KorAP: Find »[drukola/base=drăguț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...169 >

4,224 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

le puneți? — O, spun, încercând să‑mi ascund dezamăgirea. Mi‑e teamă că ați greșit casa. Trebuie să le duceți alături, la numărul 41. — Zău? Bărbatul se încruntă. Stați puțin să mă uit pe listă... Țineți ăsta puțin, dacă sunteți drăguță. Îmi aruncă buchetul de mireasă în brațe și începe să se caute în buzunar. Serios, spun, nunta e alături. Stați puțin să‑mi iau doar... Mă întorc, ținând buchetul lui Lucy cu ambele mâini, pentru că e destul de greu. Și, spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
aranjez pălăria și‑mi ridic bărbia, ignorându‑i. — ...să unim acest bărbat și această femeie în sfânta legătură a căsătoriei, rostește preotul. Care este una dintre cele mai respectabile instituții în care... Observ că domnișoarele de onoare au pantofi foarte drăguți. Oare de unde i‑or avea? Păcat de rochii, totuși. — Și de aceea, dacă există vreun om care știe vreo cauză dreaptă pentru care ei nu se pot uni prin sfânta legătură a cununiei, să vorbească acum sau gura lui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
cine? — Cu Ben Bridges. Mă încrunt, chinuindu‑mă să atașez o figură acestui nume. — Tipul cel nou care a venit de la Coupland Foster Bright... — Ăla? mă uit lung la ea. Pe bune? Trebuie să recunosc să sunt surprinsă. E foarte drăguț, dar e puțin cam scund, băgăcios și cam copilăros. N‑aș fi zis că e genul Aliciei. Îi tot văd împreună, șușotind. Alaltăieri Alicia a zis că se duce la dentist, dar am dat peste ei luând masa la Ratchetts

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
am greșit adresa? Fac câțiva pași pe trotuar, uitându‑mă la clădiri, dar nu văd nimic care să mă ajute. Nu știu nici în ce cartier mă aflu. Brusc, mă simt dezumflată și penibilă. Azi trebuia să fac un tur drăguț și organizat și, în loc de asta, ce‑am făcut? M‑am năpustit spre un colț straniu din oraș, unde probabil că o să fiu jefuită în orice clipă. De fapt, cred că toată chestia a fost probabil o mare păcăleală. Mă gândesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
oricum, pielea se lasă). Plus o bluză de șifon imprimată absolut fenomenală, și niște pantofi argintii și o poșetă! Și totul n‑a făcut decât 500 de dolari! Dar asta nu e tot. Am făcut cunoștință cu o fată foarte drăguță pe nume Jodie, care mi‑a spus că există un site care îți trimite informații despre acest tip de evenimente, în fiecare zi. În fiecare zi! Posibilitățile sunt pur și simplu infinite. Ți‑ai putea petrece toată viața ducându‑te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
pat. Deschid laptopul, mă uit pe bucata de hârtie de la Jodie și introduc adresa. — Ia zi, cum a fost azi? mă întreabă Luke. — Super! zic, scriind nerăbdătoare. A, uită‑te în sacoșa aia albastră! Ți‑am luat niște cămăși foarte drăguțe! — Ai început să simți un pic locul? — Cred că da. Normal, e cam devreme... mă încrunt la ecran. Ei, hai odată. Înțeleg că nu te‑a copleșit. — Mmm... nu chiar, zic absentă. Aha! Ecranul începe deodată să se umple cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
cool. Deschid ușa prudentă și, da, locul e alb și spațios, cu artă modernă pe piedestaluri, locuri unde să stai și oameni care se plimbă vorbind încet, în șoaptă. Așa cred că ar trebui să fie toate muzeele. Mici și drăguțe, ca să nu te simți epuizat din clipa în care intri. Cred că o jumătate de oră ți‑ajunge ca să vezi tot. Plus că toate lucrurile par foarte interesante. Cum ar fi cuburile alea roșii uluitoare, de sub geam! Și pictura asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să trec în revistă hainele, cu degetul. Dumnezeule, chestiile astea sunt complet țăcănite. E o pereche de pantaloni de trei metri, o cămașă simplă albă cu glugă de plastic și o fustă făcută din reiat și ziar, care e chiar drăguță - dar ce se întâmplă când plouă? — Bună ziua, spune un tip care se apropie. E îmbrăcat cu un tricou negru și pantaloni foarte strâmți - complet argintii, cu excepția zonei inghinale, care e din blugi și e foarte... Da. Proeminentă. — Bună ziua, spun, încercând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
în care văd că are un penis roșu strălucitor aplicat în față. — Doriți să probați ceva? Hai, Becky. Nu fi așa pămpăloaică. Alege ceva! — Îhm... da. Ăsta! zic și înșfac un pulover mov pe gât, care mi se pare chiar drăguț. Ăsta, vă rog. Și îl urmez în spate, unde cabina de probă e făcută din tablă de zinc. Abia când dau puloverul jos de pe umeraș observ că are două gâturi. De fapt, aduce un pic cu cel pe care bunica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
pleacă, mă las iar în scaunul meu moale și mă întorc să mă uit la Luke. Mina tonică i‑a cam dispărut și privește încordat în gol, în timp ce degetele lui rup metodic în bucățele un plic de chibrituri. — Michael pare drăguț, zic. Foarte prietenos. — Da, zice Luke cu gândul aiurea. Da, e. Iau o gură de Gimlet și îl privesc mai atentă. Are exact aceeași expresie pe care a avut‑o și luna trecută, când unul din angajații lui a zbârcit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
de cunoștință. — Luke regretă foarte tare că n‑a putut veni, zic și îi dau cadoul pe care mi l‑a dat pentru ea. În timp ce desface pachetul, nu mă pot abține să nu trag cu ochiul înăuntru. O eșarfă Hermès! — Drăguță, zice fără prea mare entuziasm și o pune la loc în cutie. Mașina ne așteaptă. Mergem? Hopa. Mașină cu șofer. O geantă Kelly de crocodil - oare cerceii ăia sunt smaralde adevărate? În mașină, nu mă pot abține să n‑o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
din când în când la ușa cabinei noastre și ascultă. Așa, spune Erin, când termin ce am de spus. Păi, aveți niște idei foarte interesante aici... Își lovește dinții ușor cu pixul. Mă gândesc... că avem o jachetă cambrată foarte drăguță de la Moschino, cu trandafiri pe guler... — O știu! zic încântată. Și eu mă gândeam la ea! — Pe care s‑o combinăm cu... o fustă nouă din colecția Barney’s... — Cea neagră? spun. Cu nasturi până aici? Da, și eu m

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
spune să nu mai fiu așa încrâncenat, recunoaște Luke după o lungă pauză. — Păi atunci, nu mai fi! Hai, câteva ore de distracție n‑au făcut niciodată rău nimănui. Hai să ne îmbrăcăm frumos și să mergem într‑un loc drăguț, să dansăm și să bem cocktailuri. Îl sărut delicat pe ceafă. Zău, ce rost are să vii la New York și să nu te bucuri de asta? Urmează o pauză și, preț de o clipă îngrozitoare, cred că are de gând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
în care ușa se închide în urma ei, Suze și cu mine ne uităm una la alta. — Să fugim? o întreb, glumind doar pe jumătate. — O să fie bine, zice Suze. E posibil ca până la urmă să descoperi că e un tip drăguț! Știi, ai mei au avut odată un grădinar, foarte morocănos, și până la urmă am aflat că avea un iepuraș! Și era, de fapt, un om cu totul diferit de... Se oprește brusc în clipa în care ușa se dă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
a părut atât de potrivită cu ocazia. — „Prietene, știu că am greșit, dar putem s‑o luăm de la capăt?“ John Gavin citește textul uimit. O întoarce pe partea cealaltă, crezând că e o glumă. Ați dat bani pe așa ceva? — E drăguță, nu? zice Suze. E de la New York. — Înțeleg. Am să țin minte. O pune pe masă și rămânem cu toții uitându‑ne la ea. Domnișoară Bloomwood, de ce ați venit exact? — A, da! spun. Ei bine, așa cum spune și felicitarea mea, sunt conștientă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
pe care l‑am auzit azi‑noapte? Și care s‑a furișat afară dimineață? Nu, zice Suze, fâstâcită toată. Adică, da. Îmi surprinde privirea și se îmbujorează. Dar a fost chiar ultima, ultima dată. Pe vecie. Sunteți un cuplu foarte drăguț, zic, cu un zâmbet larg. — Nu mai zi asta! se rățoiește la mine, stresată. Nu suntem un cuplu. — OK, zic, iertând‑o. Cum spui tu. Mă uit la ceas. Știi, ar cam trebui să plecăm. Da. Cred că da. Vai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
cu cât sunt mai ocupată, cu cât mai multe provocări îmi sunt aruncate, cu atât iubesc locul ăsta mai mult. — Apropo, zice Lalla. Sora mea - cea despre care ai zis că ar trebui să poarte cărămiziu... — A, da! E foarte drăguță. — Mi‑a zis că te‑a văzut la televizor. În Anglia! Vorbind despre haine! — A, da! zic, ușor fâstâcită. Am o rubricuță la o emisiune de lifestyle. Becky de la Barney’s. E o chestie despre modă, via New York... — Bravo! zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

orez. Fata află că terciul va fi folosit ca lipici. Lipici bun, puternic, nu va ceda, zice mama. Nu va lăsa aerul să intre. Mumiile antice au fost păstrate tot așa. Mama are aproape treizeci de ani. E o femeie drăguță, cu ochi migdalați, oblici, pe care fata i-a moștenit. Mama nu prea zâmbește. Se descrie drept o ridiche murată în zeama nefericirii. Fata s-a obișnuit cu tristețea mamei, cu tăcerea ei în timpul meselor în familie. Și s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Nu-și poate stăpâni curiozitatea și decide să arunce o privire. Două scrisori. Una are un scris de mână necunoscut. O scrisoare de la un fan se sex feminin, care admiră unul dintre editorialele sale din trecut. La final, ea flirtează. Drăguț, dar prostesc. Cea care scrie zice că de-abia așteaptă, că l-a visat. Zice că el e cel sortit pentru ea. Îl imploră să-o acorde șansa de a-l întâlni. Semnătura e ca dansul unui dragon, arată că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

din cap, pentru o treabă de mântuială. Scutură nervos Le Journal de Paris și mârâi: ― Toinette, ai putea să renunți la acel patruped măcar atât cât îmi iau micul dejun. ― Dragul meu, în primul rând, „acel patruped” are un nume drăguț, iar, în al doilea rând, și eu aș putea să-ți cer ție să renunți la fițuica aceea „măcar atât cât îmi iau micul dejun”. Numai că eu, spre deosebire de tine, sunt o ființă tolerantă. Te las cu mica ta plăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

al Caspicei. Se pare că acestor mergători-Împotriva-curentului le datorez numele. - Tată: de ce ne cheamă: Goma? Își bat copiii joc de mine, Îmi zic:Gumă, Cauciuc, Gomos, ba chiar Gomă Sifilitică... Și unii profesori se leagă de numele meu - cei mai drăguți mă Întreabă: «Ce nume-i ăsta, că nu-i de-al nostru, românesc?» - De ce nu le spui că, din economie, ne-am tăiat coada, -escu, fiindcă ne chema Gomescu..? - Glume de-ale tale! Chiar așa: n-ai găsit și tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

și o praștie făcută dintr-o ramură și o bucată de elastic negru. În timp ce ea lansa pietricelele, ținând la distanță maimuțele furioase, ședința foto se derulă conform instrucțiunilor domnului Chawla. Sampath dorise să pozeze cum se cuvenea, cu un zâmbet drăguț și eventual cu un braț încolăcit ca din întâmplare în jurul unei crengi. Numai că tatăl său nul lăsase să facă așa ceva. — Ține-ți mâinile îndoite în poală. Arborează un zâmbet blând, îl instrui. Să nu ți se vadă dinții. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
pe obraz semnul din naștere. Și nu are pe el decât chiloții. Cum poți să spui că e o fotografie reușită? O poză reușită era cea în care un bărbat avea părul uns cu ulei și aranjat perfect, o cămașă drăguță strânsă pe el și niște pantaloni drăguți și strâmți, și era așezat pe o motoretă. Numai că, în ciuda dezaprobării lui Pinky, aceste imagini fură puse în vânzare din căruciorul domnului Chawla, dovedindu-se foarte populare. Curând, se răspândiră peste tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
are pe el decât chiloții. Cum poți să spui că e o fotografie reușită? O poză reușită era cea în care un bărbat avea părul uns cu ulei și aranjat perfect, o cămașă drăguță strânsă pe el și niște pantaloni drăguți și strâmți, și era așezat pe o motoretă. Numai că, în ciuda dezaprobării lui Pinky, aceste imagini fură puse în vânzare din căruciorul domnului Chawla, dovedindu-se foarte populare. Curând, se răspândiră peste tot, pătrunzând prin magazine și prin casele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
își supusese vreodată familia. Deveniseră nervoși din pricina ieșirilor sale temperamentale, a ușilor trântite, a încuiatului, a ieșitului pentru a striga ceva în josul scărilor, a încuiatului din nou... — Dar e o fată foarte dulce, insistau ei. Uită-te doar puțin. E drăguță și bine-crescută, o să-ți placă. Într-adevăr, firea se schimbase de când fusese mușcat de Pinky. Înainte, nu-și pierdea niciodată calmul... Clătinară din capete la gândul acesta din nou. Dacă vă place așa mult, răspunse nepoliticos, însurați-vă voi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]