omului, năzuința artistului, precum și regulile "practice" ale moralistului care-și afirmă convingerea, interogând retoric: Există etică sau dogmă care să te sature, când îți clocotește sângele, ca două părechi de palme, date cu sete, și ca un picior aplicat profund, acolo unde se cere?". Arghezi desfășoară un spectacol al violenței corporalizate, în care "poezia pumnilor" e semnul convertirii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
colectiv al românilor, dimensiune recuperată și ideologizată de pamfletari-pastișori ș.a.m.d. discursul publicistic arghezian ne propune totuși cea mai tulburător-delectantă miză intelectuală: umorul. În această dimensiune, cea a humorului, spiritul revoltatului capătă libertate absolută de mișcare și, astfel, învinge dogme, spulberă convenții, râde adevărul, fără să-l rostescă. Bibliografie 1.1. Ediții cronologice Tablete din țara de Kuty, Editura Naționala-Ciornei, București, 1933. Pagini din trecut, E.S.P.L.A., București, 1955. Scrieri (Proze), 12, Icoane de lemn, E.P.L., București, 1966. Scrieri (Proze), 13
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a oamenilor lipsiți de unelte, lucrul reprezentat în imagine a fost mult timp un bun de primă necesitate. Magie și image au aceleași litere* și așa e drept. S.O.S. imaginea, S.O.S. magia. Nu există decât o dogmă în magie, scrie Éliphas Lévy, aceasta: vizibilul este manifestarea invizibilului." Absolut constrângătoare în operațiunile ei, magia este mai puțin laxistă decât religia. Ea afirmă o voință vitală, o hotărâre de eficacitate pe care nu le regăsim în religiile elaborate, mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a privirii, evident mortală pentru magia imaginilor, este astfel poate, în cele din urmă, și pentru arta însăși. Capitolul III Geniul creștinismului "Dacă izgonim imaginea, nu Christos, ci universul întreg dispare." Patriarhul Nichifor Occidentul monoteist a primit de la Bizanț, prin dogma Întrupării, permisiunea imaginii. Instruită de dogma dublei naturi a lui Christos și de propria experiență misionară, Biserica creștină era bine plasată ca să înțeleagă ambiguitatea imaginii, în același timp supliment de putere și deturnare a spiritului. De unde ambivalența ei față de icoană
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imaginilor, este astfel poate, în cele din urmă, și pentru arta însăși. Capitolul III Geniul creștinismului "Dacă izgonim imaginea, nu Christos, ci universul întreg dispare." Patriarhul Nichifor Occidentul monoteist a primit de la Bizanț, prin dogma Întrupării, permisiunea imaginii. Instruită de dogma dublei naturi a lui Christos și de propria experiență misionară, Biserica creștină era bine plasată ca să înțeleagă ambiguitatea imaginii, în același timp supliment de putere și deturnare a spiritului. De unde ambivalența ei față de icoană, pictură, ca și astăzi față de audiovizual
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
agnosticul nu va fi niciodată destul de creștin. Occidentul are geniul imaginilor fiindcă, în urmă cu douăzeci de secole, în Palestina a apărut o sectă evreiască eretică având geniul intermediarilor. Între Dumnezeu și păcătoși, ea a intercalat un termen de mijloc: dogma Întrupării. Așadar un trup putea fi ce scandal! "tabernaculul Sfântului Duh". Având un trup divin, el însuși materie, acesta putea prin urmare să aibă imagine materială. Hollywood-ul de aici se trage, prin intermediul icoanei și al barocului. Toate monoteismele sunt iconofobe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
participat împreună Occidentul și Orientul creștin. El a inversat primatul absolut al Cuvântului față de Imagine specific iudaismului, atestând influența culturii vizuale grecești asupra creștinilor. Prima decizie conciliară care legitima figurarea Grației și Adevărului prin imaginea lui Christos, în 692, întemeiase dogma imaginilor pe cea a Întrupării (Ioan Damaschinul inspirându-se pentru asta din neoplatonicieni). Faptul că a trebuit să treacă șapte secole și să curgă mult sânge până să se ratifice teologic implicațiile dogmei fondatoare arată cât de puternică era inerția
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prin imaginea lui Christos, în 692, întemeiase dogma imaginilor pe cea a Întrupării (Ioan Damaschinul inspirându-se pentru asta din neoplatonicieni). Faptul că a trebuit să treacă șapte secole și să curgă mult sânge până să se ratifice teologic implicațiile dogmei fondatoare arată cât de puternică era inerția de care s-a lovit această pătrundere a Cărnii în Divin. Hotărârea din 787 este și astăzi o lege a Bisericii, care, sprijinindu-se pe ea, a putut înăbuși atacurile "celor fără imagini
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Teologia imaginii nu este decât o christologie consecventă (cum este, la rândul ei, și mediologia însăși, această christologie cu întârziere, reflectată în sfera profană). Valul iconoclast lansat la începutul secolului al VIII-lea a fost ultima mare erezie ce atingea dogma Întrupării. Nu o nega, bineînțeles, dar îi dădea o interpretare limitativă (neadmițând, de pildă, ca traduceri autorizate ale Misterului, decât simbolul Crucii, euharistia și guvernarea). Corp și imagine, răspunde Ortodoxia, dau un pleonasm. Totul vine sau se refuză împreună. Mijlocitoare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
iar opera de artă, o operație în care magia rezultatului ascunde munca de furnici a mediatorilor care l-au făcut posibil. Al treilea moment: "Frumusețea este forma finalității unui obiect, în măsura în care o percepem fără reprezentarea unui scop"*. Iată din nou dogma inutilității, la care Kant este constrâns de scopul său, acela de a fonda în drept cosmopolitismul gustului. Scopurile fiind barbare și particulare, ca atracțiile și emoțiile, gustul va trebui să fie independent de ele pentru a permite Frumosului să se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în a spune despre tinerele generații că sunt "eliberate de orice îndoctrinare", "lipsite de orice prejudecată", "îndepărtate de orice catehism" și "solid sprijinite pe real". E verosimil, dar oare, făcând asta, ele nu au înlocuit un catehism cu altul? Adică dogmele și prejudecățile textului tipărit cu cele ale imaginii video? Audiovizualul nu are nevoie să catehizeze pentru a îndoctrina. Primatul spontaneității asupra reflecției, al individului asupra colectivului, prăbușirea utopiilor și a marilor narațiuni, promovarea prezentului pur, retragerea în spațiul privat, glorificarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
grecești. CAPITOLUL 2 Din nimic, nu se naște nimic [CIVILIZAȚIA GREACĂ ÎL RESPINGE PE ZERO] Nimic nu poate fi creat din nimic. LUCREȚIU, DE RERUM NATURA Zero s-a ciocnit de una dintre doctrinele centrale ale filozofiei grecești, de o dogmă ale cărei rădăcini se regăseau în filozofia numerică a lui Pitagora și a cărei importanță reieșea din paradoxurile lui Zenon. Întregul univers grec se rezema pe acest pilon: nu există neant. Universul grec, creat de Pitagora, Aristotel și Ptolemeu, a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
era exclusă), ceva trebuia să miște și cea mai îndepărtată sferă de Pământ. Iar acel „ceva“ era forța primordială: Dumnezeu. Cu acest argument, Maimonide a adus, într-adevăr, o „dovadă“ a existenței lui Dumenzeu - una incredibil de valoroasă pentru orice dogmă religioasă. Însă, în același timp, Biblia și alte legende semite erau pline de ideile infinitului și neantului, idei pe care musulmanii le îmbrățișaseră deja. Exact ca Sfântul Augustin, cu 800 de ani mai devreme, Maimonide a încercat să dea o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
dincolo de propriul contur. II. DESPRE IERARHIE II.1 Lumi și trepte Unu, multiplu și nașterea ierarhiilor. „Legătura Unului“ și multi plul transfigurat. Ilustrări. Treptele multiplului și legătura care dezleagă. Despre vacuitate și nașterea împreună a lumii noastre ca spațiu timp. Dogma Sfintei Treimi ca „antinomie transfi gurată“ (Lucian Blaga) - recontextualizare. Ierarhie și sincronicitate. II.2 De vinculis in genere sau despre legături în general „Rețeaua“ și „principiul (de generare a) rețelei“. Magia și con trolul legăturilor. Religie și magie. Știința sistemelor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fața, cu două își acoperea picioarele, și cu două zbura. / Și strigau unul către altul, și ziceau: «Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Plin este pământul de slava Lui»!“ în creștinism, multiplicitatea aflată în legătura cu Unul este descrisă prin dogma Sfintei Treimi: o Ființă în trei Persoane. Aceeași legătură, paradoxală, se regăsește în persoana lui Hristos. Dogma teandriei exprimă în limbaj omenesc misterul unității ultime: Hristoseste, în același timp și deplin, om desăvârșit și Dumnezeu. Cu alte cuvinte, El nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Plin este pământul de slava Lui»!“ în creștinism, multiplicitatea aflată în legătura cu Unul este descrisă prin dogma Sfintei Treimi: o Ființă în trei Persoane. Aceeași legătură, paradoxală, se regăsește în persoana lui Hristos. Dogma teandriei exprimă în limbaj omenesc misterul unității ultime: Hristoseste, în același timp și deplin, om desăvârșit și Dumnezeu. Cu alte cuvinte, El nu este „doar“ om desăvârșit și nici „doar“ Dumnezeu, și nici nu schimbă secvențial „rolurile“. Spațiul și timpul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
o existență inerentă, ci se nasc în co-dependență, natura lor ultimă fiind vacuitatea. în consecință, privirea adecvată va surprinde vacuitatea ca formă și forma ca vacuitate (a se vedea, în acest sens, Sutra Inimii), în același mod în care, prin dogma Sfintei Treimi, de exemplu, Ființa una nu poate fi separată de cele trei Persoane, și nici cele trei Persoane nu există independent de Ființa Lor, Ele însele fiind astfel, prin natura Lor ultimă, co-de pendente. Cu alte cuvinte, Ființa este
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Selecția textelor, introducere și note Diac. Drd. Liviu PETCU Lasă fiilor, înainte de toate, moștenirea credinței nepătimașă (nepătată), și a dogmelor binecredincioase, ca să călăuzești la Domnul nu numai pe fii, ci și pe nepoți, pe calea dreptei-credințe. (Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, cuv. 31, cap. 96) Introducere Atât în Noul Testament, cât și în Sfânta Tradiție se găsesc o bogăție de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
judecat (In. 3, 18), mai este un altul, dăruit de Hristos prin har<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Un sens al credinței rezidă în conținutul crezut, altul, în tăria credinței, susținută de har, sau de legătura cu Hristos. Dacă nu crezi dogmele, sau învățătura că Hristos e Fiul lui Dumnezeu, nu poți avea nici tăria credinței venite prin harul Lui. (n.s. 1418, p. 755) footnote>: Unuia i se dă, zice, prin Duhul Sfânt cuvânt de înțelepciune, iar altuia, după același Duh, cuvântul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de înțelepciune, iar altuia, după același Duh, cuvântul cunoștinței (I Cor. 12, 8-9); această credință care nu mai e dogmatică, ci lucrătoare a celor mai presus de om, poate muta și munții, după cuvântul Mântuitorului. Însă, dacă cineva nu crede dogmelor credinței, nu poate avea nici tăria credinței venite prin harul lui Hristos. În volumul de față, putem lectura texte din scrierile Sfinților Părinți care tratează și despre dreaptă credință, despre păstrarea, mărturisirea și apărarea acesteia, încercarea credinței, puterea ei, roadele
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Se smerește, întrupându-Se și răstignindu-Se; e credința care are, de aceea, ca rod, sobornicitatea, străină atât de pasiunea individualistă, cât și de pasiunea dictatorială a unei singure persoane, ambele rodul mândriei. (n.s. 1009, p. 455) footnote>, și a dogmelor binecredincioase, ca să călăuzești la Domnul nu numai pe fii, ci și pe nepoți, pe calea dreptei-credințe (a ortodoxiei n.tr.) <footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Dogmele păstrate rămân tezaurul tradiției pentru toate generațiile. Ele nu sunt legate de un timp
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]