2,836 matches
-
ascultau. În toată Antichitatea, ca de altfel și În tot Evul Mediu, „lectura” Însemna citirea cu glas tare sau chiar un fel de incantație, cum constată M. McLuhan (1975). Apoi, paralel cu practicarea unui Învățământ mecanic, bazat pe metode scolastice, dogmatice, autoritare, de Învățare pe de rost a unor cunoștințe formale proprii școlii medievale, a Început săsedezvolte un nou tip de Învățământ - explicativ, mai evoluat. Acesta, fără să se dezică de importanța memorării și a apelului la memorie, Își Îndreaptă atenția
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
În literatura și practica pedagogică de actualitate. O primă clasificare are În vedere un criteriu istoric, de raportare a metodelor la cerințele de ieri și de astăzi ale Învățământului, departajându-le În două grupe: - metode vechi, denumite și „tradiționale” sau „clasice”, „dogmatice” ori „didacticiste”, În esență cele care fac apel la comunicarea directă, În curs de transformare și ele, și - metode noi sau „moderne”, expresie a celor mai recente inovații pedagogice, În esență centrate pe elev, pe activitatea și dezvoltarea personalității acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Învățării. Fără să intrăm În detalii, vom Încerca o sinteză a datelor menționate, adeseori disparat, În diferite lucrări. În acest sens găsim că: - Învățarea prin receptare - realizată prin clasicul sistem de metode verbale și livrești, denumite uneori și metode receptive (dogmatice); - Învățarea prin descoperire - cu trimitere la metode euristice și metode de cercetare (Shulman, Keisler, 1973); - Învățarea prin acțiune practică (muncă) - realizabilă printr-un complex de activități practice și productive; - Învățarea prin creație - activități cu caracter creativ. Luând drept criteriu de
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Sunt criticate metodele afirmative, axiomatice și pentru motivul că transmit cunoștințele Într-o formă „de-a gata elaborată”, În mod autoritar, pe calea „transferului direct dintr-un cap În altul”, cum zice Galperin, obligându-i pe ascultători să le accepte dogmatic, ca de la sine Înțeles, să le Înregistreze prin memorizare și apoi să se mulțumească cu reproducerea a ceea ce a spus profesorul. Fiind centrate pe activitatea profesorului, acesta dezvăluie conținutul teoretic, analizează problemele materiei expuse, citează faptele, aduce exemple, argumente, formulează
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
procedeul genetic (relevând originile și aspectele succesive ale metamorfozei unei idei) sau cel istoric (amintind soluțiile date unor probleme teoretice și practice În decursul dezvoltării unei științe), Însoțit de comentarii critice, ceea ce poate să prevină tratarea și Înțelegerea simplistă și dogmatică a noilor cunoștințe, iar În scopuri de concretizare, exemplificări interesante, de natură să stimuleze imaginația și să dea un impuls gândirii. Există, apoi, atâtea posibilități, În general insuficient puse În valoare, de a introduce În cursul expunerii mijloace adecvate de
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
soluționare a unei probleme. Observarea poate merge și mai departe, până la constatarea esențialului, adică până la sesizarea schemei de principiu a obiectului tehnic dat, a schemei funcționale și a schemei de construcție. În felul acesta observarea pe viu preia locul descripției dogmatice. d) Tehnologia observării independentetc "d) Tehnologia observării independente" Pentru a imprima observării un caracter activ, de cercetare, de transformare a acesteia Într-un „proces de gândire În observare”, este necesar ca ea să fieorganizată, cât mai mult posibil, după rigorile
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
se vor statornici probabil pe fondul unei noi concepții despre organizarea Învățării. Predeterminarea programei nu numai că ar răpi elevului posibilitatea să Întreprindă el Însuși un efort de analiză, un exercițiu de descompunere, dar ea ar decide, oarecum, În mod dogmatic pentru elev, fără să-i lase putința să-și dea seama Încotro Își Îndreaptă eforturile (Roger Gall), fapt care ar putea contribui și la o sărăcire a Învățământului de elementele legate de emotivitate și de personalitate. Adăugând la acestea și
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
el ar fi unul auster, specific inșilor cu vocație religioasă. În al doilea rînd, nu avem cum să neglijăm "identitatea" spirituală a lui Fortunado. Francmason declarat, el duce o existență în răspăr cu învățăturile creștine, cel puțin din perspectiva prezumtiv dogmatică a lui Montresor. E un "păgîn" în logica religioasă tradițională a Europei, iar naratorul nu devine astfel decît vocea unei multitudini de credincioși ultragiați de ocultismul "malefic" al amintitului Bufon. Vreau să-l înțelegem bine pe Montresor! El e pregătit
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vedem aici trei avataruri ale lui Knecht, toate aflate în căutarea disperată a desăvîrșirii spirituale. Mai mult, putem bănui că efortul căutării rămîne etern -datorită catacterului lui anistoric (el trece de la o religie la alta, mergînd dincolo de barierele cronologice ori dogmatice) și universal din unghiul naturii sale trans culturale (se regăsește practic în istoria oricărei comunități umane). Magister ludi întocmai ca într-un mit sacrificial primordial moare pentru a impune, în ultimă instanță, esența acestui adevăr. Bibliografie Hermann Hesse Jocul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
problemă pentru regim. Lui nu-i e teamă să trăiască mai bine și mai variat. El refuză austera morală proletară și vrea să se exprime cu sinceritate în orice chestiune, oricât de spinoasă. Se simte îngrădit în aspirațiile lui de către dogmaticii vârstnici care nu-și cedează privilegiile. Partidul a tolerat acest soi de independență și de "nesupunere" pentru că avea nevoie să demonstreze crearea unei generații desprinse de trecut și gata să răspundă "Prezent!" noilor sarcini politice"273. În urma dezghețului din a
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
că e brusc, ca în anumite convertiri spectaculoase, fie că e progresiv, pe parcursul unei întregi vieți. Paradoxul este tocmai acela al raportului circular între ceea ce "rămâne" pentru totdeauna și ceea ce survine de fiecare dată. Știm în acest sens câte gândiri dogmatice s-au lăsat închise în logici alternative: mai întâi grația, numai grația, ori inițiativa umană înainte de toate"1. Intelectual cu o inteligență sclipitoare, absolvent al unuia dintre cele mai prestigioase licee ale epocii, Spiru Haret din București, unde îi are
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în gură, ale celui pe fața căruia urinează un gardian, ceea ce face ca doar menționarea acestor umilințe scatologice într-un volum de predici să-i scandalizeze pe unii. Este greu în aceste condiții să te aștepți la o reacție cuminte, dogmatică, rațională a predicatorului. Acesta însuși mărturisește, cu un curaj ce-l caracterizează: "Creștinismul meu nu este dogmatic", îndemnând, în nenumărate locuri, la renunțarea la rațiune atunci când ne raportăm la Dumnezeu (vezi în acest sens Ceea ce rămâne din credința mea sau
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
creștin. Închisorile comuniste au fost pline de astfel de viitori mesageri. Ceea ce le dă lor forța rezistenței în fața unui sistem concentraționar de o duritate inumană e tăria credinței în Dumnezeu. Deși iconoclast, eretic pe alocuri (din punct de vedere strict dogmatic) pastor luteran care face elogiul Maicii Domnului și "rostește" predica Rugăciune pentru cei morți -, deși având uneori mesaje contradictorii, prin faptul că-și asumă aceste dezechilibre ("a trecut deja multă vreme de când nu mai sunt o ființă normală"), Wurmbrand are
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
revelație. În paranteză, risc să vă fac o mărturisire legată de modul în care era perceput N. Steinhardt ca teolog. Chiar și unii dintre părinții de la Rohia, nemaivorbind de numeroșii "teologi" care îl vizitau, aveau mari rezerve față de rigoarea lui dogmatică. Li se părea că folosește prea multe teologumene, că riscă o teologie prea îndrăzneață, că uneori cochetează cu erezia, or lectura Jurnalului și a volumului de predici ... A.S.: Era pregătită o întrebare, pot să zic chiar o provocare, pentru această
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
lucru, nu atât din discuțiile purtate, cât din cărțile teologice care îi aparținuseră și pe care le donase bibliotecii mănăstirii. Steinhardt avea această cultură teologică "la zi". Probabil și din cauza aceasta pentru mulți dintre noi cei formați într-o atmosferă "dogmatică", în sens peiorativ evident, obișnuiți cu o teologie academică, de școală, el putea să pară ... A.S.: Extravagant? R.D.M.: Da, cred că acesta este cuvântul potrivit. A.S.: Deci nu este doar o impresie a mea... Și eu cred că asta e
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
deschidere spre experiența religioasă. Așa încât astăzi nu mai poate fi ascunsă lista falimentelor provocate de abuzul sistematic al rațiunii. Dacă am privi dintr-o perspectivă failibilistă temeinic argumentată sau, altfel spus, nejustificativă, nu abuzează de rațiune doar teoreticianul scientist, ateul dogmatic, ci și teoreticianul care pretinde că fără metafizica sa transcendentală credința ar fi doar o fabulație mitică. „Omul absolut” a îmbrăcat, uneori, hainele „cioclului lui Dumnezeu” sau pe cele ale „secretarului Absolutului” - convins, atât într-un caz cât și în
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
nunta, soarele), corespunzându-le trei culori (albastru, verde, galben) și o serie de poeme-cheie. Astfel, mitul oglinzii e travestit îndeosebi în artele poetice barbiene, mitul nunții se asociază cunoașterii inițiatice în Ritmuri pentru nunțile necesare și „nostalgiei increatului” în Oul dogmatic, mitul soarelui își află una dintre cele mai bune întrupări în Riga Crypto și lapona Enigel ș.a.m.d. Ulterior, după elaborarea teoriei transdisciplinarității, N. revine în Les Racines... cu câteva nuanțări, socotind, spre exemplu, Joc secund „un giuvaer al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
interpretări fiind fructificate de critică (Marin Mincu, Mandics György). Interpretarea este incitantă când cele trei mituri sunt corelate între ele sau, dimpotrivă, așezate în opoziție. Astfel, Joc secund ar fi o îmbinare a mitului oglinzii și a mitului nunții, Oul dogmatic și Riga Crypto... o „replică baladescă” la Ritmuri..., în care soarele (și nu Enigel) ar fi „Luceafărul” barbian, iar râpa Uvedenrode, văzută ca Olimp grotesc al poeților, se proiectează ca intersecție a mitului oglinzii cu simbolica îngroșată a „cercului Venerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
ateisme, pe care Occidentul continuă să le producă cu o ritmicitate demnă de o cauză mai bună și care, mai nou, vin preponderent dinspre științele exacte, spre deosebire de perioada anterioară, cînd veneau mai ales dinspre științele sociale. Ortodoxia păgînă nu este dogmatică, prin urmare este mai lesne de acceptat. Cu alte cuvinte, dacă tot suntem muritori, de ce să nu facem totul în conformitate cu elementul cel mai trecător din noi și nu cu cel mai elevat? Este exact inversul răspunsurilor marilor religii, sisteme și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
certitudinea metafizică este deci absolută, dată fiind identitatea, în intelect a cunoscătorului și cunoscutului" (p. 22). Așadar, simbolul sau forma nu se confundă în mod necesar cu Adevărul pur și supra-formal. Ele sunt traduse de către diferitele religii într-un limbaj dogmatic prin care oamenii participă la misterul divin, în care lumea se găsește confruntată cu propria-i imagine integrală. Astfel, se întrevăd sursele ecumenismului, exigența unității capabile să reconstituie modelul mereu viu al originilor, autorul evitînd sincretismele și artefactele dăunătoare prin
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
zoologiei și botanicii, cu deosebire cele cu privire la răspândirea geografică a speciilor, „concordă mai bine cu punctul de vedere comun al imuabilității speciilor sau cu cel al modificării lor lente și treptate prin variația și selecția naturală“. Darwin refuza orice afirmație dogmatică. Sub acest aspect, poziția lui contrasta cu cea a majorității criticilor teoriei sale. Referindu se la cauzele apariției unor noi specii și varietăți, el menționa o diversitate de factori cum sunt natura folositoare a variațiilor, libertatea de încrucișare reciprocă, schimbarea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cu certitudine, nu există“ se sprijină pe presupunerea că în sprijinul existenței Sale ar trebui produse probe de tipul celor pe care ne bazăm afirmațiile despre existența unor entități în viața zilnică și în cercetarea științifică. Or, nici chiar teologii dogmatici din epoci mai îndepărtate nu ar fi acceptat o apropiere între ceea ce își propun ei să probeze și ceea ce poate fi probat în știință. Mai precis, ei nu ar fi acceptat supoziția că cel ce crede în existența lui Dumnezeu
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în stadiul actual al cercetării. Pe de altă parte, „este lipsit de sens din punct de vedere empiric să ne întrebăm dacă reducția va deveni posibilă într-o perioadă ulterioară de timp, deoarece întrebarea poate să primească doar un răspuns dogmatic sau în termeni de preconcepții metafizice.“ Multe explicații biologice sunt explicații ale adaptărilor care asigură supraviețuirea și reproducerea organismelor. Explicații de acest fel nu sunt adecvate pentru a da socoteală de ceea ce se petrece în natura lipsită de viață. În
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
se poate traduce prin conduitele cele mai nebunești, este semn că ele nu se pot resemna la absența dacă nu a unui adevăr comun, cel puțin a unui bine comun în mare măsură împărtășit. Însă, obstinându-se în scepticismul lor dogmatic, ele privează libertatea de elementele de orientare fără de care aceasta este condamnată să se ofilească mai devreme sau mai târziu. Putem primi aceste observații venite de la un martor atât de binevoitor. Cursul a fost ținut în aprilie 1978. În ce măsură descrierea
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
cel puțin trei contexte: generațional, românesc și universal. Maria-Ana Tupan demonstrează documentat în Deconstructivismul la Marin Sorescu (Editura Scrisul romanesc, 1995) cum unul din liderii veritabilei "revoluții coperniciene", ce se va declanșa la mijlocul anilor '60 în literatură, în ciuda agresivelor fosile dogmatice, este chiar Marin Sorescu. Care nu s-a sfiit încă de la debut (1963) să veștejească "ilustrativismul tematic" obligatoriu atunci, comportamentul său spiritual fiind unul subversiv față de realitatea politică și socială, căreia îi substituia "un portret critico-umoristic al scenei literare cu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]