14,485 matches
-
Începuse să creadă că alesese de fapt o formă inedită de sinucidere, cineva Începu să o scuture de zăpadă. Era un bărbat cu fular roșu și ochelari rotunzi de sârmă. I se păru cunoscut, Îl mai văzuse undeva: Tu ce dracu’ cauți aici? Întrebă ea fără să clipească. Vând antene parabolice, răspunse el prompt, fără să-și Întrerupă munca de deszăpezire. Și eu care credeam că ești de la Salvamont, zise Iolanda. Distins, capabil fără Îndoială de gesturi galante, eroice chiar, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care Îi șoptea Întruna la ureche: „notre nature est dans le mouvement. Le repos entier c'est la mort.” Sătul de citate, hotărî să ia viața pe cont propriu și se trezi strigând În gura mare, spre mirarea trecătorilor: La dracu cu toate! Abia când ajunse În strada Simion Bărnuțiu la numărul 6 Înțelese sensul cuvintelor care țâșniră din el ca dintr-un gheizer. Casa, bine iluminată de un bec cu halogen, era mai degrabă joasă, cu patru geamuri cu obloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să și Înjur, tovarășe prim? Cât vrei, Irma dragă! Și ea Începea să Înjure: partidul, guvernul, țara, pe tovarășul prim și pe ea Însăși. Avea totuși o satisfacție: simțea cum sub ea, cuvântarea cu pricina se lichefia și se ducea dracului. De bucurie sări aplauzele și trecu la urale prelungite. Acum, tovarășa Irma are o sală de fitness și de aerobic, cu muzică potrivită, profesori bine pregătiți și clientelă selecta de ambele sexe. Din când În când, În amintirea vremurilor bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
al terasei care ar rămâne În aer pe durata croazierei. Terasa avea și patru stâlpi de susținere cu care Terente Marcovici nu știa Încă ce să facă. În fond, Își spuse el, pe mine mă fascinează imaginile fluide, inefabilul, la dracu' cu construcțiile astea solide, din materiale impure, imunde În comparație cu sunetele diafane ale muzicii. Înapoi la Absolut! Așeză lângă ușă coșul cu mezeluri și se Întoarse la mașină, În timp ce iahtul se scufunda Încet În adâncul trupului său ca un ghiorăit Înăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În care vei pătrunde. Te previn Însă, drumul va fi lung, dar osteneala răsplătită. Dosarele sunt În adânc, precum colesterolul, leucocitele sau eritrocitele. Plutesc În sânge sau sunt lipite de pereții arterelor ca niște afișe În metrou pe care nici dracu nu le mai citește. Fata se așeză pe o treaptă, se ghemui În blezărul ei vișină putredă de velur și Începu să plângă Încet, abia auzit, În așteptarea unor mângâieri tandre care nu Întârziară să vină. Se strângeau În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mereu schimbătoare a fermei, spre disperarea Tribunalului din Oradea, obosit până la a regreta repunerea În posesie a fraților Hedeșan, Avram și Domițian, ultimul Învinuit de a fi adus din Australia, cu acte În regulă, trei pui de struți, urâți ca dracu. Cel puțin așa susținea Avram În fața instanței. O acuzație pe care instanța de judecată o respingea de fiecare dată În baza relativității absolute a gustului estetic și a dreptului la diferență. Cu ce sunt mai frumoase niște rațe Îndopate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zise ea. — Mda, am spus. Nu-i la fel de bine ca înainte. Cred că și rating-ul a avut de suferit. — Eric. — Știu, îmi pare rău. Doar că. Cum putem face asta, înțelegi? Cum putem să glumim? — S-a dus totul dracului, zise Clio, încuviințând ușor din cap și făcându-mă și pe mine să încuviințez. Am stat așa, cu frunțile lipite, preț de câteva secunde. — Aș fi putut... Puteam să fac ceva? Ea se trase puțin în spate și ne privirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să mă pot abține, toată teama mea față de domnul Nimeni fiind înghițită de ceva mai mare, mai teribil, mai familiar. E aici. A așteptat. Bucla aia a fost singura care ne ținea în siguranță și tu ai distrus-o. Idiotul dracului. Nimeni deschise gura să spună ceva, dar se răzgândi. Urmă o perioadă de limpezime și de tăcere. Am stat nemișcat, cu simțurile atente la orice semn al prezenței lui și încercând să nu ies în evidență. Voiam să fug, voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lumină. Fără să mă opresc, am aruncat dictafonul în geanta de piele a lui Nimeni, încă deschisă pe podea. Am luat al doilea reportofon și apoi pe-al treilea, aruncându-le în geantă. Unde era al patrulea, cel spart? — Ce dracu faci? se auzi vocea fetei din celălalt capăt al secției. — Dictafoanele, am început. Iată-l - al patrulea, spart în bucăți, cu puțin în afara cercului de lumină. Mi-am agățat geanta de piele pe braț și-am alergat spre rămășițele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ai lăsat pe jos. Nu voiam să-l citesc sau altceva. Doar îl luam de acolo. — Eric. — Bine, am arătat în spatele meu cu carnețelul, ținând brațul drept. O să-l pun la loc și-o să mă prefac că nici... — Eric, taci dracului din gură și nu te mișca. Și am văzut expresia de pe fața ei. Inima îmi sări din piept, execută un zvâcnet de panică electrizantă. Am rămas șocat pe loc, cu mâna în care țineam carnețelul lui Scout încă îndreptată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
făcând loc regaliștilor înalți și tăcuți, cu înscrisuri înflorate și abia lizibile pe fiecare spate bătut de vremi. După un timp, cărțile dispărură cu totul, fiind înlocuite de manuscrise in-folio îngălbenite, legate cu panglici de mătase putrede. — Scout, unde mama dracului suntem? — Să nu atingi nimic, fu tot ce-mi supuse ea din față. Dâra de hârtie ne conduse la un tumul. Un tumul uriaș, ascuns în semiobscuritatea din străfundul arhivei. Un tumul ca acelea în care erau îngropați regii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în datele rezultate în urma observării directe. Pentru a calcula lipsa de precizie datorată constantei Backland, trebuie să... Am dat din nou paginile, dar următoarele trei sau patru secțiuni erau la fel de ininteligibile, așa că m-am întors la fotografia lui Randle. Ce dracu cauți tu aici? Ce înseamnă asta? Fața ei îmi zâmbi, fără să-mi răspundă, nefiind altceva decât un miliard de punctișoare tipografice. Am închis cartea cu un pocnet. Ce înseamnă asta? Îți spun eu ce înseamnă, Eric. Înseamnă ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mare parte din el: Credeam că pot schimba cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce ea și-o pierduse deja. Am recitit paragraful de sub supracopertă. — Doamne, Eric. Ce mama dracului e asta? am spus în șoaptă. Ce naiba încercai să faci? — Ce naiba încercai să faci? Am întors camera cu susul în jos. Am umplut aerul cu praf străvechi și patul cu tricouri, pantaloni și șosete din scrin și un teanc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
defecte. Ce naiba încercai să faci? Haide, acum sunt pregătit pentru următorul indiciu. Am deschis șifonierul și am tras afară perechi de jeanși și pantaloni largi, haine groase și bocanci, formând un maldăr pe podea. — Sau poate mi-ai putea spune dracului direct. Ce zici de asta? Merit să aflu de ce sunt așa, nu? Merit să știu de ce m-ai transformat în ființa asta afurisită și goală, în mașinăria asta pe care oamenii n-o pot atinge și care nu le trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din mare. Dacă mergem mai repede, riscăm să întrerupem dâra. Trebuie să dai dovadă de răbdare, Dorothy. Se răsuci înapoi și-și trase șapca peste față. Aerul se retrase așa cum face înainte să lovească fulgerul. — Să am răbdare? Ce mama dracului s-a întâmplat cu asta-i o treabă serioasă, Scout? Nu avem decât o șansă și timpul nu e de partea noastră. Doctorul o ignoră. — Cât timp crezi că avem? am întrebat. Scout nu se mai holbă la Fidorous, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
semiînecat cu o bufnitură și împroșcând apă. Electricitatea iscând panică necontrolată în fiecare sinapsă a creierului meu și corpul tremurându-mi zumzăindu-mi zbătându-se de teamă și Scout strângându-mă în continuare și strigând cretin afurisit nu mai cădea dracului în apă și brațele ei în jurul meu și eu înfășurându-mi brațele în jurul ei și strângând-o cu disperare și ea continuând să-mi spună cretin afurisit, cretin afurisit în ureche și mâna mea pe ceafa ei ținând-o lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
niște bere? Am încuviințat. — Bun plan. După ce ne-am îmbrăcat amândoi, am dat împreună colțul cabinei, spre puntea din spate. Scout se opri și eu aproape că m-am lovit de ea. — O, fir-ar să fie, făcu ea, de unde dracu a apărut aia? Cam la douăzeci de kilometri de pupa era o insulă. Am coborât încordat cele trei trepte de pe punte în cabină. Când am intrat, Fidorous închidea o trapă de lemn din podea. — E o insulă la orizont, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tei jos și se duse mai departe. Céuté un lemn de frasin, Îl téie cu ferestréul și-l curéțé de crengi cu toporul. Îl culcé jos și-l mésuré cu pasul. Un lemn frumos și neted cu coaja albicioasé. „Ptfiu, dracu’!” Ce sé facé el cu un lemn de 12 pași? Îl lésé jos și merse mai departe. Vézu printre copaci drumul préfos și lanul de grîu, verde, mișcîndu-se că o apé stranie și se Întoarse Înapoi. Bétu cu muchea toporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
fie cei mai multi brebenei, un loc că acesta nu era. Sau poate cé era dar nu-l putea gési Șasa? Oricum, Șasa Îl céuta de fiecare daté. Gési printre brebenei o bîrné lungé. Se uité la bîrné și se gîndi: cine dracu’ o fi téiat-o ca s-o lase acolo? Poate ar fi fost mult mai bine sé o ducé acasé? Dar cum sé facé el sé o ducé acasé? Se aplecé și o ridicé de un capét. I se péru cé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
el cu toporul. A venit dupé brebenei, dar a luat și toporul și a téiat un copac. I-ar prinde bine un copac. Puse un semn și merse mai Încolo. Vézu o alté bîrné, trîntité În brebenei. Se gîndi: cine dracu’ o fi téiat bîrnă că sé o lase acolo? Încercé sé o ridice și vézu cé este mai ușoaré. Reuși sé o tîrascé cîțiva pași. Dar dupé asta se gîndi cé ar fi mai bine sé o lase acolo, céci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
lîngé șefa de studii și Nadejda Petrovna. - Moachino! Ea se ducea acasé! Bine cé a ajuns-o Crulicovskii din urmé, cé ea, moachina, se ducea acasé! - Ar trebui nici sé nu o primim În pionieri, Parascovia Fomovna, sé se ducé dracului acasé dacé se grébește! - Sé știți cé asta ar trebui sé facem! - Matveenco, vrei sé te primim În pionieri? - Da... - Și-atunci de ce te-ai pornit acasé? - Am uitat. - Foa-a-rte frumos! Ia auziți, Parascovia Fomovna, sé uiți cé te primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de-acuma dumneavoastré cred cé știți cé pédurea face oxigen. - Aerul trebuie sé fie curat, dragul meu. Numai așa putem sé creștem o generatie sénétoasé. Apropo, ce mai face Nadenica? - Tot cu copiii, Vladimir Ilici, cresc nébédéioșii! Uh, cé-s dați dracului! - De éștia avem nevoie, Edmundîci! - Că oțelu’! Nadejda-i maladeț! - Cred cé are și mult de lucru, dar Nadenica e-o faté muncitoare, nu cred cé s-a plîns vreodaté de ceva. Și-i place, Edmundîci, Îi place! - Eu mé Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
dacé-i prindem pe-a lor, apu nu-i mai chinuiem așé că dînșii, Îi Împușcam de-odaté, nu-i mai chinuiem. Da tare ne mai era ciudé pe dînșii. Da, iaca, bine cé i-am bétut noi pîn’ la urmé pe draci. Ei o crezut cé pot sé o baté pe Armata Sovieticé, nimeni nu o bate pe Armata Sovieticé! - Iaca așa copii, prin cîte a trebuit sé se treacé, ca sé tréiți voi astézi În pace. Dar voi nu prețuiți asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
acolo se vînd ceasuri, inele de aur și cercei, lumînéri colorate sub formé de papucei, suvenire pentru turiști. Profir Matveevici se oprea și spunea: - Oleacé de atenție! - Oleacé de atenție! strigă Nadejda Petrovna. - Da’ fiți, méi, atenți! - Lasé grebla ceea dracului, animalé! - Atenție la mine! - S-s-s! gata, Închidem gurile! - Oleacé de atenție la mine, a treia „Bé”, si pe urmé o sé lucrați! Ia, alinierea repede, sé facem un careu! Hai, si pe urmé o sé lucrați! - Alinierea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
presă? Ce să fi făcut decît să trec pe pilot automat? Alții au ales libertatea. Eu am ales scris-cititul. Sorb o înghițitură din cafeaua de protocol a postului, în timp ce se desfășoară altă reclamă de detergenți: soluția care albește și pe dracu'. Tot avem nevoie, pentru biografii, de supra-înălbitori: "Mă duc să i-o arăt și lui Ioneasca". Ba lui Paleologu, îmi spun. De ce oare, de ce oare, în 20 decembrie '89, către seară, Ion Druță îi telefona tocmai lui Paleologu, din partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]